Contemporanul » Poemul lunii » Ostrovul Învierii de Aura Christi – roman în versuri în curs de apariție

Ostrovul Învierii de Aura Christi – roman în versuri în curs de apariție

Între lumi

„Ridică-ţi ochii şi vezi”:
claritatea e răsfrântă
peste lucruri, iarbă, fiinţe,
garduri, năluci şi amiezi,
şi urcă spre coamele-ncete
ale zilelor de noiembrie,
prin privirea ta blândă.

E o linişte ce despoaie în taină
heruvimi şi demoni de straie,
amanţii – de spaima de suferinţă,
de patina neascultării originare
şi tristeţile, brusc, vindecate.
E o pace care întoarce toamna
cu feţele toate spre moarte.

Ne vedem între lumi. Totul
se întâmplă pe un hotar
indecis, în abisul luminii
ce stă să se stingă, să-nvie
într-un duh rătăcit, ezitând
între ape şi gând, între cer,
abis, roze, feline, nectar.

 

Răspântia

Când nu mai ştiu ce să cred despre
ceea ce se întâmplă în mine, când
mă rătăcesc între lumi şi nu văd
încotro s-o iau, ce să fac, cum
să trăiesc, ce să gândesc, să visez,
mă uit la lăstuni, la felul din
cale afară de meticulos în care ei
îşi meşteresc cuibul sub streaşina
casei mele, printre crengile celui
mai frumos şi înţelept pin.

O linişte din altă lume mă cuprinde.
O linişte care simt că mă crede un fel
de copil de suflet; e adevărat, un copil
sucit, pentru mine însămi de neînţeles;
alte dăţi mă simt părinte al dimineţilor,
cu un soare care parcă învaţă să răsară.
Devin tot mai atentă la ceea ce îmi spune
inima, care murmură, susură, tace până
începe să strălucească; lumina ei îmi dă
de lucru neostenit. Ca în cercul unui eres

mă simt; sunt acasă, în sfârşit, spun
şi-mi las inima să tacă, să cadă pe
gânduri, să vorbească în locul meu.
Şi-atunci, ea îmi spune totul, aproape.
Mă las în voia ei. Ea, împărăteasa, ştie
tot ce eu nu voi afla niciodată. Ea-şi
aminteşte totul cu o precizie care mă
lasă gură-cască. Nu trebuie decât să cânt
tot ce-am simţit şi-am văzut când eram
arbore, iarbă, zeu, cruce pe un mormânt.

 

Invocaţie

Dă-mi mâna peste ape,
văi, munţi, abisuri,
punţi, galaxii, gânduri
şi lăstuni curgând spre
apus, rânduri, rânduri…

Peste iubiri, războaie,
roze, planete de fluturi,
oameni-copii şi privirea care
din toate ne soarbe – stăpâna,
sublima – dă-mi mâna.

Peste tristeţi, vârfuri, armonii
neîncăpute de nici o lacrimă,
începuturi, disperări, fântâna
morţilor şi a vieţilor nevisate,
dă-mi mâna. Dă-mi mâna…

Fragment din romanul în versuri
Ostrovul Învierii

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now