Contemporanul » Polemice » Mircea Platon: Treierătoare anticomuniste

Mircea Platon: Treierătoare anticomuniste

Petenţii sunt, în majoritate, verticali, cerându-⁠i lui Stalin să judece după dreptate, după legile şi prevederile Constituţiei Sovietice. Tonul scrisorilor e unul de o demnitate arhaică

Absurditatea regimului comunist devine evidentă şi din paginile originalei lucrări editate de istoricul Mariana S. Ţăranu Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupaţi (1947-⁠1953) (2014). Cele 280 de scrisori sunt, în zdrobitoarea lor majoritate, adresate lui Stalin şi cer scoaterea expeditorilor de pe listele de chiaburi/culaci pentru a evita impozitarea triplă, persecuţia şi deportarea.

După câte putem să ne dăm seama din notele editorului (care a făcut o treabă excelentă, căutând numele expeditorilor pe variile liste de deportaţi din Basarabia şi confirmând sau infirmând deportarea sau persecutarea lor), scrisorile adresate lui Stalin pe acest subiect aveau efectul frecţiei la un picior de lemn. Nu reiese din note că ar fi avut cineva dintre cei din volum de suferit din cauză că i-⁠a scris Tătucului de la Kremlin, dar nici că ar fi fost cineva scutit de persecuţii în urma expedierii acestor cereri/ plângeri/ solicitări. Exis-tă un singur petiţionar care confirmă că a primit răspuns de la Stalin. Sofia Semionovna Socolova îi mulţumeşte lui Stalin pentru răspuns, dar îi scrie din nou acestuia pentru a i se plânge că autorităţile locale nu au dat curs ordinului lui Stalin de a fi primită în colhoz şi că preşedintele colhozului chiar „m-⁠a numit cu cuvinte necenzurate”1.

Petenţii sunt, în majoritate, verticali, cerân-du-⁠i lui Stalin să judece după dreptate, după legile şi prevederile Constituţiei Sovietice. Tonul scrisorilor e unul de o demnitate arhaică. De alt­minteri, lumea patriarhală din care vin expeditorii jalbelor e trădată şi de modul în care ţăranii i se adresează lui Stalin în termeni mai potriviţi Ţarului, apelându-⁠l cu „Luminăţia Voastră” sau cu „Atotmilostive”, pe lângă mai convenţional-bolşevicele „Dragul nostru Tată şi Învăţător al Întregii Omeniri” şi „Măreţule Stalin”.

Mulţi dintre petenţi sunt veterani de război, oameni care au pierdut ochi, braţe, picioare sau fii în luptele din Primul sau din Al Doilea Război Mondial. Legile sovietice invocate de ei ofereau protecţie veteranilor de război. În zadar. Nimic nu a putut opri mecanismul implacabil al deportării. Invalidul de război Timofei Parfenovici Arama îi scrie lui Stalin pentru a-⁠i reaminti că i-⁠a mai trimis o cerere de a fi scos de pe lista chiaburilor şi că, în perioada cât era la tratament pentru mâna amputată, soţia şi cei patru copii i-⁠au fost deportaţi în Kurgan: „Vă atrag atenţia nu doar ca invalid al războiului pentru apărarea patriei, dar şi ca categorie socială eu nu trebuie să fiu raportat la categoria chiaburilor. Familia mea este una săracă, nu am avut maşini în gospodărie, tot aşa nu am folosit munca năimită, ba mai mult, eu singur am fost năimit […] Eu mă aflu în condiţii extreme ale existenţei mele. Mie mi-⁠au luat tot şi nici nu am un ungher unde să înnoptez. Doar datorită tatălui soţiei, care în măsura posibilităţilor mă susţine cu mâncare şi care primeşte de la mine 96 de ruble lunar, mă menţin în viaţă. Solicit indicaţia Dumneavoastră de a-⁠mi satisface rugămintea şi să nu-⁠mi refuzaţi ca să-⁠mi comunicaţi rezultatul”.2 Anastasia Antonovna Costeţchi s-⁠a dus cu căruţa pentru a-⁠şi plăti dările la stat („postavca”), adică 900 de kilograme de grâu, şi la întoarcere şi-⁠a aflat cinci din cei şapte copiii ridicaţi de miliţie în timpul nopţii şi trimişi în regiunea Tiumen (lângă regiunea Kurgan): „Acasă erau doar copiii, noi nu eram. Miliţia i-⁠a luat pe cei cinci copii fără noi. Noi imediat ne-⁠am dus la miliţie, dar eşalonul nostru deja plecase”. Costeţchi îi scrie lui Stalin pentru a cere să-⁠i fie eliberaţi copiii „pe care i-⁠au luat în Siberia”3.

Mizeria lumii comuniste ia uneori forme grotesc gogoliene. Astfel, ţăranul Afanasie Petrovici Purici i se plânge lui Stalin că a fost trecut pe lista chiaburilor de preşedintele sovietului sătesc, Alexei Grigorievici Ganea, ca urmare a unei feude între cei doi ţărani: „În anul 1949, acelaşi Preşedinte Ganea Alexei Grigorievici s-⁠a străduit şi din nou m-⁠a inclus în listele chiaburilor, din acest considerent eu am fost dat afară din colhoz. El ţine pică pe mine de când eu i-⁠am împrumutat un impermeabil pentru o perioadă de timp, iar el a refuzat să mi-⁠l restituie şi a devenit răutăcios. După care eu m-⁠am plâns la Procuratură şi NKVD care l-⁠au impus să-⁠mi restituie impermeabilul şi atunci el s-⁠a exprimat că mă va duce în Siberia”.4 Dincolo de caraghioslâcul comunismului ieşit din impermeabilul lui Purici, din acest episod se vede clar capacitatea sistemului de a amplifica scorburos, anonim şi implacabil orice mic conflict care, într-⁠o societate umană, nu ar fi dus la nimic care să depăşească raza ogrăzilor celor doi gospodari. Dar aparatul de represiune oarbă pus pe roate de sovietici funcţiona astfel încât era uşor să cazi între roţile lui dinţate şi foarte greu să ieşi.

În covârşitoarea majoritate a scrisorilor, petenţii se străduiesc să dovedească faptul că nu sunt chiaburi, adică nu au folosit mână de lucru „năimită” şi nu au avut maşini agricole. Unii dintre petenţi aveau maşini agricole făcute de ei, maşini mai mult sau mai puţin primitive, asamblate din bucăţi, prese de ulei din lemn, maşini de treierat vechi reparate. Posesia unei astfel de maşinării te putea pune pe listele de chiaburi. Treierătoarea fără motor a lui Gavril Mihailovici Gudima,5 maşina de treierat reparată şi salvată de nemţii care au vrut să o distrugă în retragere de către Pavel Onofrievici Danii6, maşina de treierat şi motorul mic dăruite colhozului de Ivan Mihailovici Melnik7, maşina de treierat şi teascul de ulei „vechi şi deteriorat” ale lui Filip Efimovici Diacişin8, treierătoarea şi tractorul cumpărate şi reparate prin forţe proprii de Simion Ivanovici Rusnac împreună cu alţi doi ţărani9, toate aceste maşinării şi-⁠au condamnat proprietarii la deportare sau expropriere sau impozitare punitivă. Iacub Semionovici Palamarciuc se vede inclus pe lista chiaburilor şi declară că „eu sunt meşter şi mi-⁠am făcut cu propriile mâini un utilaj de bătut unt simplu care a funcţionat un an”10. Văduva de război Vera Vasilevna Mâţa are o treierătoare de tractor şi, ca atare, e considerată chiabură şi alungată din casă, în pragul iernii, împreună cu cei trei copii11. Constantin Ivanovici Crudu scrie că nu înţelege de ce a fost inclus pe listele de chiaburi din moment ce îşi lucrează cu forţe proprii cele 4,5 ha de pământ şi nu a avut vreodată ”moară, teasc de ulei, maşină de bătut unt”12. Nici Ivan Semionovici Fetesco nu a avut vreodată moară, maşină de bătut unt sau treierătoare „şi cu toate acestea m-⁠au înscris în listele chiaburilor”13.

Fiodor Ivanovici Puşcaşu descrie şi el epopeea maşinilor agricole care l-⁠au stigmatizat în ochii autorităţilor sovietice: „În anul 1935, graţie specialităţii mele, eu am confecţionat o treierătoare din lemn. Din motiv că copacul era verde a ieşit strâmbă şi nu funcţiona. De asemenea, graţie specialităţii mele, în anul 1937 mi-⁠am cumpărat un motor de opt cai putere care era desfăcut în bucăţi, avea doar corpul şi roţile. Cu acesta m-⁠am chinuit cinci ani până când l-⁠am adunat din mai multe bucăţi şi l-⁠am putut folosi doar începând cu anul 1941. L-⁠am folosit doi ani, după care m-⁠au luat în Armata Roşie pentru a-⁠mi elibera patria”. Rănit la piciorul stâng pe frontul bielorus, s-⁠a întors acasă pentru a se vedea trecut în rândul chiaburilor, deşi „aşa ca şi toţi oamenii din lume subsemnatul […] am dat tot inventarul în colhoz”. Ca garanţie a onestităţii sale bolşevice, Puşcaşu oferă debandada devălmaşă a inventarului chiaburesc: „Treierătoarea stă sub cerul liber, iar motorul funcţionează.”14

Olga Vasilievna Lupaşco scrie că familia ei e considerată una de chiaburi „doar pentru că mama tatălui nostru, o bătrână de 85-⁠90 de ani, avea o treierătoare ţărănească confecţionată cu forţele proprii, încă pe când trăia bunicul, iar acum au dat-⁠o în colhoz pentru că deja nu mai funcţionează”. Olga Lupaşco a prezentat autorităţilor documente care atestă că treierătoarea îi aparţine mamei ei, dar nu au fost luate în consideraţie. Lupaşco încheie astfel scrisoarea: „S-⁠a creat o situaţie că mama ar trebui să ne arunce în voia sorţii şi să fugă, dar sentimentul matern nu-⁠i permite acest lucru”.15 Vasile Ivanovici Bzovi îi scrie în aprilie 1950 lui Stalin după deportarea în Kurgan, regiune din Urali situată la nord de Kazahstan. Bzovi avea opt copiii, din care cel mai mic murise pe front în 1945, şi îi scrie lui Stalin pentru a cere să fie scos din categoria chiaburilor, unde ajunsese pentru că avusese, pe lângă 1,3 ha de pământ, un cal şi o vacă, şi o maşină de treierat manuală pe care şi-⁠o construise singur16. Ivan Timofeevici Ceban se vede şi el persecutat ca chiabur, deşi luptase în armata rusă şi apoi sovietică în ambele războaie mondiale. Dar cele şapte ha de pământ (din care cinci moştenite de la părinţi) şi faptul că în 1936 îşi cumpărase o maşină de treierat pe care o vânduse în 1937, iar în 1938 îşi achiziţionase un motor de 12 cai putere pe care îl vânduse în 1939, au făcut să fie irevocabil tras pe linia moartă a chiaburilor17. Alexei Filipovici Vacarov, invalid Al Celui de-al Doilea Război Mondial, cu un picior amputat deasupra genunchiului ca urmare a rănilor de pe front, se vede şi el trecut pe listele chiaburilor pentru un motor care „nu era proprietatea mea, ci era unul lăsat de fostul moşier”. Vacarov fusese maşinistul moşierului şi, după 1944, fusese împuternicit de sovietul sătesc să repare motorul şi să îl pună în funcţiune pentru binele colhozului18. Incapabil să îşi plătească impozitele de chiabur e şi invalidul de război Cuzima Ivanovici Petcu, „calic de mâna stângă, nu am trei degete”. Petcu a fost considerat chiabur pentru că avea o treierătoare veche şi un motor19. Mihail Fioctistovici Bigaşevschii a fost considerat chiabur şi împiedicat să intre în colhoz pentru că în 1938 a dat două ha de pământ pe „o treierătoare de model vechi, aceasta deoarece eu eram maşinist, iubeam această muncă”20.

Cu alte cuvinte, analfabetismul tehnic era o condiţie pentru a supravieţui ca sclav pe tarlalele colhozurilor sovietice. Un om nu putea fi bun mecanic la el acasă. Deportat însă, dus în fundul taigalei, era folosit cu mare bucurie de oficialităţile locului pentru a conduce tractoarele colhozului, pentru a săpa fântâni sau pentru a repara maşinăriile sovietului sătesc. La aceleaşi persecuţii sunt supuşi şi ţăranii care spun în scrisorile lor că au dat pământ mult colhozului, precum Grigorii Iustinovici Orghian (provenit dintr-⁠o familie de ţărani fără pământ, care lucrau cu ziua la alţii), ţăran din Ursoaia21, sau Nicolai Rodionovici Horozov22. Toţi sunt deportaţi. Probabil şi pentru că autorităţile ştiau că aceştia vor avea un ascendent asupra altor ţărani din colhoz şi chiar asupra autorităţilor.

Note:
1. Scrisori, 379. Şi Anastasia Ivanovna Sadovnic îi scrie lui Stalin că preşedintele colhozului şi contabilul erau beţi şi „au început să mă insulte cu cuvinte urâte, mie mi-⁠i jenă să scriu cu ce cuvinte mă numeau” (Scrisori, 381).
2. Scrisori, 249-⁠250.
3. Scrisori, 301-⁠2.
4. Scrisori, 340.
5. Mariana S. Ţăranu (ed.), Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupaţi (1947-⁠1953) (Chişinău: Pontos, 2014), 76.
6. Scrisori, 123
7. Scrisori, 141.
8. Scrisori, 154-⁠55.
9. Scrisori, 187
10. Scrisori,189-⁠90.
11. Scrisori, 216.
12. Scrisori, 169.
13. Scrisori, 339.
14. Scrisori, 323.
15. Scrisori, 439.
16. Scrisori, 284-⁠85.
17. Scrisori, 303.
18. Scrisori, 348-⁠49.
19. Scrisori, 394-⁠95.
20. Scrisori, 412.
21. Scrisori, 84-⁠85.
22. Scrisori, 166, vezi şi 170.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Mircea Platon

Mircea Platon (n. 23 iunie 1974, Iaşi) Redactor-șef la Convorbiri literare (Iași). Doctor în Istorie (2012), The Ohio State University at Columbus, Ohio, SUA. A publicat peste 200 de eseuri, comentarii politice și recenzii în toate marile ziare și reviste [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest