Contemporanul » Polemice » Basarab Nicolescu despre „Evanghelia transumanistă”

Basarab Nicolescu despre „Evanghelia transumanistă”

Umanitatea este în faţa spectrului autodistrugerii (triplă: materială, biologică şi spirituală) şi, gândind planetar, savantul propune o conştiinţă vizionară, hrănită de „speranţa autorenaşterii”

În felurite împrejurări, Basarab Nicolescu, adică neobositul metodolog al transdisciplinarităţii, reamintea că epoca pe care o traversăm, „o epocă de nouă barbarie”, sfidând potopul declaraţiilor umaniste, poate fi definită printr-⁠un triptic conceptual: anthropocen, panterorism şi transumanism. Dacă anthropocenul desemnează o nouă eră geologică (specia umană devenind forţa geofizică dominantă, cu riscul dispariţiei ei), dacă transumanismul ascunde pericolul apariţiei, prin „selecţie tehnologică”, a omului-⁠maşină („un Dumnezeu-⁠proteză”), panterorismul ar exprima o nouă formă de terorism, „fără nici o legătură reală cu vreo religie sau ideologie”, instaurând insecuritatea globală.

Concept dilatat, terorismul, folosind o strategie violentă şi vizând, de regulă, obiective politice exercită o fascinaţie maladivă. Ar fi însă eronat să-⁠i restrângem aria doar la violenţa politică. În fond, acţiunile teroriste privesc grupuri mai largi decât victimele imediate, dorind a instaura teroarea ca mijloc de coerciţie. Clandestinitatea de grup, violenţele episodice, reacţia negativă emoţională, impactul mediatic întreţin o ameninţare difuză, imprevizibilă, panicând lumea. În plus, acoperirea mediatică (scop declarat al neo-⁠terorismului) nu face decât să amplifice psihoza; mediatizarea violenţei este o eficientă tactică psihologică. Cum terorismul este privit ca o întruchipare a forţelor Răului (Evil), lupta împotriva acestui fenomen patologic a devenit chiar „o ţintă a globalizării”. Pe de altă parte, publicitatea de tip terorist (ad-⁠terorism) este o comunicare voit persuasivă, instalând insecuritatea. Prin relaţia simbiotică terorism / mass-⁠media, consumatorii media află, prin prelucrare mediatică, de acţiunile în desfăşurare şi iau notă de avertismentele lansate, discursul fiind „întotdeauna ideologic”.

Dar spectrul pericolelor în lumea de azi, cu o încărcată agendă crizistă, nu poate ignora transumanismul. În numele biotehnologiei, marele proiect al transumanismului, ca „ideologie ascunsă”, râvneşte eliminarea transcendenţei, omul dorindu-⁠se egalul lui Dumnezeu. Noua biserică Way of the Future, sub şefia unui inginer expert în tehnologie robotică, A. Levandovski, pretinde, în acest război al inteligenţelor, adorarea unei divinităţi create de inteligenţa artificială. Reacţiile n-⁠au întârziat şi până va apărea la noi, în traducere, cartea părintelui Jean Boboc (Le transhumanisme décrypté, Paris, 2017), împărtăşim concluzia acestui demers consistent, demistificator: transumanii nu doar că „transcend biologia”, cum susţine futuristul Ray Kurzweil, ci atentează asupra religiilor constituite, anulând, scrie Basarab Nicolescu, „orice urmă de transcendenţă”.

Ca preocupare recentă, în prelungirile filosofice ale fizicii cuantice, academicianul Nicolescu, trudeşte, alături de profesorul Arthur Versluis (Universitatea din Michigan), la o nouă teorie a Conştiinţei, evolutivă (ca „naştere” transcedentală), prin autodepăşire, ca dezvoltare de sine, pornind de la ceea ce a numit „tradiţia scării”. Dezvăluind, de fapt, „decalajul uluitor” dintre Conştiinţă şi dezvoltarea tehnologică („oarbă”, în capcana euforiei scientiste). Fiindcă omul, evoluând, poate fi creator şi în plan duhovnicesc, cucerind armonia interioară, temperând „binefacerile” progresului (desacralizare, consumerism etc.), văzut, desigur, ca un contagios concept ideologic. „Împăcând”, prin includerea terţului (odată cu deschiderea către Lupasco), ramurile cunoaşterii, implicit în dialogul belicos dintre ştiinţă şi religie. Şi recunoscând limitele ştiinţei, Terţul Ascuns (neraţionalizabil), prin introducerea spiritualităţii, având un fecund rol mediator. De fapt, Basarab Nicolescu corecta, astfel, noţiunea de „real voalat”, propusă de Bernard d’Espagnat şi atrăgea atenţia asupra pericolelor terifiante din era bionică, odată cu creşterea exponenţială a progreselor tehnologice. Aşa cum propovăduieşte, sub impuls militant, „evanghelia transumanistă”, îmbrăţişată chiar de unii creştini, implicând participativ tehnologia „la opera lui Dumnezeu” pentru „a înnoi creaţia”. Manifestul Asociaţiei creştine transumaniste, observă Basarab Nicolescu, îşi propune să folosească „răspunsurile tehnologiei”, ca „utilizare intenţională”, pentru ameliorarea fiinţei umane, împinsă în tehnoteoză! Or, acestor provocări, rod al geniului tehnologic al omului, ascunzând riscuri „omicide”, li se poate răspunde salvator doar printr-⁠o mutaţie a conştiinţei umane, conchide fizicianul-⁠filosof. Sub spectrul autodistrugerii, atitudinea transdisciplinară, ca nou mod de a înţelege lumea, poate fi reacţia adecvată, asigurând responsabil „trezirea colectivă”, ieşind din „noul obscurantism”. Iată mesajul lui Basarab Nicolescu într-⁠o lume problematică, terifiantă, ispitită de noul creaţionism ca joc demiurgic („singularitatea tehnologică”), instalând un Dumnezeu-proteză. Şi care pune sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea speciei umane.

Ar trebui să reamintim că, şi fără a fi beneficiat de un binemeritat ecou în vacarmul nostru mediatic, volumul-⁠manifest semnat de Basarab Nicolescu, consacrat Transdisciplinarităţii (avem în vedere ediţia de la Junimea, din 2007, în traducerea lui Horia Mihail Vasilescu) n-⁠a trecut neobservat. Şi dezbateri, bănuim, vor mai fi în „lumea noastră problematică”, cum spune autorul, un fizician cuantic pasionat de rolul ştiinţei în cultura de azi, înţelegând, printre primii, că „transgresiunea frontierelor” dintre discipline este un imperativ al cunoaşterii, conciliind cele două două culturi „artificial antagoniste” (ştiinţifică şi umanistă) într-⁠o „unitate deschisă”. De fapt, proiectul transdisciplinar anunţa intrarea în evul transmodern. Solomon Marcus atrăgea atenţia că „prima expunere complet articulată a acestei mişcări” ar fi de aflat într-⁠o carte a lui Basarab Nicolescu (Eds. du Rocher, Monaco, 1996). Convins că realismul clasic este depăşit şi că modernitatea este mortiferă, Basarab Nicolescu avertiza asupra nivelurilor diferite de realitate. Revoluţia cuantică ne-⁠a aşezat la o răscruce a Istoriei; ideologia scientistă, acaparând „obiectivitatea” şi ignorând orice altă cunoaştere, zeificând tehnoştiinţa, pare a uita că „totul e pus la punct pentru propria noastră autodistrugere”. În anthropocen, specia umană a devenit forţa geofizică dominantă. Încât, o transformare urgentă a atitudinii noastre devine posibilă prin viziunea transdisciplinară. Intrăm, astfel, într-⁠un nou eon, urcând o altă treaptă gnoseologică, raportân-du-⁠ne, deopotrivă, la scara cuantică şi la cea cosmologică.

Transdisciplinaritatea înseamnă o cunoaştere a terţului şi este o cale de reîncântare a lumii. Iar cunoaşterea terţului îngăduie – pe fundalul unităţii cunoaşterii – o revoluţie a inteligenţei, asigurând „învierea” subiectului şi „trezirea colectivă”. Noul curent (ca nou mod de a privi Universul) pledează pentru o inteligenţă „lărgită”, deschisă complexităţii lumii şi plinătăţii fiinţei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu o ideologie; în consecinţă, conştientizând „fărâmiţarea fiinţei”, propune legături (fapte, oameni, culturi, religii, discipline), corectând percepţia fragmentaristă prin vizitarea formelor de intersecţie, activând transculturalul „între” (vezi şi interviul cu Basarab Nicolescu, în Contemporanul – Ideea europeană, nr. 7 (652)/2006, p. 21-⁠22). Imaginarul, ne reamintea savantul, este „motorul ascuns al marilor descoperiri”. Penetrând nivelurile de realitate, ajungând la „un dincolo”, transdisciplinaritatea vrea să traducă inexplicabilul.

Rezumând, Carta Transdisciplinarităţii pledează pentru o cultură transdisciplinară, asigurând „o privire globală asupra fiinţei umane”, combătând „noul obscurantism”. Evident, educaţia transdisciplinară presupune, în condiţiile parcelării câmpului cognitiv (prin proliferarea haotică a disciplinelor), deschidere, rigoare, toleranţă, implicit permanenţa interogării. Fiecare disciplină poate fi animată de această atitudine transdisciplinară, ca să preluăm termenul lansat de poetul argentinian Roberto Juarroz (1991); dar, esenţial, atrage atenţia Basarab Nicolescu, „nu pot exista discipline cu caracter transdisciplinar”. „Stâlpii metodologici” ai acestei noi orientări vizează nivelele de Realitate, logica terţului inclus şi, fireşte, înfricoşătoarea şi fascinanta complexitate, traversând, astfel, cumulat, nivelurile de percepţie pe un traseu îmbietor şi dificil: de la fecundarea cercetărilor disciplinare la un nou proiect de civilizaţie prin feminizare socială, recunoscând „emergenţa pluralităţii complexe”. Fiindcă însuşi sensul existenţei noastre este „fagocitat de complexitate”, provocând, dincolo de logica binară clasică, prin „barbaria excluderii terţului”, un veritabil big bang disciplinar.

În fond, manifestul lui Basarab Nicolescu blama aroganta euforie scientistă, acea „tehnoştiinţă oarbă, dar triumfătoare”, ascultând doar de logica eficacităţii. Or, umanitatea este în faţa spectrului autodistrugerii (triplă: materială, biologică şi spirituală) şi, gândind planetar, savantul propune o conştiinţă vizionară, hrănită de „speranţa autorenaşterii”. Basarab Nicolescu se vrea, pe urmele lui Vintilă Horia, el însuşi spirit holistic, pasionat de transdisciplinaritate, călătorind spre „centrele” Terrei, un provocator dialogist mondial, crezând în resurecţia sacrului.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Adrian Dinu Rachieru

Adrian Dinu Rachieru, sociolog, critic și istoric literar, eseist, prozator, profesor universitar, doctor în sociologie, actualmente prorector al Universităţii „Tibiscus” din Timişoara. S-a născut la Soloneţ- Suceava, la 15 septembrie 1949. Este absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now