Din ultimul număr:
Contemporanul » Poemul lunii » Redescoperirea contemplaţiei

Redescoperirea contemplaţiei

Care este oare rostul poeziei creştine astăzi? Nu mai suntem în momentul de unică semnificaţie al martirajului din închisorile comuniste. Ne aflăm aruncaţi într‑un noian de obscenitate publică, mai ales noi, cei aflaţi în mijlocul societăţii secularizate

Viaţa noastră de zi cu zi, nu doar a celor care locuiesc în marile oraşe ale lumii, dar şi a celorlalţi, din zona rurală, a pierdut înţelesul contemplaţiei. Suntem mereu într‑o forfotă, agitaţie a rezolvării problemelor practice, prinşi într‑o mare de informaţii şi în alta de obicte supraabundente. Relaţiile cu ceilalţi oameni ne odihnesc numai arareori, mai degrabă, pânza relaţiilor personale, la origini una a luminii, este trăită astăzi drept o junglă. În acest context, antologia de faţă survine într‑o inadecvare faţă de noi în privinţa orientării privirii, a atitudinii fundamentale faţă de realitate, a noastră în raport cu cea a poetului. Nu forma poetică este cea care instaurează distanţa, ea este una tradiţională (dacă trecem cu vederea poeziile tip haiku), ci locul noetic al contemplaţiei şi al rugăciunii din care scrie părintele Ignatie este străin trăirilor în care ne afundăm cu repetiţie în viaţa noastră de zi cu zi. Însă inadecvarea aceasta invită la apropiere, la recâştigarea unor înţelesuri, a unui tip de privire care ţin de plenitudinea fiinţei umane. Antologia părintelui Ignatie Grecu, Mandylion, invită la redescoperirea contemplaţiei celor coborâte în mod tainic, pe verticală, printre noi, invită la recunoaşterea verticalei drept experienţă fundamentală a omului.

Ca un nor

Un înger a venit şi s‑a umplut grădina
Cu horbotă de foc de vreme ce pomii‑şi duc
Pe ramuri răni cu urme umezi de lumină.
Un înger a venit şi‑n taină. Cireşul e un rug.

La scris de apă lin sigiliu de roşeli s‑a pus.
Aud cum ning sub apă clopote subţiri.
Şi ca un nor de aur, târziu, de‑o rază împuns
În coastă, sângerez pe ţărm de suflet, înfloriri.

Uneori, poezia este rapidă şi… simpatică, fără pretenţii mari, simplă:
– Spune‑mi, pentru ce cânţi aşa de frumos, micuţă pasăre?
– Eu cânt aşa, pentru că sunt frumoasă, zise pasărea.
Alteori, temele morţii şi ale martirajului fac poezia gravă:

Stejarul

Privighetoarea care cânta pe ramul meu
Au ucis‑o. Cântecul îşi făcuse din mine sălaş.
Nu frunze aveam
Ci urechi, mii de urechi; de‑acum ochi care plâng.

Şi sunt neputincios, uriaş,
O ţiteră goală de vânt.
Iedera unui somn până‑n vârf m‑a cuprins.

Şi sunt
Cu rădăcini cu tot
Gata de scos din pământ
Şi de pus pe foc.

Tema naturii, a Creaţiei lui Dumnezeu, apare deseori în sclipirile ei încă edenice, adică înainte de orice păcat, distrugere, cădere. Faptul că mai există oaze, grădini originare, nu este produsul unei imaginaţii ce fuge de prezenţa răului, ci rodul unei experienţe concrete a păcii Duhului, care suflă în vietăţile înconjurătoare, dar suflă, cum vom vedea mai departe, şi în poet.

Zăpezile

Cu cât alean, cu câtă pace
Zăpezile revin şi se aştern.
Ai crede lin că se desface
Veşmântul Celui Blând, Etern.

Ai crede lin că se aşterne
Un văl molatec din azur.
Lumina cerului se cerne
Şi nu mai vezi nimic în jur.

Şi peste câmp şi peste case,
În suflet gingaş şi tăcut,
Cu mâini adânci şi mătăsoase
Pe care‑aş vrea să le sărut.

Ne strângem toţi, pe rând, treptat
Şi bem un vin necunoscut
Pe care cine l‑a turnat
În căni adânci şi vechi de lut?

Nimic nu ştim! Cuvânt sublim!
Ţi‑aduci aminte viaţa‑ntreagă.
Secunda‑n care auzim
Cum inima în noi se roagă.

Care este oare rostul poeziei creştine astăzi? Nu mai suntem în momentul de unică semnificaţie al martirajului din închisorile comuniste. Ne aflăm aruncaţi într‑un noian de obscenitate publică, mai ales noi, cei aflaţi în mijlocul societăţii secularizate. Nu voi deschide această temă aici, de ce secularizarea aduce cu sine, aproape imbatabil, obscenitatea. Întrebarea în privinţa poeziei creştine astăzi, cea din afara slujbelor, a imnografiei tradiţionale, trebuie pusă mai precis: cum se raportează ea la noroiul lumii, lume în sens tehnic‑ascetic, şi cum se raportează ea la frumuseţea filocalică, harică? Poate mai importantă este interogaţia cu privire la căile de a atinge frumuseţea venită de sus şi dezvăluită în sensibil prin experienţă reală, iar nu prin imaginaţie subiectivă.
Părintele Ignatie este monah de multe decenii şi, desigur, imnografia tradiţională cu al său conţinut poetic îi marchează ritmul vieţii de zi cu zi prin slujbele Bisericii ortodoxe. Despre această influenţă a vorbit Dan Verona în Cuvântul-înainte scris pentru antologia de poezie pe care o prezentăm. Prezenţa acestei influenţe este însă discretă, poezia părintelui Ignatie este ferită de reluarea troparelor, condacelor etc. din cadrul slujbelor. Acestea sunt cadrul formativ al trăirii şi privirii asupra realităţii pe care poetul le‑a dobândit printr‑o lungă iniţiere. Modul de viaţă creştin şi imnografia ortodoxă îi oferă temele, dar nu haina artistică. Putem vorbi despre influenţe în primul rând din poezia lui Eminescu, din alţi poeţi creştini şi, de asemenea, de o vastă cultură poetică. Alex Ştefănescu[1] observă şi el că nu reluarea formulărilor tradiţiei, ci slăvirea indirectă a lui Dumnezeu, prin aceasta mai convingătoare, este marca poeziei părintelui Ignatie.
Pe părintele Ignatie l‑am cunoscut cu prilejul unei comemorări a Părintelui Andrei Scrima, la mormântul acestuia din urmă aflat la Cernica. Mi‑a oferit acest volum, peste care au trecut lunile şi anotimpurile, relaţia dintre noi adâncindu‑se, nu treptat şi lent, ci mai degrabă în galop.
Surveniri‑semne de‑a lungul unui drum lung: Care este gândul ascuns, tainic, care structurează această antologie? Antologia cuprinde poezii selectate din 11 volume deja publicate, unele mai scurte, altele mai lungi. Nu sunt cuprinse aici toate volumele părintelui Ignatie. Două volume din perioada antologată, Mierea singurătăţii şi Cântec pentru cnemidă, au fost lăsate în afară, iar altele, Veni‑va (2015), Sărutând floarea de măr (2018), Mierla, poetul şi stânjenelul (2018), au apărut după ce antologia a fost gândită. Răspunsul lui Dan Verona la întrebarea de mai sus, pe care îl vom susţine într‑o primă aproximare, este că acel gând esenţial care structurează antologia este dat de contemplarea raţiunilor dumnezeieşti din Creaţie, Verona amintindu‑l aici pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Raţiunile dumnezeieşti ţin de a doua etapă a vieţii spirituale creştine[2].
Există poezii care confirmă deplin ideea lui Dan Verona din Cuvântul-înainte la acest volum antologat. Dar vom privi această idee drept o primă caracterizare a poeziei părintelui Ignatie, pe care ceva mai jos o s‑o dezvolt întru mai mare exactitate. Dacă această idee surprinde miezul volumului, toate marile lui teme ar trebui să se ordoneze sub ea.

În primul rând, ar trebui să găsim exprimate, fie şi pe scurt, etapele iniţială şi finală ale drumului spiritual creştin, chiar dacă etapa a doua, contemplaţia naturală (physiké theoria), are o prezenţă dominantă în volum. Şi, cu o privire atentă, putem găsi ilustrări ale primei şi celei de‑a treia etape spirituale:

Absenţă

Mai mult gol decât îmbrăcat şi mereu
adâncit în sine,
Cu sine de vorbă precum pomii cu crengile lor.
Tot mai departe de lume, de oraşele pline
De zgomot şi ţipăt şi praf, de forfota pieţelor.
Pe malul cu sălcii plecate în undă să plângă,
retras.

E vremea

Să plângem dar
Din adâncuri
Până când
Trupurile noastre istovite
Vor căpăta
Transparenţa
Pupilelor de rouă.

Şi, iată, urme ale contemplaţiei unitive:

Perla rugăciunii

Fulgerul iubirii Tale, Doamne,
m‑a lovit în inimă
făcând să crească
treptat
strălucind
perla rugăciunii.

Când iubeşti

Când iubeşti cu adevărat pe Dumnezeu,
Sufletul poate întrece  în strălucire,
izbăvit de‑ntristare, crinii frumoşi ai luminii.

Note:
[1] În Contemporanul, iunie 2014, articolul Poeţi despre care nu se vorbeşte.
[2] Vezi sinteza părintelui Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, unde sunt prezentate dezvoltat aceste etape.

Valentin Cioveie

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now