Contemporanul » Polemice (pagina 14)

Polemice

Luiza Barcan: S.O.S. Măgura Buzăului!

Cred că conducătorilor de atunci nu le-⁠a spus nimeni că Măgura era cea mai importantă manifestare de sculptură românească, fiindcă, atunci, sigur ar fi vrut să fie şi ei reprezentaţi acolo. „Important este ce rămâne după uitare” (Din însemnările sculptorului Gheorghe Coman) M-⁠am tot gândit la un titlu pentru acest articol, dar altul mai potrivit n-⁠am găsit. La fel s-⁠a ...

citește »

Bogdan Creţu: Comunismul – mod de utilizare

Oare ororile anilor ’50, sistemul de suspiciune organizată şi toate relele comunismului anulează ceea ce mulţi oameni au simţit ca pozitiv în vieţile lor? De ce ne e greu să acceptăm că oroarea nu exclude mai-⁠binele şi nici invers? Nu cumva schematizăm realitatea reducând-⁠o la un singur contur? Dau să pornesc maşina şi să plec, când observ că un cauciuc ...

citește »

Luiza Barcan: Un muzeu în agonie

Sunt legată de acest muzeu prin fire tainice şi vizibile, totodată, pentru că din anul 2000, împreună cu Alexandru Nancu, cu mulţi inimoşi prieteni şi colaboratori din Râmnic, am contribuit, prin proiectele Fundaţiei HAR, la recuperarea tradiţiei, la salvarea unor monumente de arhitectură vernaculară, la reînvierea acestui loc emblematic pentru spiritualitatea românească tradiţională. Printre comorile culturale neglijate şi puţin cunoscute ...

citește »

Theodor Codreanu: Eminescu şi canonul occidental (III)

După cum recunoaşte Mircea Cărtărescu, postmoderniştii nu mai vieţuiesc în canonul occidental, respingând „marile valori”, ci în plină Şcoală a Resentimentului, oblăduită de political correctness. Aceleaşi poveţe ne dă şi Ion Bogdan Lefter, considerat de Nicolae Manolescu, cel mai autorizat teoretician al postmodernismului pe teren românesc. Despre alt volum, Totul, criticul are, asemenea, cuvinte să-⁠şi rupă pana: „Viziunile conţin un ...

citește »

Gelu Negrea: Prezentul ca operă a viitorului (Însemnări la vreme de caniculă)

Fiecare român se crede altfel decât ceilalţi români şi astfel şansa omogenizării sociale este ratată din start. De-⁠aia votăm în bătaie de joc, de-⁠aia demitizăm totul cu fervoare mistică, de-⁠aia nu ne recrutăm eroii decât din trecut. „Fiinţa vieţii este, totodată, moarte. Orice lucru care intră în viaţă începe odată cu aceasta să moară, deja, să se îndrepte către moartea ...

citește »

Luiza Barcan: Mioriţa dăunează ortodoxiei sau Despre creştinismulul posomorât

Hristos ne aşteaptă. Şi doar un pic de-⁠I deschidem poarta inimii, vine şi Se sălăşluieşte înlăuntrul nostru şi, atunci, avem totul. E ca şi când tragem puţin perdeaua şi soarele intră imediat în încăpere, încălzindu-⁠ne. Gândurile ce urmează sunt mai vechi dar ele şi-⁠au recăpătat prospeţimea, în mintea mea, chiar în zilele acestea când asistăm la o nouă tragedie greacă ...

citește »

Livia Cotorcea: Avangardă şi spiritualitate

Dacă privim fie şi numai momentele cruciale ale acestui proces constant de atac la identitate, constatăm că politica de sfâşiere a unităţii pământului care a generat marea cultură şi artă kieviană a ţintit mereu tocmai spre rădăcinile şi temeiurile acesteia. Ca şi problema artei ucrainene în general, chestiunea avangardei ucrainene necesită abordarea unei serii de aspecte privitoare la istoria şi ...

citește »

Victor Potra: Noua divizare a Literaturii Române

De curând, însă, constatăm o nouă radicalizare a discursurilor aparţinând acelor intelectuali care aleg să se manifeste în spaţiul public ca militanţi ai unor cauze culturale sau religioase. Disjuncţia şi exclusivismul, mai agresive sau mai fardate, conform exemplelor date mai sus, au fost pornite de cei pe care i-⁠am numit conservatori. Cred că marea majoritate a scriitorilor români ar fi ...

citește »

Theodor Codreanu: Eminescu şi canonul occidental (II)

Există, desigur, un sentimentalism locvace la Cărtărescu, poate asemănător cu al lui Ion Minulescu. D-⁠l Manolescu însă ne asigură că ar fi doar simularea lui subversivă. De exemplu, în Poemele de amor, care ar reprezenta „cea mai radicală şi completă încercare de subversiune din literatura noastră, a poeziei înţeleasă ca expresie sau confesiune sentimentală”. Cărtărescu este un parodist pur sânge, ...

citește »

Magda Ursache: Tot despre întâmplări cu sensul la urmă

„Ah! În curând satul în vale-⁠amuţeşte”. M. Eminescu „Ţăranul este omul absolut”. Petre Ţuţea Dragă Luca Piţu, Aşa cum îţi scriam, comuniştii perioadei Dej-⁠Pauker şi-⁠au propus să distrugă vatra sacră a satului, i-⁠au vrut ucis sufletul. Nimicitori de vetre s-⁠au arătat şi demagogii ceauşişti. Preţuiesc dorul lui Petru după satul mitic, dar şi ironia ta, în linia nonconformismului ludic: „Cum ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest