Contemporanul » Poemul lunii » Dragilor, cuvintele… – fragment din volumul Ostrovul Învierii de Aura Christi

Dragilor, cuvintele… – fragment din volumul Ostrovul Învierii de Aura Christi

Dragilor, cuvintele…

O, nu vă grăbiţi să spuneţi cuvinte;
ele creează realitate cât ai clipi. Nu
vă grăbiţi. Iubiţi-le cu inima mai întâi,
legănaţi-le uşor, ca pe nişte îngeri, pe care
învăţaţi-i să iubească, să viseze, să cânte,
să spună alb, silabisind, poezii, apoi faceţi
din ei oameni mari, aduceţi-le păduri, izvoare,
ciute, răcori, licori, iubiţii părăsiţi la căpătâi

şi-abia atunci, abia atunci spuneţi un cuvânt,
mai exact, cuvântul acela, cuvântul acela de la
început, care să nască realitatea realităţilor
toate: împărăţia vie, de aici, de oricând, de acum,
împărăţia noastră de fiecare zi şi noapte, pâinea
noastră de zi cu zi. Dragilor, cuvintele sunt
fulgere, fulgere vii. Oseminte vii sunt cuvintele.
Nu vă grăbiţi să spuneţi cuvinte, oricând, oricum,

orişicui. Tristeţea celor rămaşi părăsiţi şi singuri
îmi dă dreptate, deşi eu nu ţin să am dreptate.
Dreptatea e aerul fântânilor, aerul îngerilor şi
al lăstunilor – aer respirat, când şi când, de noi:
noi, noi doi – realitate a tuturor vieţilor, realitate
a tuturor realităţilor, în care mă grăbesc, mă grăbesc,
oho, cu sufletul la gură şi cu inima în palme spun
repede-repede: născuţi din iubire, iubim, vom iubi.

Echinocţiul de toamnă

Sufletul meu de tot
vrăjit se îmbăiază
în ape învolburate
în văzduhul lunii
septembrie, ajuns
în vârf spre amiază.

O linişte adâncă mă
culege din brazi şi lauri,
din platanii dragi, prieteni,
în singurătate – o, cetate,
planetă nemaicunoscută
decât de condori şi cetini!…

Păşesc pe aleile parcului
princiar, printre lumi
ştiute de raze şi gâze,
gustate în treacăt
de oameni, când dorul
de altceva mi-l scurmi,

mi-l alini şi, iarăşi,
îl scurmi, răscoleşti,
îl astâmperi, în noapte,
la timp, când pare că din
îndoială ori din cu totul
alte pricini, printre şoapte –

cu o nemărginită tandreţe
mă înghiţi, fără să-mi promiţi
ceva, fără să-mi spui, cu o boare
abia simţită atingându-mi faţa,
într-o tăcere care-mi cuprinde
fiinţa toată şi viaţa. Şi viaţa…

Sonet târziu

O, claritate revărsându-se ca
un val peste duhuri, păsări şi ape,
eşti pretutindeni! Te visez, te ascult.
Pe urmele unui val se abate

ceva… Mă supun valului uriaş,
ce vine spre mine şi mă ia; arzând
ochii, mă duce într-o claritate
înteţită ameţitor. Gând în gând,

inimă în inimă sunt cu tine
aici, acum. Ştie orice lucru şi
orice făptură că sunt în oricine

se mai caută pe el însuşi, deşi
s-a găsit de milenii… Eu ştiu cine
vede prin duh şi miresme, Vecine…

Fragment din romanul în versuri
Ostrovul Învierii

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Aura Christi

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Debut [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest