Revoluția demnității naționale în statul eșuat Iohannis
Vox populi, vox Dei
Într‑un stat democratic, alegerile sunt un moment de exprimare a voinței naționale, de reflecție asupra guvernării și alegere a căilor și partidelor, de exprimare liberă a opiniilor și opțiunilor. Alegerile nu sunt despre instituții și structuri, ci despre cetățeni și voința acestora. În 2024, românii au realizat o adevărată revoluție a votului, ei cerând politicienilor restabilirea demnității naționale în statul eșuat Iohannis.
Eșecul senzopropagandei și al basmelor ideologice woke
Asaltul neomarxiștilor din ultima vreme nu poate fi înțeles fără un recurs la istorie. După Joseph Goebbels, propaganda nu avea nimic comun cu adevărul, ea trebuia îmbinată cu teroarea pentru a se obține adeziunea maselor și paralizia adversarului. Astfel a apărut senzopropaganda, o teribilă armă a războiului ideologic de tip totalitar. Ea a fost folosită, cu egală îndemânare, de naziști și comuniști, iar mișcarea neomarxistă a scos‑o din magazia cu vechituri și a lustruit‑o cu noile tehnologii, reușind să facă ravagii în mediul urban occidental, dacă privim doar performanțele insurecționale obținute de Antifa și BLM. Goebbels arăta că trebuie „să mobilizăm în serviciul cauzei noastre foamea, disperarea și sacrificiile…”. El a impus procedeul demonizării adversarului, avalanșa minciunilor pentru demoralizare, ațâțarea incendiului disperării, folosirea urii, fricii, furiei, ori sondarea până la atingerea neprețuitului zăcământ al resentimentelor. Iată și formula magică creată de geniul propagandei naziste, respectată cu sfințenie de toți ideologii războiului ideologic: „A da frâu liber pasiunilor vulcanice, a provoca explozii de mânie, a pune în mișcare mase de oameni, a organiza cu sânge‑rece ura și disperarea”. La această școală s‑au format experții în manipulare, în crearea valurilor de frică, ură și furie. Peste noapte, când votul românilor a produs șoc și groază în rândul progresiștilor, ne‑am trezit cu acuzatori publici furioși, cu ședințe de demascare, înfierare, cu pericole imaginare și trădători strecurați printre noi din lipsă de vigilență revoluționară și din prea multă democrație, toate metodele genialului Stalin fiind scoase din tomberonul istoriei și transformate în arme de lupta electorală în noua democrație woke. Artizanii manipulării au făcut ca dezbaterile să fie înlocuite cu violența senzopropagandei, cu vânturarea de către un imens aparat de propagandă a unor false probleme și pericole, urmărind construirea de reacții emoționale și anularea rațiunii. De aceea, s‑a căutat să se arate că toată țara este ocupată de ruși și legionari, patria fiind în pericol, iar democrația woke sub asalt fascist. Aici descoperim sindromul atacul marțienilor, simularea unui pericol apocaliptic apărut din senin, parcă la o apăsare de buton, pericol evaporat brusc atunci când nu mai este nevoie de el. În 1938, Orson Welles a declanșat reacţii de panică prin adaptarea pentru radio a romanului lui H.G. Wells. Astăzi, rolul „marțienilor” este jucat de ruși și de legionarii înviați de propaganda Soros; altfel nu se explică reapariția lor după decenii de comunism și de democrație. România este țara NATO cu cel mai mare număr de generali și cu Servicii, având cei mai numeroși agenți și cele mai mari bugete de pe planetă, o țară cu baze militare și Servicii aliate. În aceste condiții, cum putea să apară din senin, făr‑a prinde chiar de veste, invazia ruso‑fascist‑legionară? Să credem oare că o mulțime de români dorm cu „Cărticica șefului de cuib” sub pernă, în timp ce agenții lui Putin zburdă sub privirile blajine ale serviciilor secrete? Practic, prin senzopropagandă se interzic gândirea, dezbaterea, pluralismul, libertatea de opinie, aspirațiile spre suveranitate și libertate, cetățenii fiind transformați într‑o turmă speriată, dirijată de mașina de propagandă spre țarcul progresist.
Anularea alegerilor în noua democrație totalitară woke
Președintele Iohannis a reușit, de Sfântul Nicolae, să îngroape cu ajutorul binomului CSAT‑CCR votul cetățenilor, democrația, Constituția, statul, suveranitatea poporului, urmând ca mandatul său să se mai prelungească „un pic”. Anularea alegerilor a fost ilegală, ea realizându‑se în timpul derulării procesului electoral și pe baza unor note informative lipsite de probe. Mergând pe logica infailibilă a CCR, una a presupunerilor, bănuielilor și a ghicitului în bobi de fasole, am putea considera că decizia anulării a fost luată sub imperiul fricii de a vedea candidatul nedorit câștigând cu 70%. De aici și precipitarea forțelor de ordine de a lua cămașa poliției politice și a se năpusti asupra vrăjmașului și a susținătorilor lui, în căutarea de dovezi și efectuare de arestări, conform metodei staliniste: întâi anulăm și apoi căutam probe, ori a principiului Pristanda: „Curat violare de domiciliu! da’ umflați‑l!”.
Cum nu toată lumea cochetează cu analfabetismul funcțional, rapoartele Serviciilor au fost citite cu atenție și îngrijorare, constatându‑se că sunt o maculatură produsă de niște Gâgă pripășiți politic pe acolo, nu de ofițeri adevărați de intelligence, altfel Serviciile ar fi o vulnerabilitate inacceptabilă în condiții de război la graniță. Cum‑necum, președintele și un șmecher premier au reușit anularea Constituției, salvând democrația de voința poporului. Regimul Iohannis a ajuns să arate ca un mort alergând într‑o lume în dramatică schimbare. Funeraliile solemne ale democrației vor avea loc, dacă vor mai avea loc, cel mai devreme în primăvară, fiind așteptată participarea marilor speranțe Nicușor și Ilie, chiar dacă unul și‑a propus să‑l întreacă pe Ceaușescu în reconstruirea Bucureștiului, iar celălalt are o tulburătoare asemănare la chip și autoritarism cu „Il Duce” Benito de pe vremuri. Întâmplător, ambii gospodari au uitat să arboreze drapelul de Ziua Națională la București și Oradea.
Lovitura de stat constituțională realizată de CCR ne face unici în lume, încât putem vorbi de faptul că democrația a ajuns o ficțiune, un basm de adormit adulții, iar gluma de pe net cu avertismentul lui Kim Jong-un cum că alegerile cu mai mult de un candidat sunt complicate, devine o realitate sumbră. Practic, un nou Giovanni Sartori ar trebui să ne reinterpreteze democrația din perspectiva modelului woke, în care la alegeri participă mai mulți candidați de paie și câștigă alesul stabilit de ideologi, iar dacă, prin absurd, are loc un accident, instituțiile de forță vor rezolva operativ situația, pentru a evita mascarada costisitoare a repetării la infinit a alegerilor, până se obține rezultatul dinainte stabilit. Trebuie precizat că noile practici din democrația avansată woke impun ca instituțiile de forță să joace un rol activ în dirijarea maselor pe poteca luminoasă a neomarxismului, nu să caște gura și să doarmă în bocanci, atunci când democrația este atacată, când poporul votează greșit. Mai mult, Gardienii Revoluției woke nu vor permite niciunui intrus să acceadă în spațiul sacru al puterii, rezervat unor marionete atent verificate și de nădejde. Remarcabil este și faptul că, în noua democrație, se aplică principiul, rațiunea‑i fudulie, frica‑i temelie, plecându‑se de la realitatea că alegătorii vor vota cu atât mai corect cu cât li se bagă mai abitir frica‑n oase. Terorismul electoral trebuie instituționalizat pentru a se asigura responsabilitatea votului din partea tuturor, mai ales a celor slabi de înger sau cu tendințe deviaționiste. Se va avea mare grijă ca alegătorii să nu compare, să nu se informeze și să nu aleagă de capul lor, ci să înghită doar ceea ce li se oferă de mass-media de partid și de stat. Se va cultiva memoria cetățenească de scurtă durată și nu se vor accepta dezbateri legate de problemele importante ale țării, acestea fiind în grija elitelor conducătoare. În democrația woke nu ai voie să promovezi idei privind demnitatea națională, pacea sau interesele românești, după cum nu ai voie să ai alt Dumnezeu în afara Comisiei Europene.
S‑a spus că CCR‑ul a salvat țara și democrația. Se prea poate, dar dacă mai avem parte de încă o salvare de acest fel, suntem cu adevărat pierduți.
În căutarea demnității naționale
După ce și‑au bătut joc de calendarul alegerilor, inventând comasarea și permutarea lor în funcție de capriciile și poftele voievodului de la Cotroceni, politicienii au reușit să anuleze dezbaterile, pentru ca nu cumva să se discute despre deceniile de umilință națională, despre cum am ajuns la deficitul monstruos cu pro‑europenii la butoane, ori până unde vrem să mergem cu sinuciderea economică prin Green Deal și PNRR. Eșecul clasei politice și al presei de propagandă a fost evident, pentru că agenda electoratului a fost ignorată cu trufie de politicienii instalați confortabil în bulele ideologiei. Românii l‑au votat pe Călin Georgescu pentru că a fost singurul care a rostit cuvintele magice legate de demnitatea națională, pace, credință. Nu canalul TikTok a contat, ci mesajul resuveranizării României, ridicării în picioare, redobândirii drepturilor uzurpate de statele puternice, reforma clasei politice. Georgescu a fost pretextul, nu cauza. El a fost biciul electoratului pentru bătaia de joc la adresa democrației, alegerilor, dezbaterilor, agendei reale românești. Poporul a înțeles că este un moment de răscruce, nu și politicienii, instituțiile de forță, presa, intelectualii progresiști. Eurointeligenții au rămas cu MasterChef, românii cu sărăcia, nevoile și neamul. Disprețul elitist‑progresist față de electorat și refuzul realității, guvernarea dezastruoasă și anii de sfidare și umilințe au fost sancționate prin vot. Cum inspirat spunea poetul: „Ţelurile sunt prea măreţe,/ Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,/ Ce însemn eu pentru voi?/ Eu nu sunt decât poporul român – Nu contaţi pe mine!” (Marin Sorescu, Eu, neabătutul).
Politicienii ne‑au demonstrat că nu au înțeles nimic din votul românilor. Ignorând crizele și amenințările tot mai mari la adresa țării, ei sunt preocupați doar de împărțirea și reîmpărțirea puterii, de asigurarea privilegiilor, de îndestularea clientelei, de continuarea politicilor prin care am ajuns la dezastrul actual. În loc să discute despre deficit, crize, datorii, scăderea nivelului de viață, despre rezultatele politicilor din ultimii ani, ei proiectează pericole imaginare, pentru a interveni barbar în procesul electoral și a întoarce voința poporului, pozând apoi în salvatori ai nației, deși sunt doar siniștri gropari ai democrației. A căzut o mască. De acum, vom păși cu grijă pe poteca luminoasă europeană, protejați fiind de influențe străine și dezinformare, sperând să fim la fel de feriți de război și colaps economic. Speranța noastră de mai bine va sta în eficiența instituțiilor statului eșuat, în agerimea Sistemului ticăloșit, în devotamentul politicienilor pro‑europeni pentru slujirea României.
■ Scriitor, profesor la Colegiul Economic „Ion Ghica” din Brăila
Constantin Toader