Contemporanul » Poemul lunii » Poeme de Horia Zilieru

Poeme de Horia Zilieru

Lamento pentru femeia singură

a fi singură ce moarte a fi singură în gând
ca lupoaica părăsită în pădurea de aramă
o lupoaică bând din suflul haitei depărtat urlând
sângerând în cer tăcerea dincolo de-a vieţii vamă

aburul îi spală trupul trupul în al iernii ring
dar lupoaica e femeia prin seismele stelare
armă de atac dispreţul şapte sfeşnice se sting
sfeşnice cu şapte braţe şapte mâini crepusculare

sfeşnicile dezgropate din pământ ebraic sfânt
fiecare duh e singur fiecare duh o dată
negurosul taur este în oglinda de pământ
şi amanţii muribunzii dor de moarte oarbă cată

mor în ea a doua oară dor de trandafir deschis
scufundat în marea moartă ———- val şi formă visătoare
fără limba funerară plângând tristul paradis
coapsele la sare-n ocnă sânii la spânzurătoare

lupii urmăresc prin ceaţă un poet şi un asin
două forme avangarde ————- te(a)ma de singurătate
— acuzat este poetul e un subiect vergin
— acuzat este asinul e un predicat şi-n spate

duce un poet în craniu o femeie dezbrăcând
dar femeia e lupoaica în pădurea de aramă
o lupoaică bând din suflul haitei depărtat urlând
sângerând în cer tăcerea dincolo de-a morţii vamă

în femeie îşi alege vizuina de pământ
şi femeia o târăşte-n spaţiul lacrimii de aur
şi lupoaica urlă-n oase printre stârvuri de cuvânt
să nu mai vorbiţi de aur să nu vorbiţi de laur

să nu mai vorbiţi de taur din femeie-amanţii rup
rup un subiect ————- poetul/te(a)ma de singurătate
în lupoaica hăituită nenăscuţii pui de lup
predicatul înconjoară: un asin ducând în spate

un poet femeia urlă în lupoaică guri de lupi
şi lupoaica în femeie cântă guri (de-amanţi) tâlhare
Doamne, ninge o zăpadă mierea din cereştii stupi
agonia ia conturul celui trup la grea surpare

trup neplâns a grea surpare adorându-l în zadar
adorând acea femeie sieşi singură ca marea
ca poemul în traduceri sânii selenari transpar
vechi imagini ce pierdură claritatea orchestrarea

şi bătaia subterană armele la cap de pod
stilul doric ce declamă mult prea obositul laur
plânsul naşte stalactite/ stalagmite rece rod
să nu mai vorbiţi de taur să nu mai vorbiţi de aur

să nu mai vorbiţi de laur a fi singur plâng în gând
ca lupoaica părăsită în pădurea de aramă
o lupoaică bând din suflul haitei ce s-a scurs urlând
o lupoaică trăgând trupul în femeia ca o gamă

exersată de fantome ————— locul umbra de mormânt
şi femeia în lupoaică orga plânsului acordă
o lupoaică/ o femeie două forme-un plâns plângând
plâns de sânge sângerându-mi cimitirul din aortă

cimitirul din aortă orga nopţii sângerând
o femeie în lupoaică o lupoaică în femeie
şi pâmântul îngenunche ritmul sacrului colind
şi în răstignire cerul roza-crucis stins scânteie.

Lamento pentru femeia bătută

o văd din cer în iarna ca un laur
sporind în chin văpaia preasăracă
subt candela de veghe când dezbracă
un trup mai pur ca lacrima de aur

şi ţipătul îi prelungeşte spinii
şi spinii în stâlpări de morţi se-împlântă
spinii ce taie sângele luminii
luminile de sânge la o nuntă

cu sacii de nisip zidiţi în faţă
în pragul unei uşi cu chei streine
opresc cu fumul fumul de albine
ca ochii unor sfinţi în somn de gheaţă

un somn de gheaţă o ninsoare veche
şi dincolo de tobe şi vacarme
învăţ ca orbii-n mers după ureche
gramatica din jignitoare arme:

bastonul cu colan şi perle scumpe
bastonul alb de orbi în lumi plurale
bastonul roşu —————- un berbece lumpen
bastonul trândav ————- gârbovul batal e

bastonul buf/ bastonul fon uzură
surpând adânce inimi de cremona
o capră gâfâie cu fân în gură
o javră cu ciolanu-n gât afona

aklima? soră å lui cain Mamă
a câta oară mori în scurta viaţă
înmiresmând a cerului povaţă
o, soră, a batjocorii ce vamă

dai purităţii tale? văd sobolii
răgazul morţii petrecând epavă
pe corzile vocale turnuri golii
aş înălţa smerenia suavă

să fii în preajmă umbra celeilalte
Marii visând în sânge aurora
o roză cu făcliile înalte
altoi de aur îndesind-o hora

cu isaiia dănţuind de mână
rozariul alb de lumânări de ceară
când răstignirea cerul o coboară
şi ape plâng în clarul de fântână

aklima soră maică şi stăpână
ţărâna partea de ţărână cere
şi trece-nmormântarea prin artere
acum şi-n vecii vecilor bătrână

mulţimea razei din cădere ţine
mormântul tău şi blânda scăpărare
îngenunchez şi carnea ia lumine
şi sună carnea clopote hilare

rupându-te bătăilor din astre
cât morţii nasc în dezvelire umbre
cu trupul tău ca laurul să umble
cu trupul meu prin oasele sihastre

până s-or face cuie sus să bată
pe lemnul sfânt aceste mâini în hora
de stâlpi de foc în goană spre gomora
o lacrimă ——————- mormânt la judecată

la jocul orbului rotindu-şi în spume
bastonul orb prin lumile plurale
bastonul alb ——————- bărbat berbece-anume
bastonul roş —————— bărbatul sterp batal e
bastonul alb / bastonul roşu zgura
surpând-o encefala de cremona
şi verbul bethleem îşi scoate-armura
şi seamăn în obsesie cu iona

închis în monstrul apei văd sobolii
amanţi ai nebuniei ce solie
sortit să-mi sape stolnica pustie
răgazul morţii petrecându-mi dolii

aklima mea eternă şi streină
o templu ars cu turle de vecie
acum şi-n vecii vecilor lumină
sporitul hohot de lumină vie.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest