Bucuria cea divină,
Fată din Elysium,
O petrecem în surdină
Prin cerescul tău parfum.
Vraja ta repar‑anume
Tot ce moda a stricat;
Oameni fraţi vor fi pe lume
Unde‑arίpa ţi‑a lucrat.
COR
Strânge‑ţi‑vă, milioane!
Lumea‑ntreagă sărutaţi!
Pe celesta boltă – fraţi,
Tată liber, nu prigoane.
__
Cine dă şi lupt‑aceea
De a fi un prieten bun;
Cine‑a cucerit femeia
Chiuie ca un nebun!
Da – o fire are‑oricine
Pe acest iubit pământ!
Cine n‑a avut‑o bine
S‑a retras plângând înfrânt.
COR
Cei ce stau pe Ringul mare
Merită şi simpatii!
Stele‑obscure‑s mii şi mii
Pân’ la cerul în splendoare.
__
Bucurie savurează
Toţi din al naturii spor;
Toţi cei buni şi văndrălăii
Caută trandafirul lor.
Sărutări ne‑a dat şi struguri
Unul încercat de moarte;
Viermele‑a primit plăcerea,
Heruvimul pe un Zeu.
COR
Risipiţi voi, milioane?
Lume, tu‑ţi faci creator?
Peste bolţi locuitor
Printre stele năzdrăvane.
__
Bucuria‑i arcul tare
În eternele naturi.
În a lumii oră mare
Bucuria roţi porneşte,
Flori din germeni scoate‑afară,
Sorii de pe firmament,
Sferele le‑nvârte‑n spaţii,
Papura le‑a şi uitat.
COR
Vesel cum ai lui sori zboară
Prin măreţul plan din cer,
Fraţilor, vă faceţi drumul
Bucuroşi ca un erou.
__
Adevăr dintr‑o oglindă
Scrutător surâde el,
Spre virtute se îndreaptă
Drumul care‑i înclinat.
Pe‑nsoriţi munţi ai credinţei
Se văd steagurile lor,
Prin spărtura din sicrie
Cânt‑al îngerilor cor.
COR
Brav răbdaţi voi, milioane!
Pentr‑o lume din poveşti!
Răsplătiţi sub bolţi celeşti
De un Domn ca din icoane.
__
De la Dumnezeu nu cerem;
Ce frumos să‑i fim egali.
Sărăcia nu‑i ruşine,
Cu cei veseli intră‑n joc,
Răzbunări să nu mai fie,
De duşmani de moarte fugi;
Nicio lacrimă nu‑ţi curgă,
Nicio Nouă mistuire.
COR
Cărţi de datorii în focuri!
Toată lumea se împacă!
Fraţilor – sub bolţi celeşti
Domnul judecă şi pleacă.
__
Fierbe‑n oale bucuria:
Sânge galben din belşug,
Canibalii beau blândeţe,
Vitejίi în disperări.
Fraţilor, zburaţi din cuiburi,
Când romanii‑n faceri sunt/sînt
Lasă spuma‑n cer să suie:
Sticla asta‑i spirit sfânt!
COR
Cel ce galaxii admiră
Imn serafic ancestral,
Spiritul din sticlă ia‑l
Şi sub bolţi celeşti te miră!
__
Fastuos curaj în chinuri,
Ajutor, naivii plâng,
Jurămintea veşniciei,
Adevăr, amic, duşman,
Bărbăţia între tronuri, –
Fraţilor, vorbeam de bine
Şi de sânge, după merit,
Şi‑al minciunilor apus!
Supliment
Aceste strofe şi versurile adiacente pentru COR Schiller le‑a lăsat în culegerea sa de versuri.
COR
Cercul sfânt închideţi bine
Pe acest de aur vin
Să jurăm fideli să fim
Celui ce din stele vine.
__
Să scăpăm de tiranie,
Ticăloşi, mărinimoşi,
Patul morţii e speranţa,
În instanţă – graţieri!
Chiar şi morţii să trăiască!
Fraţilor, beţi şi‑acceptaţi,
Iar păcatele – iertate,
Iadul să nu‑l mai vedem.
COR
Ceas frumos la despărţire!
Dulce somn în giulgiul tău!
Fraţilor – un sfânt cuvânt
Să ni‑l spun‑al morţii jude!
Text stabilit şi tradus de Simion Dănilă
▪ Sursa: Versiunea timpurie (1785): 9 strofe, fiecare de 8 versuri, urmate de un refren de 4 versuri drept COR. Caietul 2 din „Thalia”, la librarul Georg Göschen (Leipzig), Mai 1885. Operele lui Schiller. Text revizuit de Heinrich Kurz, Leipzig, Verlag des Bibliographischen Instituts, Erster Band, Seite 81‑83. Alfabet gotic stilizat
