Contemporanul » Poemul lunii (pagina 6)

Poemul lunii

Poeme de Ioan Cocora

Teritoriu dezafectat Mă împuţinez zi de zi până constat că nu mai exist stau în fotoliu nu mai ţin minte de când într-o somnolenţă continuă fără să scap din ochi pungile cu pastile imaginaţia nu-mi mai scurtează drumul dintre dumnezeu şi masa de scris nervii s-au îmblânzit au devenit docili aşteaptă să se vorbească despre ei ca despre un teritoriu ...

citește »

Dintr-⁠o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon

Cassian Maria Spiridon * * * ochii albi ecranaţi cu hârtie mici/ albe cercuri pete pentru ascuns universul şi tot ce acoperă planeta cu dublă închidere pleoape de carne şi încă un strat celuloză să nu-i mai străpungă săgeata luminii şi nici mişcările vieţii o încremenire la care numai tu poţi da dezlegare stai cu cenuşa pe limbă cenuşă copleşită ...

citește »

Poeme de Rodica Braga

* * * sunt un cântec nenăscut în guşa păsării rănite, sunt sângele nevărsat al cuvintelor intrate în grevă, sunt icnetul dureros al pământului care naşte firul de iarbă, sunt faţa nevăzută a lunii, cu lacrimile de argint îngheţate, sunt raza incandescentă a soarelui nescăpată încă din rotirea lui obsesivă, sunt apa evaporată în văzduh ce va fi carnea norului ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi

O poveste neverosimilă Sunt mai mult decât ceea ce se vede că sunt. Sunt mai mult decât ceea ce par a fi. Rădăcinile mele sunt, secundă de secundă, înlăuntrul meu şi, totodată, pretutindeni sunt ele. Câteodată – e drept, rar de tot – eu cred că le văd şi le simt, dar niciodată la fel. Nimic din ceea ce văd ...

citește »

Poem de Cassian Maria Spiridon

Dintr-o haltă părăsită Nu mă chema ne-am văzut în zarea dimineţii încopciaţi ca la cazarmă tineri şi liberi de poveri privind cum soarele se-nalţă rupând din geana nopţii cu piept străluminând înaintam prin ierburi slobozite-n anotimp cu gândul iubirii fără de amurg o! nu mă chema pe ascuţita coamă ce-i gata să mă-mpartă în felurite spaime de-mprumut iar tu încă ...

citește »

Remember: La mormântul lui Iosif Brodski

„Letum non omnia finit./ Cu moartea nu se sfârşeşte totul.” [Inscripţie pe piatra tombală a poetului rus, înmormântat pe insula San Michele, în apropierea lui Ezra Pound – n.n.] Propertius „Только пепел знает…”/ „Numai cenuşa ştie…” Iosif Brodski Toamna e în zenit; iată-mă, Doamne, în murmurul ierbii care adoarme pe muchia urbei încolţite de frig şi lupii prin care tristeţile-mi ...

citește »

Poem de Cassian Maria Spiridon

Nici un Apostol sunt drumuri verzi hotare bine înzidite pământ din pietre şi podzol şi pepiniere de măslini deşi nici un Apostol n-a călcat tărâmul cuprins ca-ntr-un inel de ape eşti gata să călătoreşti spre un Iordan imaginar ce-ţi pare cu cât înaintezi tot mai posibil lumina-i galbenă ca dintre bulgări izvodită sub strălucirea amiezei ce ne-ngăduie în drumul nostru ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi

Ostrovul Învierii Aura Christi Prin ochii lui Adam O, Doamne, Doamne, ce se prelinge-n mine din această noapte, căzută-n bot precum un lup prea hăituit, învins?! Ce-şi caută astâmpărul şi-alean în duhurile mele, rotindu-se de zor în jurul singurului Duh, privit, iubit, descris şi legănat, de-a pururi de nestins, rămas singur în veci, nemângâiat? Spre tine mă întorc din vis ...

citește »

Poem de Nichifor Crainic

Nichifor Crainic Unde sunt cei care nu mai sunt? Întrebat-am vântul, călătorul bidiviu pe care-aleargă norul spre albastre margini de pământ; – Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zise vântul: Aripile lor mă ajută nevăzute-n zbor. Întrebat-am luminoasa ciocârlie, candelă ce arde în tărie undelemnul cântecului sfânt: – Unde sunt cei care ...

citește »

Poem de Cassian Maria Spiridon: Sub patrafirul norilor

Dintr-o haltă părăsită Sub patrafirul norilor cresc valurile ca patimile omului în singurătatea nopţii şi vânturile aleargă corăbii împing oameni şi vase în direcţii abia stăpânite e cugetul pus în ascultare sub patrafirul norilor a marelui rozariu cu delta litera ce-l împresoară trigonometric în triunghiuri echilaterale e stela creştină ce ne îndrumă paşii peste crestele învolburate păşim precum Iisus călcăm ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest