Contemporanul » pagina 3

Manualele în vremuri tulburi

Auzind, la un moment dat, atunci, în adolescenţa ei, în anii ’80, la radio, că Mihai Eminescu e poetul naţional al românilor, previzibil, a reacţionat prompt: „Сe tari sunt românii! Ni l‑au şterpelit pe poetul nostru naţional! Eminescu e poetul naţional al moldovenilor!”   Necunoscute sunt căile istoriei   În anii de studii m‑am apropiat temeinic, prin intermediul programei şcolare ...

citește »

Matei Călinescu sau conflictul identităţilor

Erudit, cumpănit, cordial, Matei Călinescu refuză o „fericire mincinoasă” (sperând în van în „îmblânzirea” sistemului) şi alege calea traumatică a exilului… Odată cu bursa pariziană (1968), despărţindu‑se – treptat – de „logica de ostatec”, Matei Călinescu intră în anul de cotitură, inclusiv în atitudinea faţă de scris. Atunci estul european era deja o lume cinic stabilizată, ne reamintea memorialistul N. ...

citește »

Unchiul Dorofei

V‑am povestit vreodată cum am ratat să‑l cunosc pe Ceauşescu, trimis în zonă să oprească răzmeriţa de la Văcăreni? Istorie adevărată, nu poveşti… Ploua de două zile aproape fără oprire, iar cerul opac nu ne lăsa nicio speranţă că vremea se va îndrepta prea curând. Când am plecat, prognoza ne arăta pe zona de sud‑est „parţial însorit” şi câteva „duşuri ...

citește »

Facebook sau gândirea cu prefabricate

Facebook a înlocuit trupul! Suntem o comunitate fără să ne mai punem trupurile alături. Suntem prieteni fără să mai stăm unul lângă altul, fără să ne mai privim în ochi… „Viaţa pe facebook” – aşa sună titlul unei cărţi. Chiar aşa? Se pare că da. Facebook e aventură, e adrenalină, e provocarea pe care istoria nu ne‑o mai adresează. Facebook ...

citește »

Radiografiile unei civilizaţii

Stilul său iconic, de imitare a obiectului de studiu, împrumută din retorica maestrului disimularea, ironia… Cine răsfoieşte paginile ziarelor interbelice e uimit de actualitatea maladiilor sociale, dintre care unele fac obiectul atacului pamfletar al câte unui editorialist, ca şi de revelaţia existenţei unor constante ale caracterului naţional, pe care aveam tendinţa să le atribuim efectului distorsionant al succesivelor dictaturi ale ...

citește »

Constantin Noica şi ideea de Europa

Culturile se recomandă ca nişte unităţi de viaţă în care trăieşte ascuns un suflet propriu care le hotărăşte soarta, potrivit cu exigenţele unei legi de o valabilitate universală… Ce este Europa? Cum o putem defini? Iată nişte întrebări care după ce au reţinut spirite dintre cele mai alese ale culturii europene comportă şi nişte răspunsuri foarte diferite, în funcţie de ...

citește »

Oamenii naţiunii

De la Marx cetire: „Muncitorii nu au patrie”, nici globalizanţii; pentru o Europă a naţiunilor se preocupă oamenii cu scaun la cap, apărători ai fibrei etnice… Cartea lui Ioan Adam, cu titlu clar şi precis, Panteon regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români, ajunsă la a doua ediţie în Bibliotheca Târgovişte, 2018, revăzută şi extinsă, cu texte prezentate, adnotate ...

citește »

O tragedie americană cu retuşuri digitale

Anul 2019 devine un an‑bornă al acceptării adevărului că cinematograful actual se produce şi se vede în multe forme diferite, punând la încercare capacitatea cinefililor şi mai ales a criticilor de a alege… Cu toate rezervele noastre de cinefili europeni faţă de producţiile cinematografice finanţate de platforma de streaming Netflix, trebuie să recunoaştem că nu rezistăm în faţa tentaţiei unui ...

citește »

O artă ce se sprijină pe Cruce

Prin Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, unde lucrează ca expert şi coordonator al investigaţiilor speciale, pe care l‑a înfiinţat în 2005 şi la a cărei conducere s‑ar fi cuvenit să revină, Marius Oprea întreprinde o muncă de cercetare arheologică nemaiîntâlnită… Am cunoştinţă despre preocupările artistice ale istoricului, arheologului, scriitorului, poetului Marius Oprea de nişte ani ...

citește »

Radu Afrim de la text la spectacol

În „mâinile” lui Radu Afrim, aşa cum ne‑a obişnuit, textul dramatic suportă constant, fără să conteze cine îl semnează, metamorfoze multiple, adeseori operându‑se în ceea ce îl priveşte tăieturi, adaptări, dacă nu chiar şi rescrieri masive de scene. În Înghiţitorii de ciocolată, piesa cehului David Drabek, o surpriză apare încă din titlu. În spectacolul Teatrului Naţional din Craiova acesta devine ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest