Şi pe vreme de pace, şi pe vreme de război, aparatul de detectat incorecţi politic funcţionează. Vorba asta, reacţionar, hodorogeşte ca o căruţă goală. Sub flamura lui Eugen Lovinescu (Scriitorul român e reacţionar), afirmaţie scoasă din context, mari valori apar ca perimate unor condeieri plini de ambiţii şi de ranchiune. Eminescu zice‑se că a blocat, oho!, capitalul, drumul de fier, ...

Am citit recent un text al unui filolog universitar în care ni se explica distincţia dintre patriotism şi naţionalism. Autorul nu propunea o simplă distincţie semantică (lexicală), ci opera o ierarhizare axiologică, definind termenii în aşa fel încât să atribuie patriotismului calitatea de a fi bun în sine, oricând şi oricum, în vreme ce naţionalismul să rămână cu legitimitate limitată ...

„Poate că totul nu‑i decât poate o carte citindu‑se singură‑n zori cu slovele‑nfipte în vis şi cu toate ferestrele‑nchise de mii de ori.” Vasile Igna, Comfortreading Am împrumutat acest titlu superb de la Ion Vianu, care este (mărturisit) un pescar nu de oameni, ci de cărţi, şi care înscrie în decalogul bunului cititor porunca: „Iubeşte cărţile mai mult decât pe ...

1 martie 1837 e ziua de naştere a lui Ion Creangă, uriaşul scriitor pe care profesorii şi părinţii progresişti vor să‑l elimine din manuale şi din conştiinţa şcolarilor din România. Cică e depăşit, irelevant, greu de înţeles. Dar Creangă este relevant în multe feluri. Iată, acum, în aceste zile chiar, Creangă este actual, pentru că el e unul din scriitorii ...

O carte precum cea publicată recent de Ion Simuţ, Cum se scrie istoria literară (Editura Şcoala Ardeleană, 2022), ar merita, credem, o largă dezbatere. Nădăjduim că aşa se va şi întâmpla. Până atunci, să observăm că subiectul întreţine „o meditaţie fără sfârşit”, cum zice criticul, oferind un şir de „reflecţii libere”, chestionând destinul istoriei literare, încurajând „multiplicarea formelor de investigaţie”. ...

Ioan Popescu (1830‑1901), dascăl ardelean la Bârlad, a fost unul dintre uriaşii care au pus început bun şcolii publice a românilor. După ce a luptat împreună cu Avram Iancu pentru libertatea românilor ardeleni, a trecut Carpaţii în Bucovina şi apoi s‑a stabilit în Moldova, la Bârlad, unde a luptat pentru libertatea, unitatea şi independenţa românilor din Principate şi, apoi, din ...

Nu, nu mi‑am dorit să scriu un foileton cu întrebarea dacă ne mai doare istoria, dar semne bune anul n‑are. Nici ce va urma. Am mai spus‑o, dar trebuie repetat şi iarăşi repetat: după Pârvan, cei patru contraforţi ai istoriei sunt adevăr, obiectivitate, cinste, logică. Or, istoria noastră este mistificată iarăşi şi iarăşi. La vremea şcolarizării după manualul Roller, soldaţii ...

Pandemia de coronavirus va desăvârşi, probabil, ceea ce istoria secolului al XX‑lea începuse deja. Şeicaru argumenta cu diferenţa dintre uriaşa Armată Roşie şi faimoasa invocare stalinistă a diviziilor Vaticanului: „Stalin şi colaboratorii săi sunt mult prea realişti ca să nu‑şi dea seama că poziţia lor dominantă în Europa nu poate fi menţinută decât prin forţa armată”. Azi, arma centrală este ...

În această perioadă de ieşire din pandemie, resetarea şi digitalizarea şcolii sunt văzute de reformiştii de profesie de la noi drept soluţiile magice ale rezolvării problemelor sistemului educaţional, un fel de „cărare luminoasă” unică a ieşirii din criză. Peste tot asistăm la Cântarea Digitalizării, peste tot răsună imnuri de slavă, ridicate de corurilor reunite ale birocraţilor ministeriali, universitarilor utopici şi ...

„O pană de curent îi lasă indiferenţi pe orbi.” Grégoire Lacroix Filosoful ne asigură, din când în când, că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Cu toate acestea, omul comun are sentimentul invers, acela că trăieşte într-o lume deficitară, că, în general, s-a născut într-un moment nepotrivit şi că ar fi fost preferabil să fi trăit fie mai ...