Contemporanul » Polemice » Ce e rău şi ce e bine despre români

Ce e rău şi ce e bine despre români

Ce rămâne din homo sapiens dacă se elimină homo religiosus şi homo aestheticus? Omul politic (zoon politikos)?

Din sumarul cărţii lui Ionel Necula, Filosofia identităţii româneşti, Ed. Ideea Europeană, 2018, nu putea lipsi capitolul Eminescu – imaginea românului absolut în viziunea unui polihistor absolut: „Cu peste jumătate de veac înaintea lui Mircea Vulcănescu, poetul Mihai Eminescu se gândea şi el la elaborarea unei filosofii naţionale, iar toată construcţia urma să se clădească pe baza a două «pietre unghiulare»: religia şi naţionalitatea (p. 120). În acelaşi mod au gândit marii oameni ai exilului, Mircea Eliade şi Vintilă Horia, dar şi Simion Mehedinţi ori Mircea Vulcănescu, pe care Ionel Necula îi urmăreşte în mod dedicat. E o schimbare în forma mentis actuală? Alta? Nu se mai vor ca piloni naţionalitatea şi religia? Iată ce scria Nae Ionescu (decupajul îi aparţine lui Ionel Necula): „Când un popor capătă o conştiinţă de sine, încetează de a mai fi un popor şi devine o naţiune, adică o realitate spirituală (…) Fiecare naţiune reprezintă un fel ireductibil de existenţă. De exemplu: trecerea de la un popor la altul este posibilă, dar de la o naţiune la alta este imposibilă”. Şi dacă îl considerăm pe Nae Ionescu inconvenabil ideologic, iată ce spune Heidegger (din interviul dat revistei „Der Spiegel”, în 1966): „În orice caz, pe cât mă pot eu orienta după experienţa şi istoria noastră umană, ştiu că tot ceea ce este esenţial şi important a rezultat din faptul că omul a avut o patrie şi s-a înrădăcinat într-o tradiţie.”

Răul esenţial pentru poetul naţional a fost demagogia clasei politice, iar tonul, pe care Necula îl găseşte „exasperat şi care nu i se potrivea”, mie îmi pare cel mai potrivit. „Nimeni nu este mai tolerant decât dânsul (poporul, adn. mea, Magda Ursache), toleranţă religioasă, dar şi socială faţă de „haita de netrebnici, de oameni fără nume sau de demnitate”. Da, etnia şi-a văzut-o Eminescu cu îngăduinţă („rău sau bun, românul e adevărat. Inteligent, fără viclenie şi rău – dacă e rău – fără făţărnicie”), nu şi „lepădătura socială care îl conduce” (15 martie, 1880). Soluţia lui Patapievici, care corectează cu mult roşu observările pozitive despre firea românilor, ar fi: să fim realişti, eficienţi, materialişti, vicleni. Vicleni? Ferească-ne cel viclean de asta! Soluţia lui Eminescu e cu totul alta: biserica şi şcoala. Emanciparea socială e posibilă „când şcoala va fi bună, când popa va fi bun”; „când adică va fi şcoala şcoală, statul stat şi omul om” („Timpul”, 1878), şcoala din care să nu fie exclusă icoana, nici din programă religia.

Entitate statală în Statele Unite ale Europei? vă veţi fi întrebat. Nu-i asta o idee incorect politică? Dacă avem în grijă delictul de opinie, de gândire şi tindem iarăşi spre „comunizarea minţii”, ca s-o numim ca Flori Bălănescu, atunci gazetarul Eminescu o fi incorect politic. La fel Nae Ionescu, Eliade, Mircea Vulcănescu, Ţuţea…, consideraţi rasişti fascişti de urmaşii proletcultiştilor. Lui Vasile Băncilă, Ionel Necula îi amendează „conservatorismul” şi nici nu prea pare în acord cu ideea de românism la Blaga. Referindu-se la discursul filosofului culturii la Academie (o perlă a discursurilor: Elogiul satului românesc), I. Necula notează: „Cu aceste însuşiri la butonieră, românul lui Blaga ni se înfăţişează ca o „întruchipare ideală a omului creator” (lucr. cit., p.173). A colosaliza, verb antipatic, e folosit des când e vorba de viziunea lui Blaga asupra românilor, comparativ cu viziunea lui Cioran. Paralela Blaga – Cioran, în defavoarea lui Blaga, apare în exces, autorul repetând supărător fraze, ba chiar pagini întregi, cuvânt cu cuvânt. Oare Ionel Necula crede că religiozitatea ţăranului clasic e „minoră”, „de mântuială”, „de ochii lumii” (vezi pag. 146 şi altele, şi altele), luându-l în sprijin pe Athanasie Joja, prietenul lui I. C. Gulian, cunoscut ca academicianul „Nulian”, mort în 2011, fără mea culpa? Prefaţatorul lui Ionel Necula, Sorin Lavric, crede altceva: „Pentru mine, creştin fără pecete etnică nu înseamnă mare lucru.” Pentru Nae Ionescu, religiozitatea nu-i minoră, ci emblematică, la fel opinează Eliade, la fel Ernest Bernea, la fel Ţuţea, la fel O. Papadima. Dar pare-se că Necula face ici-colo concesii trendului politic corect, se lasă inspirat nu de aforismul lui Vasile Băncilă, „Apa trece, pietrele român”, ci de pamfletul faimos În ţara măgarilor, regretat chiar de pedagogul – autor Ştefan Motaş Zeletin, care l-a eliminat singur din lista sa de lucrări.

Atenţie la „strigătul de deşteptare” al lui Mircea Vulcănescu (din admirabila Dimensiunea românească a existenţei, Ed. Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1991, ediţie îngrijită de Marin Diaconu): „Istoria e plină de neamuri care s-au stins şi sunt şi neamuri care şi-au trădat destinul.”

Lipsa religiozităţii, amendată de Sorin Lavric, ne-ar fi fatală în aceste circumstanţe neprielnice naţiunii, când suntem persuadaţi să nu ne blocăm în identitate, în ideal naţional, în stat independent, pentru că am lua notă proastă de la UE, ca naţionalişti fanatici – rău, rău, rău – într-o Europă pur-cosmopolită. Ce rămâne din homo sapiens dacă se elimină homo religiosus şi homo aestheticus? Omul politic (zoon politikos)? După Eminescu, Mircea Eliade s-a arătat la fel de decis contra acelui îndemn politique d’abord, când ar trebui să primeze actul de cultură: „Singure valorile culturale justifică existenţa şi misiunea unui popor”. Prima urgenţă e şi acum cultura. La cârmuire s-au perindat indivizi fără pricepere economică, militară, agrară, culturală; ne-au condus mereu actori pe post de specialişti, de tehnocraţi, reciclând spusa „banii n-au miros”. Dar de ce miros atât de rău cei care-i au?

„Locul”, în acceptul lui E. Bernea, trebuie curăţat pentru a se ridica şcoala. Acolo trebuie cultivat cultul pentru onoare şi demnitate, declasat îngrijorător, actele de lèse- patriotism înmulţindu-se chiar în anul Centenarului Reîntregirii, în pofida învăţăturii părintelui Iustin Pârvu că „jertfa fortifică neamul”. Se predă la Istorie ce ar trebui despre „generaţia tranşeelor”, care a făcut România Mare? Din istoria pe care am învăţat-o eu la şcoală lipsea lecţia despre „linia oaselor”, Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz. Acum, suntem gata să predăm lecţia despre Turtucaia în loc de lecţia despre Podu-Înalt, care n-ar fi, pentru istoricii de şcoală Boia, decât „mit naţionalist”. Ce dacă Grigore Ureche dă mărturie că s-a luptat „vitejeaşte”? Noi, noi, epigonii, spunem că Ştefan n-a încheiat atunci un tractat cu Mohamed II, ci o înţelegere de bir anual. Cât despre Mihai Viteazul, n-ar fi decât un biet jucător la bursa de iluzii a Unirii românilor, pe motiv că n-ar fi existat o conştiinţă naţională. Păi, n-are dreptate Patapievici să vorbească despre „luatul la urină” asupra românilor laşi? Însă nu al năvălitorilor, ci al istoricilor români asupra românilor.

Din absenţă de la orele de Istorie, pesemne, ministresa primă Dăncilă confundă Blajul, an 1848, Câmpia Libertăţii, cu Alba Iulia, a Unirii Mari, an 1918. Istoricii şi lingviştii Academiei nu tac, aşa cum li se reproşează, privind eliminarea latinei din şcoală. Nefiind auziţi academicienii, latina se răzbună singură. Pe Cristian Bădiliţă îl amuză „latina SRI” a şefului Inteliggence, domnul Eduard Hellvig, care se arată corijent la materia asta. Patria a priori, deviza SRI (nu ştiu dacă îi aparţine, dar ştiu că o acceptă), nu înseamnă defel Patria ante omnia, Patria înainte de toate. Aşadar, conchide Bădiliţă, patria a priori înseamnă a o experimenta înainte de a o cunoaşte, aşa cum E. R. Hellvig experimentează şi latina înainte de-a o cunoaşte. În discursul său de joi, 5 octombrie, 2017, de la Timişoara, cuvântul european luase locul cuvântului naţional. De ce? Din teama de a nu fi mai puţin europeni?

Ni se propune ca modelul de urmat să fie non-etnic? Numai aşa ne-am (re)forma, (re)moderniza? Numai atât şi numai aşa? Cât despre Lucian Boia, domnia sa ne concede, ca să nu intre în gura veteranilor de război (câţi or mai fi), a deţinuţilor politici (câţi or mai fi): „patriotismul este mai curând o calitate decât un defect”. Şi, culmea, mulţi dintre scriitorii momentului se vor eliberaţi de jugul matricei stilistice naţionale. Se vor evadaţi din etnie, dar şi din limba română, cât mai departe de ea, în speranţa că vor prinde un Nobel. Cioran şi-a impus amnezia faţă de limba română şi i-a fost dat să uite franceza; nu şi Eliade. Cât despre Vintilă Horia, singurul român deţinător de Goncourt, în Elveţia fiind, nostalgiza: „pădurile îmi miros a Bucegi”, iar Virgil Ierunca mărturisea că, pentru el, cel mai frumos oraş din lume e Râmnicu Vâlcea.

Ionel Necula şi-a asumat o sarcină extrem de dificilă, când la „deromânizarea românilor” (Nichifor Crainic, şi el absent din demersul despre identitate) lucrează mulţi, iar „piloţii” par din ce în ce mai orbi. Sper ca sugestiile mele să-i folosească în „trudnicia viitoare”.

Aş încheia cu vorba înţeleaptă ieşită din Gura de Aur a Sf. Părinte Ioan: „Dumnezeu poate tot, dar nu face tot ce poate să facă.” Aş spune că nu vrea să facă tot ce poate să facă. Dar, miracol: sunt popoare cărora Dumnezeu le dă ce-I cer ele. Numai de I-am cere şi noi, românii, ce trebuie să-i cerem.

Magda Ursache

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Magda Ursache

Magda Ursache s-a născut la Bucureşti, la 20 decembrie 1943. A absolvit Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, cu diplomă de merit, în 1967. A lucrat în redacţia revistei „Cronica” (redactor, [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now