când vine dimineaţa
cu o nepăsare
bună de păcălit popoare triste
însoţită de muzici pe măsură
cobori pe scări întortocheate
din întuneric în adâncuri
pe chip cu o cruce
a zâmbetului care înţelege
zi şi noapte
neobosit
durerea
şi totul
spre a cinsti o veche vamă
între iubiri prezente
pe un contur nedesluşit
de prinţesă şi copilă
cu multe alte înfăţişări
ce bat în uşă
cu puternice ciocane
ele pătrund în suflet
cuprinse de-un mister
ce aşteaptă glonţul
să străbată prin carnea
realităţii
când vine dimineaţa
cu ochii în lumină
şi inima-n jăratec
0
0