Victor Babeş şi colaboratorii săi: André Victor Cornil şi Louis Pasteur
Savantul român primeşte premiul Montyon şi devine renumit în toată lumea ştiinţifică şi academică. Acum, după primirea premiului, Louis Pasteur începe să fie foarte interesat de o eventuală colaborare cu savantul român…
Savantul român Victor Babeş (1854‑1926) a avut un destin de excepţie. Din tinereţe a fost atras de ştiinţă, dar şi de acumularea de cunoştinţe din domenii diverse. Iniţial, după ce a terminat liceul, a fost admis la Şcoala de Artă Dramatică din Budapesta, aspirând să devină actor. Soarta a făcut ca acest vis să nu se materializeze. Sora lui mai mică, Alma Babeş, la doar 14 ani, s‑a îmbolnăvit de ftizie şi a murit sub ochii neajutoraţi ai familiei. Acest necaz îl determină pe Victor Babeş să ia o hotărâre importantă, decizie care îi va modela, ulterior, destinul. Babeş alege să renunţe la o carieră artistică şi să se dedice medicinei. Lumea pierdea un artist şi câştiga un savant…
Victor Babeş termină Facultatea de Medicină de la Budapesta, apoi devine doctor în medicină în anul 1878, la Viena, sub îndrumarea unor profesori şi savanţi renumiţi: Karl von Rokitansky şi Carl Langer. De la Viena ajunge la München, apoi la Berlin. La Berlin începe să colaboreze cu Rudolf Virchow, în domeniul anatomiei patologice, şi mai ales cu Robert Koch. Robert Koch l‑a influenţat pe tânărul aspirant medicinist. Se ştie că Robert Koch va primi, în 1905, Premiul Nobel în Medicină pentru bacilul care‑i poartă numele – bacilul Koch. Acest bacil provoacă tuberculoza. Această boală, în secolul XIX, era de un rar dramatism, devenind sursă de inspiraţie pentru artişti. În epocă, de ftizie mureau cu precădere tinerii, iar „secolul romantismului” a fost influenţat de această maladie.
După perioada berlineză, Victor Babeş ajunge în Oraşul Luminilor. La Paris se face remarcat încă de la început. Se împrieteneşte cu André‑Victor Cornil, un chimist „rătăcit în medicină”. A.V. Cornil s‑a născut pe 17 iunie 1837 şi a trecut în nefiinţă pe 13 aprilie 1908. A fost un chimist, patolog, histolog şi politician născut în Cusset, Allier, Franţa.
Cornil a studiat medicina la Paris, obţinând doctoratul în anul 1864. În anul 1869, a devenit profesor la Facultatea din Paris şi în 1884 era ales membru al Academiei Naţionale de Medicină.
Cornil, ca şi Babeş, s‑a specializat în anatomie patologică şi a adus importante contribuţii în bacteriologie, histologie şi anatomie microscopică. A colaborat, la Berlin, cu Rudolph Jürgen, iar la Viena, cu Richard Heschl (1824‑1881). În anul 1865, alături de Louis‑Antoine Ranvier (1835‑1922), a fondat un laborator privat. Aici Cornil preda anatomie patologică şi Ranvier îi pregătea pe tinerii medicinişti în anatomie generală. Împreună cu Louis‑Antoine Ranvier, a publicat un manual de histopatologie, foarte apreciat în epocă, intitulat „Manuel d’histologie pathologique”.
Tot în această perioadă (perioada pariziană), Victor Babeş îl întâlneşte pe renumitul savant Louis Pasteur. Cu Pasteur, Victor Babeş începe să colaboreze la Institutul Pasteur, în laboratoarele Institutului.
În tot acest timp petrecut la Paris, tânărul Victor Babeş se specializează în microbiologie şi bacteriologie, domenii total noi în medicina de sfârşit de secol XIX. Dar momentul în care putem spune cu certitudine că Victor Babeş devine cunoscut este marcat de publicarea, în anul 1885, a Tratatului de bacteriologie, prin care se puneau bazele bacteriologiei ca ştiinţă. Tratatul, scris împreună cu prietenul său, André‑Victor Cornil, a fost publicat la celebra editură pariziană Felix Alcan. Acest tratat era aproape exhaustiv şi unic (nicăieri în lume nu se mai scrisese un astfel de tratat).
Tratatul despre bacterii avea următorul titlu: Les bactéries et leur rôle dans l’étiologie, l’anatomie et l’histologie patologiques des maladies infectieuses. Deşi Tratatul era semnat şi de André‑Victor Cornil, acesta va recunoaşte, într‑o scrisoare adresată doctorului Nicolae Kalinderu, că meritul pentru această lucrare ştiinţifică de excepţie îi aparţine întru totul savantului român Victor Babeş. André‑Victor Cornil a semnat alături de tânărul savant român (care nu împlinise 31 de ani), fiindcă exista riscul ca această lucrare să fie privită cu reticenţă de lumea ştiinţifică de la Paris şi să nu fie vandabilă.
Existau mai multe explicaţii pentru acest gest. Francezii erau foarte reticenţi cu cineva care venea de la Robert Koch, direct de la Berlin. În plus, Victor Babeş avea o mamă de origine austriacă, savantul născându‑se la Viena.
Să nu uităm că în perioada 1870‑1871 a avut loc războiul franco‑prusac, iar animozităţile şi antagonismul dintre Franţa şi Prusia se vor întinde pe decenii. Era perioada Sedan‑ului şi înfrângerii împăratului francez Napoleon al III‑lea. Cancelarul de fier, Otto von Bismarck, îi va umili pe francezi. „Mărul discordiei” îl reprezenta în primul rând disputa pentru Alsacia şi Lorena. Şovinismul întâlnit atât la Paris, cât şi la Berlin nu se manifesta doar pe câmpul de luptă, ci şi în mediul ştiinţific, în laboratoare. Această exagerare i‑a făcut pe francezii de sfârşit de secol XIX să‑l privească la început cu neîncredere pe Victor Babeş, teutonul lui Koch…
Contrar aşteptărilor, Tratatul despre bacterii a avut un succes imens. Felix Alcan a trebuit să reediteze tratatul în anii următori. Victor Babeş devine atât de cunoscut, încât însuşi Louis Pasteur îl propune pe savantul în devenire pentru cel mai prestigios premiu, acordat de Academia de Ştiinţe de la Paris, Premiul Montyon.
Savantul român primeşte premiul Montyon şi devine renumit în toată lumea ştiinţifică şi academică. Acum, după primirea premiului, Louis Pasteur începe să fie foarte interesat de o eventuală colaborare cu savantul român. Cei doi savanţi vor colabora o perioadă de timp, dar drumul pe care îl alege Victor Babeş a fost stabilirea la Bucureşti, la Institutul de Bacteriologie de pe cheiul Dâmboviţei. Până în momentul când Babeş va decide să se stabilească definitiv la Bucureşti, savantul român va colabora intens cu Louis Pasteur.
Louis Pasteur s‑a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, Franţa, şi a murit pe data de 28 septembrie 1895. Dole era un sat mic din regiunea Jura din Franţa. În 1825, familia s‑a mutat la Marnoz şi apoi, în 1830, la Arbois. În timp ce studia la colegiul din Arbois, a descoperit pictura. S‑a mutat la Paris, dar s‑a reîntors la Arbois, dezamăgit de experienţa sa artistică în capitala franceză, şi‑a luat bacalaureatul în Litere (în 1840) şi apoi, după un eşec, în 1842, şi pe cel în Ştiinţe Matematice. Apoi, în 1843, a fost admis la Ecole Normale Supérieure din Paris, pe care a absolvit‑o în 1847, susţinând două teze, una de chimie şi alta de fizică.
Pasteur începe cercetările de cristalografie şi descoperă fenomenul de izomerie. Este numit profesor la noua Facultate de Ştiinţe din Lille, unde face o descoperire capitală, şi anume demonstrează că levurile din drojdia de bere sunt fiinţe vii care provoacă procesul de fermentaţie. Prin lucrările sale publicate (1858‑1864) infirmă pentru totdeauna teoria generaţiei spontane. Începând din 1865, studiază o maladie care decima viermii de mătase şi reuşeşte să identifice fluturii bolnavi şi să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.
În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o maladie specifică. Pasteur se interesează de acest nou domeniu al biologiei şi reuşeşte să izoleze germenul numit apoi stafilococ. În următorii ani, se va declanşa o adevărată competiţie între Germania şi Franţa în această ramură a ştiinţei care se va numi microbiologie. Împreună cu colaboratorii (inclusiv cu Victor Babeş), Pasteur pune la punct un vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică cu succes în 1881.
Pasteur, ca şi Babeş, a fost un pionier în domeniul microbiologiei. Cercetările savantului francez Louis Pasteur asupra turbării încep în 1880. Pasteur constată că măduva spinării de animal infectat, uscată, ar putea împiedica apariţia acestei grave maladii. După multiple încercări de a obţine un preparat cu calităţi de vaccin şi după multe ezitări, Pasteur face prima încercare la un copil muşcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885, începe prima serie de injecţii şi, trei luni mai târziu, copilul este salvat. Louis Pasteur este considerat unul dintre cei mai importanţi savanţi din lume.
Victor Babeş începe şi el cercetările, de data aceasta pe cont propriu, la Institutul său de Bacteriologie din Bucureşti. Astfel, Babeş începe să se distanţeze de Pasteur, savantul român nedorind să
rămână în umbra renumitului savant francez. În anul 1912 publica la Paris „Tratatul despre rabie”, venind cu metoda lui, românească, de tratament antirabic. Victor Babeş începe şi el să vaccineze persoanele bolnave la Institutul de pe cheiul Dâmboviţei.
Decizia pe care a luat‑o Victor Babeş, de a rămâne la Bucureşti, l‑a izolat de lumea ştiinţifică occidentală. Deşi a fost prolific şi a publicat până la sfârşitul vieţii peste 1300 de lucrări, Babeş a ratat Premiul Nobel pentru Medicină. Victor Babeş a fost propus pentru cel mai prestigios premiu în anul 1924, la 70 de ani. Din păcate, Premiul Nobel pentru Medicină a fost câştigat de cardiologul, mai tânăr, Einthowen. Acesta era olandez şi este considerat „părintele” electrocardiogramei (EKG).
Desigur că în istoria medicinei s‑a pus o întrebare contrafactuală „Ce ar fi fost dacă…”. S‑a speculat faptul că, dacă ar fi rămas la Louis Pasteur, la Paris, sau la Robert Koch, la Berlin, Babeş ar fi fost mult mai „vizibil” în lumea ştiinţifică şi academică mondială.
La doi ani după ratarea Premiului Nobel, la 72 de ani, Victor Babeş trecea în nefiinţă, lucrând, până în ultima clipă, la microscopul proiectat chiar de el şi fabricat la Jena. Cu câteva săptămâni înainte, primise o altă veste care l‑a tulburat: oficialităţile din România l‑au scos, forţat, la pensie. În noaptea de 18/19 octombrie 1926, Victor Babeş se stingea sub privirile neajutorate ale soţiei sale, Josefina Torma, şi ale unicului fiu, diplomatul Mircea Babeş. O angină pectorală i‑a fost fatală. Dar, mai degrabă, Babeş a murit de „inimă rea”…
Fotografii:
Andre Victor Cornil (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Andr%C3%A9_Cornil#/media/File:Victor_Andr%C3%A9_Cornil.jpg )
Louis Pasteur (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Pasteur#/media/File:Albert_Edelfelt_‑_Louis_Pasteur_‑_1885.jpg
Victor Babeş, Colecţia Muzeului Victor Babeş
Oana Panait
