Contemporanul » Polemice » Eminescologia la Suceava

Eminescologia la Suceava

Am propus acest mic ocol, reamintind că proza politică, „de idei”, frecvent utilizată propagandistic, a fost castrată, confiscată, manipulată etc., în funcţie de fluctuanta meteorologie politică

După câteva cărţi temeinice, de‑ar fi să pomenim doar pe cele consacrate lui Labiş şi lui Nichita Stănescu (din păcate, fără binemeritatul ecou), Iulia Murariu ne propunea, recent, un alt popas exegetic, stăruind asupra Ipostazelor feminine în proza lui Mihai Eminescu (Editura Eikon, 2017). Dacă primele titluri, ivite la edituri obscure, fără difuzare, ar „explica” oarecum slabul ecou, tăcerea aşternută în jurul volumului din urmă n‑are nici o justificare. Poate doar sfiala autoarei, neiubitoare de zgomot mediatic. Dar cartea, ignorată şi de juraţii festivalului sucevean dedicat lui Eminescu, merită, negreşit, o altă soartă. Cum sublinia prefaţatorul opusului, Christian Crăciun, ea ar fi „de două ori curajoasă”: întâi, prin temă (bătătorită, desigur), dezvoltând „femininul fără ţărmuri”; şi, în al doilea rând, atacând proza, Eminescu neavând vocaţie epică, interesat în exerciţiile sale prozastice, se ştie, de o erotică spiritualizată, sfidând limitele temporale şi construind universuri alternative. Iar femeia, în rama acestor scenarii repetitive, rămâne o „aducătoare de iubire”, invitând la visărie şi sete de contopire; adică „o promisiune de fericire”, ca „aspiraţie grădinărită”, cum scrie Iulia Murariu (p. 29).

Comentând un recent volum ivit la Humanitas (v. Publicistica literară, selecţie, note şi prefaţă de Cătălin Cioabă şi Ioan Milică, 2018), acelaşi Christian Crăciun, convins că avem de‑a face cu o ediţie „neapărat necesară”, spera în „relansarea discuţiei” pe marginea operei ziaristice eminesciene. Privită, se ştie, cu mefienţă, citită prin „lentile ideologice”, văzută ca un „apendice” al creaţiei, condamnată la efemeritate, nicidecum adresată posterităţii. Remarcând evantaiul stilistic al acelor texte, Christian Crăciun notifica energic, cu totală îndreptăţire, că Eminescu, şi prin combustia frenetică de la ziar, năştea o limbă şi îşi „construia” cititorul, publicistica rămânând „o zonă fundamentală” a operei eminesciene.

Am propus acest mic ocol, reamintind că proza politică, „de idei”, frecvent utilizată propagandistic, a fost castrată, confiscată, manipulată etc., în funcţie de fluctuanta meteorologie politică. Dar proza eminesciană însăşi, în ochii lui N. Manolescu, este „în general supraapreciată”, malaxoarele exegetice cheltuind, de‑a lungul vremii, erudiţie fără spirit critic! Mai mult, criticul (ne) cerea să „uităm” gazetăria, abandonată coşului, reţinând doar poezia din integrala eminesciană!

Ceea ce ne oferă Iulia Murariu în acest excurs hermeneutic este tocmai „revizitarea” prozei, veştejind, din start, o prejudecată de largă circulaţie. Fraza care deschide Argument‑ul e, de fapt, un avertisment: ipoteza că, în creaţia eminesciană, femeia e înger ori demon este inexactă prin simplism şi reducţionism, scrie apăsat Iulia Murariu (p. 13). Demonstraţia, refuzând polaritatea reprezentării feminităţii, sacrificând păgubos nuanţele (donna angelicata / donna diabolica), urma a evidenţia tocmai diversitatea / varietatea ipostazierilor, în relaţie cu „eul masculin”, fie în rama idealităţii, fie cu răbufniri de misoginism, oricum simbolizând ispita. Se înţelege, Eminescu mitologizează iubirea, femeia fiind percepută estetic (p. 63), „saţiată”, călinescian, prin contemplare. Fiindcă „există o poezie a femeii” în proza eminesciană (p. 65). De la fata ingenuă care, cu simţuri înflorite şi râs „argintos”, se desprinde de o vârstă (feminitatea aurorală) la iubită (ca nălucire ardentă) şi amantă (voluntara, „titanica” Cezara, o „statuă” în „bulimie amoroasă”, gustând plinătatea iubirii), Eminescu descrie un amor estetizat. Cezara, ca personaj atipic (p. 50) sau ipostază generală a feminităţii (cf. E. Simion), are „avantajul vieţii” şi, în jocul seducţiei, trăieşte pasional o „dulce turbare”; fata moartă, strigoizată (Angela) ne invită în împărăţia umbrelor, foind de siluete spectrale. Un fantastic macabru se înstăpâneşte, comunicând cu lumea de dincolo (Tlà acuză „dorul de Rodope”), motiv de a‑l convoca la rampă şi pe N. Ciobanu, uitat azi, semnând, la Junimea (1984), o carte despre Structurile fantasticului narativ. O altă secţiune aduce în discuţie chipul Mamei, „umbrit de suferinţă” (p. 101), ca ipostază arhetipală; sau prezenţa Mumei Pădurii, ca „făptură geosilvană”, exprimând maleficitatea. Cu observaţia că „figurile materne sunt periferice în ansamblul epicii eminesciene” (p. 109). În fine, Bătrâna îi prilejuieşte autoarei incursiuni în tradiţia mitofolclorică, babele, de regulă, urâte, rele etc., populând mitologia românească. Sau necunoscuta, „doar o ea” (p. 127), siluete văzute fugitiv sau presimţite de „ochiul minţii”, dezvăluind, prin seria feminină, între pasional şi filial, multiple întruchipări: muză, o zeie (gândită de bărbat) ori o mască, inimă stearpă, cu „obrăzar de ceară”, „prilej pentru durere” etc., chemând şi respingând, prevestind infernul. Negreşit, însăşi devenirea femeii, schiţată „marginal” (p. 133), vehiculează imagini‑tip, sub apăsarea timpului: de la „vreo zgâtie de fată” la „aproape babă”, destrămând vraja, anunţând putriditatea, prin exemple culese din lirica eminesciană. Cum micul capitol final (Înger, rege şi femeie) abundă în astfel de referinţe, suntem tentaţi să credem că Iulia Murariu îşi va extinde cercetarea, vădind rafinament analitic, în adecvare cu textul eminescian, pus sub lupă hermeneutică.

Eclipsat de propria‑i poezie, prozatorul Eminescu manevrează, inevitabil, clişeele în vogă ale romantismului. Evident, prin „retardare cronologică”, el ţine de prima lui fază („genuină, nativă şi genială”), cum scrie Mihai Zamfir (v. Din secolul romantic, ediţia a II‑a, Cartea Românească, 2018), asimilând oferta în context european, vestind rupturi şi mutaţii; dar ca „om deplin” al acelui secol, corectează criticul, impunând „reforma lingvistică”. Adică trăindu‑şi fantast‑exotic singularitatea şi ignorând experimentele contemporaneităţii sale, pendulând între fragmentarizare şi descriptivism, cultivând o formulă inedită pentru tradiţia noastră (şi, în consecinţă, fără consecinţe), de o stranietate irizată liric, cu texte migratoare (reasamblate), Eminescu‑prozatorul mixează, deopotrivă, o demonie cosmotică („somnolară” la I. Negoiţescu) şi o nostalgie paradisiacă, sub cupola unei „unităţi excepţionale”. Evident, Eminescu este Eminescu „şi în postume, şi în antume” (p. 19), subliniază Iulia Murariu. Dar, pe bună dreptate, notează că proza are propria‑i autonomie şi nu poate fi înţeleasă ca o prelungire a liricului, „obişnuit plasată în nex cauzal cu poezia”, întregind, însă, profilul poetic şi „întemeind un univers complementar” (p. 21). Şi registrul tematic, şi cifrul stilistic, şi, cu deosebire, viziunea obligă la o percepţie unitară, ne promite autoarea. Şi, observăm, se ţine de cuvânt. Să nu uităm că, obsedat de „setea formelor perfecte”, Eminescu şi‑a amânat finalizarea atâtor proiecte; râvnita desăvârşire „i‑a devorat opera”, constata Petru Creţia, căzând „în abisul unor decantări fără soroc” (v. Testamentul unui eminescolog, Humanitas, 1998). Ceea ce realizează Iulia Murariu priveşte tocmai „revederea temeinică” a prozei (cf. Christian Crăciun), lansând sugestii şi observaţii de reţinut. Recuperată (integral) cu întârziere, trecută prin şcoala romantismului, sub înrâuriri filosofice de netăgăduit, melodramatică şi sentimentală, de un fantastic hibridat, străină de codul realist, dar îndrăznind (ca în Cezara, îndeosebi) a nu ţine cont de îngrădirile unei societăţi victoriene, cu un stil „prea lustruit”, în percepţia lui N. Manolescu, comparabilă – valoric – cu poezia, potrivit altor voci, proza eminesciană se oferă unor necesare reevaluări. Sub un examen întregitor, fireşte, vădind lecturi întinse, propunând conexiuni mitologice, vidând bibliografia temei, Iulia Murariu este îndreptăţită a purcede la a cerceta, din acest unghi, şi poezia. Iar numele ei devine de‑acum o prezenţă obligatorie în Dicţionarul întocmit de Mihai Cimpoi, reunind pe toţi truditorii întru Eminescu. În pofida finalului abrupt, retezat, fără concluzii (sau, poate, chiar din această cauză), volumul profesoarei din Suceava promite, bănuim, o continuare pe acelaşi fir tematic.

Dacă tot vorbim despre o criză a eminescologiei, invocându‑se psihopatologia discursului exegetic (precum o face, documetat, Doru Scărlătescu, trecând în revistă bogatul „cazier medical”, de la „alterări pasionale”, scenarită inflaţionară, politizare, senzaţionalism, amatorism la stilul belicos‑injurios, „monologismul colectiv” şi prezenţa grupurilor sectare etc.), riscul uriaş ar fi tocmai înstrăinarea de textul eminescian. Alex Ştefănescu, în maratonul său exegetic, pleda, în fond, pentru „întoarcerea la text” (v. Eminescu poem cu poem), sperând în recâştigarea cititorilor; Iulia Murariu, fără a accesibiliza jucăuş demersul, rămâne în matca textului eminescian, credincioasă discursului riguros‑savant, cu enumerări probante, fără fast metaforic, la distanţă, se înţelege, de puseele unor insurgenţe contestare, friabile analitic, golind scena de alţi contributori, mari ori mărunţei. Aşteptăm, desigur, continuarea…

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Adrian Dinu Rachieru

Adrian Dinu Rachieru, sociolog, critic și istoric literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie, actualmente prorector al Universităţii „Tibiscus” din Timişoara. S-a născut la Soloneţ- Suceava, la 15 septembrie 1949. Este absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now