Contemporanul » pagina 4

Frumuseţea care va salva lumea

Trecem printr-⁠o epocă marcată de o stranie barbarie ce şi-⁠a arborat masca utilitarismului şi a consumismului, înnămolindu-⁠se în încercarea disperată de a tăia la rădăcini miturile fondatoare ale umanităţii, adică de a ucide ceea ce numim cu o jumătate de gură – mereu stângaci, mereu poticnit, pentru că suntem conştienţi că păşim pe terenul necunoscutului teribil – suflet. Ce se ...

citește »

Vasile Musca: Generaţia marii uniri

Toţi aceia a căror conştiinţă de sine s-⁠a făurit în împrejurările de un tragism dur şi răvăşitor al evenimentelor primului război mondial – numit cu îndreptăţire pentru noi românii „marele război de întregire al neamului” – au păşit după aceea în viaţă cu sentimentul că sunt legaţi între ei prin firele unei solidarităţi durabile ce face din ei o generaţie. ...

citește »

Claudiu Soare: Gloria, tratament împotriva revoltei

Gloria, consecinţa la care aspiră ca la celebrul luminiş, ca la odihna în iarba acelei lumini, îi va rămâne să o viseze până la moarte, cu speranţa tainică a răzbunării fireşti. Gloria lui va rămâne un simplu jurnal extim, după expresia lui Michel Tournier. Ereziile la care trudeşte gânditorul neconfirmat ar putea crea religii împotriva oricărui fanatism şi poate împotriva ...

citește »

Ion Militaru: Despre marea minciună şi alte eseuri morale

Editura Academiei Române: Avanpremieră editorială Scrise în intervale diferite, textele din vol. Nu-⁠l cunosc pe acest om, în curs de apariţie la Editura Academiei, au reprezentat un anume fel de reacţie. Nici unul nu a fost conceput sau scris în forma riguroasă de studiu, problemele aferente neavând nimic din caracterul de atemporalitate şi logică cerute de o astfel de întreprindere. ...

citește »

Amintirile unui mare actor

Literatura română după o revoluţie Împreună cu Vladmir am explorat Cetatea, pădurile, luncile şi, mai ales, „jungla” oraşului, am jucat şah, am învăţat mersul pe patine, am „fugit” de la orele de clasă care ni se păreau plictisitoare, am făcut toate experienţele adolescenţei şi toate acele giumbuşlucuri, boroboaţe şi ghiduşii care dau vârstei gustul zeiesc al libertăţii. Am avut norocul ...

citește »

Minerva versus Momos

Cele mai defăimătoare texte la adresa românilor se răs-⁠plătesc „cu-⁠a României stea”, înaltul ordin naţional. A fi devotat naţiei, ţării, culturii li se pare multora o atitudine de dispreţuit, cum dispreţuit este specificul etnic. Iată ce scrie cel mai vândut prozator al momentului: „Ce tristă e soarta scriitorilor români: ciudăţenii nici măcar interesante, venite dintr-⁠un spaţiu total ignorat, dintr-⁠o ţară ...

citește »

Dialectica iluminismului

Asistăm – aşa ne asigură cei doi autori care au urmărit din SUA cel de al doilea război mondial – la fenomenul nou al „împletirii raţionalităţii şi realităţii sociale”, care ne permite o nouă generalizare, în forma sintetică a două teze: „mitul este iluminism”, iar „iluminismul se întoarce la mitologie”. Joseph Cardinal Ratzinger a continuat să reflecteze asupra feţelor variate ...

citește »

Nevoia de sacru

La finalul acestei traiectorii spirituale, eul poetic mărturiseşte deschis împăcarea cu Dumnezeu pe care, în cele din urmă, l-⁠a descoperit, însă e vorba de un Dumnezeu al unei viziuni personale. Dumnezeul poemelor în proză este surprinzător. Lectorul poemelor descoperă treptat sursa acestei seninătăţi poetice subiacente în pasaje desprinse parcă din manuscrisul unei biografii spirituale. De altfel, pe parcursul psalmilor prozastici ...

citește »

Bastonul contelui şi cei o sută

Nu mai vorbesc de enorma plăcere a lui Gheorghe Schwartz de a povesti, de a relata, într-⁠o locvacitate (în cel mai pozitiv înţeles al cuvântului) greu de întâlnit la alţi prozatori, cu o anume sfătoşenie mucalită, cu o implicare subsidiară în subiectele multiple ale etapelor istorice parcurse. Singulară în întreaga istorie a literaturii române, întreprinderea pe care a demarat-⁠o în ...

citește »

De la Societatea Literară la Academia Română

■ Academia Română ■ File de istorie V.A. Urechea spunea spre luarea aminte a celor de atunci şi a celor de azi şi mâine că „disoluţia unui popor începe în ziua în care datează disoluţia limbei, căci limba împarte pururi soarta poporului”. Ctitorirea unei societăţi academice În ziua de 1/13 aprilie 1866 când, prin decretul nr. 582 emis de Locotenenţa ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest