Contemporanul » Modele » Simion Dănilă • 75

Simion Dănilă • 75

Cum traducătorul profesionist este primul interpret avizat al autorului, un alt titlu de glorie constă tocmai în faptul că este, la acest moment, cel mai documentat istoric literar român în bio-⁠⁠bibliografia lui Nietzsche, cu o acribie care întrece editorii germani şi deopotrivă autor al unor studii nietzscheene originale, cu fineţe, subtilitate şi acurateţe critică unice (publicate în seria „Nietszcheana”) – fireşti de fapt, în urma atâtor ani în care a microscopiat firele cele mai intime nietzscheene.

Simion Dănilă, gânditorul de la Belinţ, ar putea scrie volume întregi de „Caiete ale Principelui” despre neliniştile şi căutările efervescente din laboratorul său, ca un Eckermann la braţ cu Goethe, în interminabile convorbiri cu şi despre Nietzsche, ori despre Eminescu, despre captivante analize etimologice, despre poezie, filosofie şi destin, pe aleile Versailles-⁠⁠ului său de la Belinţ.

 

Victor Ravini
O performanţă de neegalat

N-⁠⁠am mai pomenit să mai fi realizat altcineva dintre noi, colegii de facultate ai lui Simion Dănilă, ceea ce a reuşit să facă el. Nu ştiu nici câţi dintre profesorii noştri de germană de la Universitatea din Timişoara au citit toate operele complete ale lui Nietzsche, pe care Simion Dănilă le-⁠⁠a tradus în întregime. Câţi dintre noi, absolvenţii, am fost capabili să predăm germana, cum a predat Simion Dănilă? Nu toţi ne-⁠⁠am ridicat la nivelul aşteptărilor profesorilor noştri, cum s-⁠⁠a ridicat el. El a avut chemare pentru activitatea de profesor, ca şi alte chemări, către alte domenii intelectuale, în care s-⁠⁠a afirmat cu maxim succes. Noi nu am fost instruiţi cum trebuie în tehnica şi arta traducerilor sau cum se îngrijeşte o ediţie critică, publicarea unui autor sau a unei antologii. Şi totuşi, Simion Dănilă a depăşit aşteptările profesorilor noştri şi a desfăşurat o muncă de filolog la nivel universitar, la nivelul înaltelor cerinţe universitare de azi, din ţară şi din lume.

Nu mă pot dezmetici, el l-⁠⁠a tradus pe Nietzsche şi l-⁠⁠a publicat, în 15 volume, ediţie critică şi definitivă. Această performanţă nu mai poate fi îmbunătăţită de nimeni. După ce a tradus toate operele antume ale lui Nietzsche, ca nimeni altul, s-⁠⁠a apucat să-⁠⁠i traducă şi operele postume, pe care deja i le-⁠⁠a parcurs şi analizat, ca să ştie la ce muncă de Sisif se înhamă. Zeii l-⁠⁠au condamnat pe colegul meu să urce bolovanul lui Sisif din nou în vârful muntelui, pentru a-l traduce pe Nietzsche la nesfârşit. L-⁠⁠au predestinat, prin ziua lui de naştere, legată de două dintre cele mai importante nume din istoria literaturii universale, Cervantes şi Shakespeare. În câte alte limbi au mai fost traduse toate operele antume ale lui Nietzsche? Presupun că traducătorii integrali ai lui Nietzsche în alte limbi pot fi număraţi pe degetele de la o mână. N-⁠⁠am găsit nicăieri traduceri ale operelor lui postume, în vreo altă limbă. Nu putem şti câţi intelectuali de calibru din Germania au mai citit tot ce a scris Nietzsche. Nu prea ştiu cam câţi dintre noi, românii, avem timpul, răbdarea şi energia să-⁠⁠l citim în traducere pe Nietzsche în totalitate, necum să citim tot ce a tradus Simion Dănilă.

A mai tradus şi alţi scriitori germani. A îngrijit ediţii ale mai multor autori, unele în volume bilingve, a alcătuit antologii. A scris şi studii cu rezultatul cercetărilor sale în mai multe ramuri ale lingvisticii, studii de istoria literaturii române, a scris şi eseuri şi poezii. Simion Dănilă a contribuit la patrimoniul filologiei române fără să fi fost salariat la universitate în acest scop. El a făcut munca de filolog în diferite domenii ale filologiei, fără să fi fost obligat prin cartea sa de muncă de la cadre şi prin leafă, ci din pură pasiune pentru filologie. Adevăraţii eroi sunt cei voluntari.

Colegul meu e filolog prin vocaţie şi de o generozitate intelectuală, cum nu ştiu câţi alţii or mai fi. A organizat simpozioane, acţiuni culturale la care au participat intelectuali de renume. A ţinut conferinţe în diferite oraşe. El a scris opere importante pentru cultura română, prin care a lărgit orizontul universitar, necesare atât cadrelor universitare şi studenţilor, cât şi tuturor iubitorilor de cultură. Dar când să apuce cineva să citească tot ce a scris el? Eu am doar capacitatea de a admira, nu şi aceea de a măsura lumina adusă de profesorii noştri sau de colegul nostru în cultura română. Opera sa este mărturia valorii lui.

Este un mare câştig pentru comuna Belinţ că Simion Dănilă a rămas credincios satului na-tal. Totodată este o mare pierdere pentru sistemul universitar şi pentru filologia noastră faptul că nu a fost recrutat ca cercetător ştiinţific şi nu a fost invitat să predea la o catedră universitară unde să aibă cât mai mulţi studenţi, care să preia ştafeta de la el. Universitatea ar fi avut de câştigat dacă i-⁠⁠ar fi oferit unui asemenea student strălucit şi entuziast un post la vreo catedră sau în cercetare, în vreun domeniu filologic. Într-⁠⁠un sistem corupt, în care asemenea posturi erau rezervate unor protejaţi, Simion Dănilă a luat repartiţie la ţară, însă în cel mai frumos sat din ţară, în satul lui natal. Din satul lui, el a făcut munca de cercetare, pe care unii cercetători salariaţi nu au fost capabili să o facă. A preferat să converseze cu sătenii, când avea înălţimea intelectuală să converseze cu academicienii. Aşa a fost şi în facultate, aşa a rămas toată viaţa şi nu se va schimba: modest, discret, corect cu toţi şi autentic cu sine însuşi, cu măsură în toate, harnic peste măsură. Tinerii ar trebui să se uite bine la el. Este un exemplu stimulator pentru oricine. A învăţat tot timpul şi încă mai are curiozitatea de a învăţa şi asimila fără întrerupere. Mă întrebam pentru ce citea şi învăţa aşa mult. Mai mult decât noi ceilalţi. Însă nu a învăţat pentru note şi nici acum nu urmăreşte să-i recunoască cineva meritele.

Îl ştiu cu nasul în cărţi, cu cărţile în mână sau sub braţ, la sala de lectură sau pe drum între facultate şi cămin, cu escale pe la librării şi anticariat. Nu-⁠⁠mi amintesc să-⁠⁠l fi văzut pe la cinematografe, spectacole sau pe unde mai pierdeam noi timpul. Era sociabil, uşor abordabil, binevoitor, conversaţia cu el ne deschidea ferestre, ne îmbogăţea, era săritor şi ajuta pe oricine, cu orice i se cerea, în privinţa lucrărilor noastre, a examenelor, cu vreo idee sau o informaţie utilă, ca dintr-⁠⁠o enciclopedie ambulantă, sau o explicare a unei teorii, o lămurire despre ceva din cărţi sau o orientare în bibliografie, ori prin hăţişurile vieţii de studenţi, cu un îndemn ce i se potrivea fiecăruia din noi sau cu ceva şi mai concret, ca vreun bon de masă la cantină, celor rămaşi fără bani şi flămânzi. Ştia să se eschiveze de la aiurelile studenţeşti, fără să se observe că nu-⁠⁠i plăceau.

Este o onoare pentru mine şi pentru colegii noştri că am fost studenţii unor profesori remarcabili şi încă o onoare pentru noi toţi, că am fost colegi cu Simion Dănilă. Dacă ar fi ştiut profesorii noştri că era o onoare şi pentru ei să aibă un student ca el! De acolo de unde sunt ei acum, ei văd ce a realizat el şi i le trec în catastiful eternităţii. Probabil că l-⁠⁠au călăuzit de acolo de sus, cu ceea ce nu au apucat să ne călăuzească, în acele vremuri de restrişte, în care nici nu aveau de unde să ne dea mai mult decât ne-⁠⁠au dat. Cărţile pe care este numele lui Simion Dănilă vor rămâne ca un şir de stâlpi cu lumină pe strada mare a culturii române.

Eugen Dorcescu
Un om fericit

Câteva din cărţile mele sunt dedicate, explicit, to the happy few, eu, ca autor, adoptând, pe cont propriu, din convingere şi consonanţă intelectuală-afectivă-imaginativă, un gând ce i-a aparţinut, iniţial, pare-se, lui Shakespeare („We few, we happy few, we band of brothers…”, Henry V ), transcris, mai târziu, de olivier Goldsmith (Vicaire de Wakefield) şi consacrat (din câte am putut afla) de Stendhal (promenades dans rome, le rouge et le Noir, la chartreuse de parme). Aceşti coloşi au înţeles, în genere, prin „puţinii fericiţi”, prin „l’heureuse élite”, categoria celor care îşi petrec în înţelepciune viaţa, nerisipindu-se în tot felul de nimicuri, ambiţii strict lumeşti şi deşertăciuni. Stendhal, spre exemplu, afirmă că the happy few sunt, în optica sa, „les âmes sensibles”. Nu avem a face, aşadar, cu o diferenţă de ordin economic şi social, ci cu o separare de natură morală, intelectuală sau duhovnicească. Elită, da, însă una a spiritului, fără egocentrism, averi efemere şi infatuare. Dimpotrivă.

În ce mă priveşte, the happy few desemnează ceea ce calific eu drept persoană umană – categorie în egală măsură ontologică şi axiologică, spre deosebire de „individ”, entitate precumpănitor, dacă nu exclusiv, statistică. Toţi suntem, în registre, în evidenţe numerice, indivizi. Persoane însă sunt doar cei care se regăsesc şi în evidenţele subtile, impalpabile, ale creaţiei şi ale valorii. Eventual, şi în acelea ale perenităţii. Este o diferenţă de intensitate şi de elevaţie existenţială, în sensul cel mai extins şi mai nobil al termenului.

Stăruind pe această cale şi străduindu-mă să-mi limpezesc (şi să limpezesc) un domeniu de reflecţie ce mi se părea bogat în consecinţe de coloratură analitică, hermeneutică, dar şi în orizontul găsirii unui drum şi a unui rost potrivite eului, am încercat şi, apoi, am propus o definire, mai exact şi, poate, mai ambiţios: o definiţie a persoanei. Iat-o: „Persoana este acel exemplar uman, purtător de excelenţă, care trăieşte pentru un ideal, care poartă cu sine şi sentimentul, dar şi cultul valorilor, care are necesităţi spirituale conştientizate”.

Deţineam, astfel, un instrument în identificarea şi conturarea unor portrete de autori, în identificarea şi evaluarea unor creaţii pilduitoare. La scurtă vreme, am putut înregistra şi un rezultat încurajator: eseul pe care l-am dedicat personalităţii şi sculpturii lui Aurel Gheorghe Ardeleanu. Iar acum, s-a ivit un minunat prilej de a-i proba, din nou, adecvarea şi eficienţa. Adăugându-i şi un suport biblic. Din epistola i către corinteni 7, 7, a Apostolului Pavel, aflăm că: „…Fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel”. or, spre a dobândi fericirea terestră, omeneşte posibilă, e de dorit – e convingerea mea – ca Adam, Ha’adham, „omul de pământ”, să-şi conştientizeze darul şi să-l pună, sârguincios, viaţa întreagă, în lucrare.

Simion Dănilă, iubitul şi nepreţuitul meu coleg şi prieten, ilustrează, cu strălucire, prin întreaga sa viaţă, prin întreaga sa operă, definiţia pe care m-am încumetat s-o aduc în arena dezbaterilor de factură superioară. o ilustrează, o îmbogăţeşte, o depăşeşte. o depăşeşte, da. Fiindcă geniul său creator, exemplaritatea existenţei sale nu pot fi cuprinse între limitele, oricât de generoase, ale unei definiţii. Dar el, geniul său creator, îmi justifică definiţia, o întăreşte, o confirmă, o validează, omologând-o şi înnobilând-o, demonstrând, totodată, prin roadele nepieritoare ale duhului, care sunt resorturile adevăratei fericiri.

Simion Dănilă este, cu adevărat, o persoană umană. Simion Dănilă este un fericit! şi-a identificat, de foarte timpuriu, harul şi, senin, tenace, plin de duh, l-a pus, decenii în şir, pe durata întregii sale vieţi, luminoase şi rodnice, în grandioasă lucrare. Simion Dănilă este unul din oamenii mari ai acestor locuri, unul din oamenii mari ai României! Recunoscut şi respectat în mari culturi europene.

Ce şansă pentru noi să-i fim contemporani!
Ce şansă pentru noi să-l vedem de aproape şi să-i vorbim! Ce şansă pentru noi să-l ascultăm vorbind, ce şansă pentru noi să-i citim opera! Măcar de am conştientiza pe deplin şansa. Cel puţin două argumente.
Imbatabile: Traducerile sale din literatura şi filosofia clasică germană (în frunte cu cele şapte volume din opera antumă a lui Friedrich Nietzsche apărute la Editura Hestia, Timişoara, 1998-2013) şi lucrarea sub fascinaţia lingvisticii bănăţene, Editura Eurostampa, Timişoara, 2012. În plus, în plan empiric, acel „patos al distanţei” pe care el însuşi, referindu-se la alţii, îl elogiază.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now