Din ultimul număr:
Contemporanul » pagina 2

Dana Oprica: Alexandru Rosetti şi Basarab Nicolescu

Între cei doi, s-⁠a cimentat o relaţie durabilă de prietenie, rezultată din nerăbdarea de a se vedea, auzi, citi, presărată de susţineri şi bucurii Realitatea este o reţea de relaţii unde fiecare parte nu poate fi înţeleasă decât prin raport cu celelalte. Teoria bootstrap (Geoffrey Chew) Am reluat, după cum promisesem anul trecut, seria de referinţe şi impresii rezultate în ...

citește »

Theodor Codreanu: Poezia ca poveste

Eminescu ştie că aspiraţia către „formele perfecte” văzute astfel este marea dramă a cunoaşterii umane, îngemănare a minţii şi inimii, potenţată de geniu Formele perfecte. În plan strict stilistic, marea performanţă a lui Eminescu, în Luceafărul (dar nu numai), e că sub forma clasică, hiperconcentrată a catrenului cu măsura de 7/8 silabe, rimă încrucişată şi ritm predominant iambic, se ascunde, ...

citește »

Constantin Coroiu: Confesiunea unui onirist

Cu o biografie zbuciumată, exclus şi reprimit în UTM, dat afară din facultate cu o zi înainte de căsătorie, betonist pe şantierul Combinatului siderurgic de la Galaţi etc., Virgil Tănase ajunge într-⁠un Paris, unde se izbeşte de cam aceleaşi lucruri ca în România despre care sperase că a scăpat: o cenzură neiertătoare, o presă care minte şi manipulează, o administraţie ...

citește »

Vasile Muscă: Nietzsche despre filologia clasică

Umanismul de tip filologic, ca unul din fenomenele cele mai caracteristice ale Renaşterii, evoluează conform logicii sale interne către o „castă” sau un „ordin” ce formează o elită intelectuală, care se va închide, în cele din urmă, în sine, alcătuind o mână de aleşi, ce îşi extrag puterile lor de viaţă nu din trăirea efectivă a prezentului dat, ci refugiindu-⁠se ...

citește »

Un proiect-⁠monument al Cetăţii Tomisului: Răzbunarea barbarilor

Cultura română resimte astăzi în mod imperios nevoia unei actualizări a exegezei operei poetului Publius Ovidius Naso, după mai multe inhibiţii şi starturi ratate. În pofida unui interes critic oarecum semnificativ pentru cunoaşterea şi aprofundarea operei acestuia, în pofida unor temerare eforturi de a construi o lectură critică eficientă, în momentul de faţă rezultatele exegezei operei ovidiene sunt, în România, ...

citește »

Dan Dungaciu: Limba română, România şi China

Românii au avut limba. Şi pe baza ei s-⁠a construit şi constituit restul. Aşa cum pentru evrei Biblia a fost patria lor călătoare, cum frumos scria Heine, pentru români, limba a fost patria lor vorbitoare… Ziua Limbii Române la Beijing A treia ediţie a evenimentului „Cinstirea Zilei Limbii Române” a avut loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte de la ...

citește »

Mihaela Helmis în dialog cu Constantin Lupeanu. România-⁠China sau o lecţie de iubire

Când un sinolog este întrebat: „Este grea limba chineză? Poţi s-⁠o înveţi?”, sinologul răspunde: „Nu este grea. Nu este grea deloc. Primii zece ani sunt mai dificili”. Este nevoie de mulţi ani până să începi să o înţelegi cum se cuvine, dar de limba chineză te îndrăgosteşti repede. Prietenii chinezi ai culturii române Mihaela Helmis: Ne întâlnim la puţin timp ...

citește »

Marina Almăşan în dialog cu Xiao Yunru. Drumul Mătăsii… şi al vieţii

Mă aflu, de aproape două săptămâni, la Xi’an, vechea capitală a Chinei, oraşul din care 13 dinastii au condus, timp de o mie de ani, destinele celui mai mare popor din lume. La rugămintea mea de a include, în filmarile pentru documentarul pe care-⁠l realizez pentru TVR un interviu cu un om de cultură reprezentativ pentru această parte a lumii, ...

citește »

Surâsul Prinţului Mîşkin. Aura Christi: Pekin şi o lecţie de iubire

Cu prilejul sărbătoririi Zilei Limbii Române, i-⁠am urmărit pe Gao Xing şi Ding Shao vorbind, cu un tremur în voce, într-⁠o română minunată despre cultura ţării mele, vorbind cu dragoste, aproape cu evlavie – nu exagerez: vibrau amândoi, ca nişte puşti, de emoţie – făcându-⁠mă să redescopăr, din alt unghi, limba română, care a coagulat românimea din ţară şi de ...

citește »

Alexa Visarion: Biserica lui Eminescu şi teatrul nimănui…

Eminescu este un cult la Botoşani. Şi acest cult, viu şi puternic, s-⁠a materializat şi în construcţia bisericii. Materialele scumpe, în special sculptura interioară, acoperişul, dar şi brâiele heraldice, au făcut ca finalizarea construcţiei să aibă loc după zece ani de la punerea pietrei de temelie. Biserica lui Eminescu, cum o numim cu toţii, este o capodoperă, încadrată în categoria ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest