Contemporanul » Noutăți editoriale » Eveniment: Șansa culturii autentice în Anul Centenarului. Nicolae Breban și Aura Christi la Târgoviște

Eveniment: Șansa culturii autentice în Anul Centenarului. Nicolae Breban și Aura Christi la Târgoviște

Petre Gheorghe Bârlea

Șansa culturii autentice în Anul Centenarului.
Nicolae Breban și Aura Christi la Târgoviște

Cultura românească este o cultură majoră, deoarece aceasta
a epuizat toate temele mari, esenţiale, ale gândirii umane

 

Cei care s-au reunit în acele plăcute şi de folos ceasuri în eleganta sală „Sală Oxford” a Biblioteii Centrale a Universităţii „Valahia” din Târgovişte sunt, de fapt, formatori de opinie: profesori, preoţi, poeţi, prozatori, gazetari, oameni de cultură, iar studenţii care alcătuiesc majoritatea asistenţei se pregătesc ei înşişi pentru misiunea de formatori de conştiinţe

Breban este el însuşi un roman, o carte deschisă – de la începutul carierei de creator până în epoca prezentă – a marilor sinteze şi bilanţuri. Concluzia formulată de vorbitor, în acord cu receptarea critică a lui Nicolae Breban, de altfel, este că tot ce înseamnă viaţă şi activitate la acest scriitor se plasează în mod natural sub semnul romanului

Poeta Aura Christi a avut, la rândul ei, o intervenţie strălucită, susţinându-şi ideile cu pasiune şi curaj, în maniera-i cunoscută, cu un discurs cald, dar bine argumentat şi coerent, în acelaşi timp, calităţi care se asociază mai greu, de obicei, în persoana aceluiaşi orator

 

Viața ca un roman

În seria de manifestări consacrate aniversării Marii Uniri, în vechea Cetate de Scaun a Ţării Româneşti a fost organizată o conferinţă cu tema „Cultura Română în Anul Centenarului”, care i-a avut ca invitaţi de onoare pe prozatorul Nicolae Breban, membru al Academiei Române, un senior al literelor româneşti, şi pe poeta Aura Christi, ambii – personalităţi proteice ale culturii româneşti actuale, formatori de opinie în viaţa spirituală atât de agitată a României din ultimele decenii.

Iniţiatorii evenimentului au fost preoţii Marian Nicolae Lincă şi Ion Marcu, iar instituţia organizatoare a fost Universitatea „Valahia” din Târgovişte, reprezentată de Facultatea de Ştiinţe Politice, Litere şi Comunicare, prin Conf. univ. dr. Tomiţă Ciulei, decan, prin directorii de departamente, Prof. univ. dr. habil. Raluca Felicia Toma şi Lect. univ. dr. Daniel Cojanu, precum şi de un număr mare de cadre didactice, studenţi, masteranzi, doctoranzi. Asociate în organizarea acestei întâlniri au fost Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţiei, reprezentată de Prof. univ. dr. habil. Marian Vâlciu, decan, Prof. univ. dr. habil. Florea Ştefan, prodecan, Conf. univ. dr. Mihai Teodorescu, director de departament, precum şi Facultatea de Ştiinţe Umaniste, reprezentată de decanul acesteia, Prof. univ. dr. Mircea Anghelinu. Evident, şi de la aceste facultăţi au participat studenţii, masteranzii şi unii doctoranzi, alături de cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (profesori de limba şi literatura română, în principiu), în virtutea unei fructuoase colaborări cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, precum şi oameni de cultură, gazetari, reprezentanţi ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni – în general, oameni tineri, dornici să cunoască şi pe această cale modul de a gândi şi a simţi al unor exponenţi de mare autoritate ai culturii, ai literaturii şi ai publicisticii româneşti actuale.

Personalitatea maestrului Nicolae Breban a fost prezentată de către Prof. univ. dr. Petre Gheorghe Bârlea, titular al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, legat prin nenumărate resorturi de universitatea târgovişteană. Expunerea sa a fost axată pe ideea „vieţii ca un roman” a lui Nicolae Breban, susţinută mai mult decât obişnuita imagine, utilizată în comunicarea cotidiană, printr-o întreită asociere de perspective în existenţa scriitorului. În primul rând, a observat vorbitorul, biografia reală a lui Nicolae Breban este atât de spectaculoasă, încât simpla enumerare a evenimentelor trăite din plin, în epoci de mari prefaceri economice, social-politice şi spirituale, de răsturnări dramatice ale  sistemului de valori în societatea românească postbelică – în tinereţea „eroului”, postcomunistă – în anii de la finalul mileniului al doilea şi începutul mileniului actual, constituie prin sine un adevărat roman. Loviturile neaşteptate, primite exact în anii formării intelectuale, de la promotorii unui regim profund inechitabil, eforturile de adaptare la comandamentele noii orânduiri social-politice şi economice, apoi succesul literar, profesional-civic, câştigat cu preţul unor eforturi fizice şi intelectuale imense, sprijinit de natura biologică robustă, de o educaţie sănătoasă în familie, de o tenacitate cultivată în lumea nordică în care a crescut şi, evident, de un talent pe măsura lecturilor din marea literatură universală, parcursă cu aviditate, reprezintă cele două axe principale ale unui destin marcat de suişuri şi coborâşuri, devenite proverbiale în lumea literară românească. Renunţarea bruscă la toate privilegiile dobândite după afirmarea ca romancier, în favoarea statutului de disident politic, critic nedisimulat al „îngheţului ideologic” ce se contura ameninţător sub o nouă formă, prin politica ceauşistă a „revoluţiei culturale” începută în vara anului 1971, a constituit numai o primă etapă a seriei de paradoxuri – aparente sau reale – din viaţa acestui mare prozator român, care şi-a luat destinul în mâini, înfruntând oameni şi instituţii, legi şi mentalităţi, confruntându-se permanent cu oficialităţile şi cu prietenii, cu mediile intelectuale din ţară şi din marile capitale culturale ale Europei (Paris, Berlin, Stockholm ş.a.), dar şi cu sine însuşi.

Romanele şi nuvelele, teatrul, eseistica, publicistica lui Nicolae Breban se hrănesc din plin, cum este şi firesc, din această biografie fabuloasă. Dintre toate genurile şi speciile abordate, scriitorul optează decis, la modul declarativ, dar mai ales la modul factual, demonstrativ, pentru roman, în pofida experienţelor din marile literaturi ale lumii, din Apus şi din Răsărit, care păreau că au compromis definitiv această formulă narativă. Tematic, axa centrală a romanelor sale este Puterea – cu miile de faţete ale manifestării ei şi mai ales cu provocările lansate în relaţiile cu indivizii şi cu diversele tipuri de comunităţi, de generaţii etc. Altfel spus, romanul trăit pe viuse decantează în romanele scrise de Nicolae Breban.

În sfârşit, paginile memorialistice şi eseistice ale lui N. Breban, tot mai consistente, pe măsură ce autorul se apropie de anii senectuţii şi tot mai organic legate între ele, tratează din această perspectivă, reflexivă şi autoreflexivă, aceeaşi bogată şi captivantă problematică a romanului – trăit şi plăsmuit de scriitor.  Breban este el însuşi un roman, o carte deschisă – de la începutul carierei de creator până epoca prezentă – a marilor sinteze şi bilanţuri.

Concluzia formulată de vorbitor, în acord cu receptarea critică a lui Nicolae Breban, de altfel, este că tot ce înseamnă viaţă şi activitate la acest scriitor se plasează în mod natural sub semnul romanului.

 

Demnitatea poporului român

În continuare, Lect. univ. dr. Mariana Vârlan a făcut o introducere în opera Aurei Christi. Vorbitoarea a subliniat puternica implicare a poetei, prozatoarei, eseistei, traducătoarei, publicistei şi editoarei nu numai în viaţa culturală a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi în a celor din diaspora, nu numai prin scrierile sale, ci şi prin implicarea în viaţa social-politică, în demersurile educative actuale. Enumerarea scrierilor datorate invitatei a justificat aprecierile formulate cu privire la energia exemplară a Aurei Christi, care se dăruieşte cu generozitate şi cu toată dragostea cauzei româneşti, sub toate formele sale de manifestare.

În continuare, Tiberiu Ciulei, amfitrionul acestei întâlniri, l-a invitat pe maestrul Nicolae Breban să ia cuvântul. Distinsul scriitor şi om de cultură a început prin a aprecia statutul de instituţie tânără, dar dinamică, a Universităţii „Valahia” din Târgovişte, născută  pe fondul unei tradiţii cultural-educative de excepţie în vechea capitală a Ţării Româneşti, o tradiţie care înnobilează, dar şi obligă generaţiile actuale de slujitori ai culturii, de formatori ai conştiinţelor. Scriitorul s-a axat pe o temă care îi este dragă şi pe care a analizat-o din cele mai diverse perspective în scrierile sale: lupta pentru demnitatea umană, constantă a marilor evenimente din istoria poporului român, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Acad. N. Breban a arătat că sacrificiile făcute de-a lungul secolelor, inclusiv cele care au avut drept promotori mari conducători de la Curtea Domnească din Târgovişte, au asigurat demnitatea unui popor înconjurat de mari imperii, în vremuri dintre cele mai tulburi, în Europa şi în întrega lume. De obicei, aceia care au dus greul au fost oamenii  simpli – ţăranii, în primul rând – ceea ce a făcut ca poporul român să aibă o demnitate a lui, o conduită care i-a asigurat stima popoarelor vecine, dar şi stima de sine, în pofida ierarhizărilor sociale de tot felul. Din păcate, evoluţiile moderne nu mai susţin valorile autentice. În prezent, românii constituie o comunitate care nu pare a şti ce să facă cu libertatea dobândită cu atâtea sacrificii. Folosind o sintagmă deja cunoscută în mediile frecventate de N. Breban şi printre cititorii textelor sale, „povara libertăţii”, vorbitorul a dezvoltat o idee lansată încă din primii ani de după evenimentele din decembrie 1989,  când a emis una dintre numeroasele formulări paradoxale care caracterizează gândirea şi scriitura sa: „Revoluţia a fost, dar va fi!”. Altfel spus, ceea ce trebuia înfăptuit, nu s-a înfăptuit, încă, din păcate. Confruntarea românilor cu istoria continuă şi rămâne de văzut în ce fel procesul de primenire început în urmă cu aproape trei decenii se va plasa pe traiectoria pe care o merită. Căci lupta de acum trebuie să fie cea „pentru demnitatea de a fi român”. Atât în conferinţa sa, cât şi în răspunsurile la întrebările care i-au fost adresate de tinerii şi adulţii din asistenţă, N. Breban a adus clarificări şi a formulat nuanţări la informaţiile referitoare la datele biografice proprii. Astfel, vorbind despre demnitatea de fi român, scriitorul a evocat episodul renunţării de ultimă clipă a familiei sale la planul de a pleca, în fatidicul an 1946, în SUA, la Detroit, unde tatăl său era aşteptat ca păstor pentru comunitatea românilor transilvăneni stabiliţi acolo. Tatăl, preot – şi încă romano-catolic, mama provenită dintr-o familie de şvabi însemnau în acei ani a purta o cruce în lume şi tânărul de atunci a trăit din plin calvarul epocii. Dar, din perspectiva timpului scurs şi a carierei sale literare de excepţie, fosta victimă a istoriei a conchis că aceasta a fost vrerea destinului: respectiva decizie a familiei a făcut ca el să devină un scriitor român trăitor în România. Nici mai târziu, în epoca disidenţei şi a celui de-al doilea exil nu a vrut să rămână definitiv în străinătate. Când i s-a propus stabilirea în Suedia, prin acordarea cetăţeniei, chiar la invitaţia unui laureat al Premiului Nobel, el a refuzat această oportunitate, deoarece a considerat că menirea sa pe lume este aceea de a fi un scriitor român, care militează pe toate căile pentru demnitatea concetăţenilor săi, asumându-şi integral destinul acestora, cu bune şi rele.

 

O luciditate exemplară

Poeta Aura Christi a avut, la rândul ei, o intervenţie strălucită, susţinându-şi ideile cu pasiune şi curaj, în maniera-i cunoscută, cu un discurs cald, dar bine argumentat şi coerent, în acelaşi timp, calităţi care se asociază mai greu, de obicei, în persoana aceluiaşi orator. Experienţa scrisului şi experienţa confruntării cu cele mai diferite categorii de auditori a favorizat şlefuirea formelor expresive, susţinute de sinceritatea ideilor formulate şi de trăirile concrete ale faptelor comentate. Vorbitoarea a remarcat, în primul rând, că toţi cei care s-au reunit în acele plăcute şi de folos ceasuri în eleganta sală Sală „Oxford” a Biblioteii Centrale a Universităţii „Valahia” din Târgovişte sunt, de fapt, formatori de opinie: profesori, preoţi, poeţi, prozatori, gazetari, oameni de cultură, iar studenţii care alcătuiesc majoritatea asistenţei se pregătesc ei înşişi pentru misiunea de formatori de conştiinţe. Evocând detaliul istoric că Sfântul Nifon, chemat şi stabilit la Târgovişte pentru arhipăstorire, a fost primul mare ierarh canonizat pe pământ românesc, vorbitoarea şi-a construit demonstraţia pe baza afirmaţiei lui George Călinescu, potrivit căruia cultura românească este o cultură majoră, deoarece aceasta a epuizat toate temele mari, esenţiale, ale gândirii umane. Reprezentanţii de talie internaţională a acestei culturi, precum umaniştii de tipul lui N. Olahus, Dimitrie Cantemir ş.a., cronicarii moldoveni şi munteni au contribuit substanţial la tezaurul spiritual universal, valorificând moştenirea pământului şi comunităţii umane care i-a născut.

Revoluţia de la 1848 a fost înfăptuită de poeţi în ţările române, iar cărturarii din generaţiile imediat următoare, precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu ş.a., promovau ideea de „Românie ideală” şi de „naţionalism în limitele adevărului”. Scriitorii şi oamenii politici de la Junimea au construit temelia limbii române, a literaturii şi culturii române moderne, conectându-le la pulsul european şi universal, păstrând nealterate valorile autentice naţionale. Vârfurile literaturii române sunt oricând comparabile cu ale marilor culturi din lume, începând cu generaţia lui Mihai Eminescu, pentru romantici, continuând cu Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, dintre poeţii interbelici, cu Liviu Rebreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, dintre prozatorii aceleiaşi perioade, apoi cu Marin Preda, Nicolae Breban, Nichita Stănescu, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura şi alţii din epoca postbelică. Elitele creatoare, de factura unor George Enescu, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, Emil Cioran au contribuit în egală măsură la patrimoniul culturii româneşti şi universale.

Aura Christi mărturiseşte că realizează cât de gravă este situaţia României în acest moment, dar – în stilul ei mesianic – se arată mai optimistă decât mulţi alţii cu privire la şansele de salvare ale acestei naţii. Alături de Nicolae Breban, Aura Christi a înfăptuit atâtea lucruri frumoase şi utile pentru cultura românească. Poeta a citat cunoscuta metaforă a maestrului pentru Revoluţia din Decembrie 1989, care a pus capăt evului comunist român: România trece printr-un culoar la capătul căruia se află o uşă pe care scrie Libertate; deschizând-o, românii se prăbuşesc într-o prăpastie adâncă… Poeta şi eseista şi-a exprimat încă o dată speranţa că de pe acel fund de prăpastie se vor ridica valorile româneşti care vor aduce revirimentul general mult aşteptat. Optimismul său este justificat de fapte concrete din istoria mai veche sau mai recentă a poporului român. Statul român nu a dispărut niciodată de pe harta Europei (aşa cum s-a întâmplat, pentru anumite perioade, cu Polonia, Bulgaria, Suedia ş. a.). Pe de altă parte, poate că nu în zadar au plecat peste hotare circa 4 milioane de români. Dacă numai unii dintre aceştia se vor întoarce la matcă, cu mentalităţi şi experienţe noi, cu dragostea lor de ţară, cu energia lor, poate că vor reconfigura chipul ţării, aşa cum aceasta îl merită. Un exemplu recent de solidaritate românească a fost cel de la Referendumul din 6-7 octombrie 2018. După alte exemple de mobilizare spontană, generată de conştiinţă şi luciditate personală şi exemplară, pentru ideea de echitate şi libertate, acesta îi pare Aurei Christi „cea mai importantă mişcare social-politică din ultimii 28 de ani”.

 

Cultura europeană majoră se face în Europa de Est

În principiu, afirmă Aura Christi, cultura europeană majoră, la această oră, se face în Europa de Est, căci aici valorile şi energiile creatoare nu au fost încă invadate de consumerism.

Lectura unor poezii şi a unor fragmente de proză şi publicistică din producţiile celor doi invitaţi, precum şi o sesiune de întrebări şi răspunsuri, urmată de acordarea autografelor pe cele mai recente volume tipărite ale acestora a încheiat întâlnirea, la o oră mult mai târzie decât fusese prevăzută de organizatori, semn că participanţii s-au simţit bine împreună. Ca de obicei, în asemenea situaţii, deşi cunoşteau datele biografice ale invitaţilor, aşa cum cunosc şi subiectele, temele, ideile şi sentimentele care conferă substanţă cărţilor şi articolelor publicate de cei doi scriitori, cititorii au vrut să afle direct din gura acestora detalii, explicaţii suplimentare, nuanţări, eventuale reveniri de poziţie în anumite luări de atitudine – publică sau literară. Fundaţia Ideea Europeană și Asociația Contemporanul au făcut o preţioasă donaţie de cărţi şi publicaţii periodice Bibliotecii Facultăţii de Ştiinţe Politice, Litere şi Comunicare din cadrul universităţii-gazdă, odată cu promisiunea că asemenea întâlniri, de zidire sufletească pentru generaţiile tinere, se vor repeta în fosta cetate de scaun a Ţării Româneşti, leagăn al  limbii române literare, al tiparului vechi românesc şi al literaturii moderne româneşti.

 

Cărțile lansate la evenimentul de la universitatea Valahia din Târgoviște:

Nicolae Breban (vezi aici)

Aura Christi (vezi aici)

Galeria foto:

 

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now