Din ultimul număr:
Contemporanul » Modele » Diana Câmpan: Mircea Braga – „La (o) aniversară” culturală

Diana Câmpan: Mircea Braga – „La (o) aniversară” culturală

Discutând despre Fenomenologia sartriană a imaginii, criticul Mircea Braga conştientizează şi afirmă, strategic, riscurile unui astfel de demers, intenţionând fixarea unor zone de luminozitate şi limpezire, pe care le-⁠ar putea desăvârşi aplicarea corectă a conceptului în practica analizei de text. Aducerea în discuţie a celei mai radicale reacţii împotriva teoriei sartriene – cea aparţinătoare lui Gilbert Durand – desface câteva dintre nodurile interpretative pe care le prezintă ghemul de concepte: „…Gilbert Durand refuză laitmotivul sartrian obsedant al degradării cunoaşterii prin imaginaţie, raportarea constantă a acesteia la «neant» şi eroare. Astfel, imaginea şi rolul imaginaţiei sunt, progresiv, minimalizate şi, apoi, devalorizate, fără a se avea în vedere funcţia reală a imaginarului în motivaţiile psihologice şi culturale”. Pe trei paliere ale psihanalizei, studiul de apropiere de opera de artă din perspectiva psihanalizei freudiene, îi oferă autorului oportunitatea de a decoda, pe un rafinat suport teoretic anterior construit, raporturile semice dintre cercetarea freudiană şi proiecţiile lacaniene şi jungiene, toate aşezate într-⁠un continuum valoric. Punerea în paralel a direcţiilor instituite de cei trei teoreticieni prilejuieşte propunerea unei noi grile de lectură, care poate armoniza, în fond, structuri aparent divergente, cu condiţia acceptării dozei de inedit a fiecăreia în parte: „Cum regula de principiu în domeniu e Bizanţ după Bizanţ într-⁠un şir nesfârşit, se poate spune că psihanaliza după Lacan e o imposibilitate. Freud însuşi oferise explicaţii (sigur, psihanalitice) pentru anumite paliere ale artei şi culturii; Jung venise cu proiecţii psihanalitice pentru a se instala chiar într-⁠un interior al culturii; Lacan nu face altceva decât să convoace pentru uzul psihanalizei modúli prelucraţi semiotic din sfera artei sau a mitologiei”. Sociolog al culturii, Mircea Braga fixează şi o Tipologie a actului lecturii din unghi sociologic, gest de întemeiere şi ordonare stârnit de premisele oferite de Mikel Dufrenne, G. Lukács, Traian Herseni, Lucien Goldmann, interesante fiind relaţionările realizate de autor între cele trei tipuri de lectură (para-estetică, extra-⁠estetică şi estetică propriu-⁠zisă) şi, respectiv, „conştiinţa finalităţii actului creator şi demersul valorizator”.

Dezvoltând reflecţii fundamentale asupra binomului creaţie-⁠creator (şi, implicit, culturăscriitor, cultură-⁠civilizaţie, cultură-⁠istorie), criticul sibian Mircea Braga îşi dezvăluie, constant, disconfortul prilejuit de inflaţia de categorii estetice golite de sens şi totuşi, paradoxal, cu pretenţiile hegemonice în cultură. Citim, în subsidiar, un autor care resimte acut nuanţele fenomenului cultural contemporan privat de o axiologie corect fundamentată şi consacrată. Câtă vreme proliferează produsele kitsch-⁠ului, iar degustătorul de cultură este înclinat să savureze (şi, fatalmente, să sublimeze!) surogatele şi fantoşele, travaliul artistului – al scriitorului, în cazul de faţă – nu-⁠şi mai găseşte autentica finalitate cathartică: „…nu putem să nu constatăm imensul teritoriu cucerit (…) prin surogatele puse în mişcare de către aproximările mass-⁠mediei, de către industria editorială a derizoriului, de piaţa spectacolului kitsch, de producţia culturofagă a obiectelor «artistice», de agresiunea sonorizată ridicată pe vagi reminiscenţe muzicale etc. Fiindcă polarizarea orizontului cultural de aşteptare nu putea să nu determine şi polarizarea «producţiei culturale» ca atare: creatorul, aşa cum îl înţelegem noi, îşi vede suprafaţa «de viaţă» în continuă restrângere, turnul de fildeş devenind nu un capriciu sau o opţiune, nici corolarul unui program estetic, ci o condiţie de existenţă dincolo de voinţa subiectului”. Ne reaminteşte Mircea Braga, prin acest trist slalom ideatic, de o excelentă definiţie dată de T.W. Adorno kitsch-⁠ului: acesta ar fi o „parodie a catharsis-⁠ului”!

Mircea Braga se infiltrează, curajos şi empatic, în universul mustind de controverse al raporturilor inter-⁠ şi intra-⁠culturale, pledând, oarecum, pentru valoarea constructivă a opiniilor divergente, indiferent de timpul şi de spaţiul cultural. Amalgamarea coeficientului de artă cu cel de ştiinţă ţine, mai degrabă, de zona experimentalului, a alchimiei interne a civilizaţiei – consideră teoreticianul, raportându-⁠se, corect, la acest mare atu al modernilor. Un puternic centru de interes cu pornire de la cotarea jungiană a artei ca devoratoare a creatorului este dat de efectele expectaţiilor consumatorului de cultură asupra scriitorului, mai ales că avatarurilor celor rafinate ale culturii le sunt preferate, azi, devierile către perimetrul pseudoculturii, al lejerităţii (a)perceptive şi al prostului gust. Criticul Mircea Braga se „răfuieşte”, elegant, cu tot ceea ce fiinţează ca surogat cultural imposibil de aşezat într-⁠o grilă de valori (fapt ce atrage după sine mişcarea browniană a veleitarilor şi uzurparea principiilor majore ale culturii de către cultura de tip Golem). Gerard Genette considera că fiecare carte re-⁠naşte, se re-⁠compune la fiecare proaspătă lectură, însă, câtă vreme nu mai există tentaţia marilor coduri culturale de receptare, primejdia primară este aceea a relei-⁠naşteri şi a blocării tentaţiei scriitorului de a se livra total şi necondiţionat către un receptor performant, care ştie să îşi activeze, cu prioritate, nu condiţia lectorului leneş, ci curiozităţile intelectuale robuste, solicitante, interogative.

Vorbind despre Cultură ca utopie asumată, Mircea Braga înaintează, fără reticenţe, şi pe terenul minat al prejudecăţilor culturale care se cer atrofiate: „Am acceptat, de-⁠a lungul acestor file, că nu moartea culturii trebuie s-⁠o deplângem; vom mai accepta, despărţindu-⁠ne – de pildă – de Hegel, că nici marginalizarea ei nu este «naturală» şi, ca atare, «pericolul» pe care ea îl reprezintă, pentru alte sfere, cu interese înafara omului, este încă real, chiar dacă uneori totul ne apare ca o secvenţă romanescă în care nu ştim cine e cavalerul rătăcitor şi cine moara de vânt…”. Scriitorul a coborât din Poveste, şi-⁠a pierdut tâlcul; travaliul în laboratorul de creaţie nu mai stă, fatalmente, sub semnul exuberanţei spirituale ci, tot mai ades, sub imperiul necesităţii materiale. Absolut pertinentă, în acest context, trimiterea la constatarea lui Bernard-⁠Henry Levy, potrivit căruia „Cultura, în realitate, nu moare, se diluează. Nu se stinge, se întinde. Ea nu dispare – şi nu va dispărea – dar îşi pierde crestele, reliefurile, frontierele. Dacă există o nelinişte, aceasta e pentru că, pentru prima dată în istorie, ea nu mai are o definiţie”.

Preumblările înalt intelectuale de-⁠a lungul şi de-⁠a latul fenomenului cultural, în sincronie şi în diacronie, îi prilejuiesc teoreticianului Mircea Braga, în repetate rânduri, reflecţii care ar putea, cu siguranţă, să fie nucleele pentru reconsiderarea, din profunzime, a dimensiunilor actuale ale instituţiei culturii şi, de ce nu?, o repunere sub filtre interogative a impactului major al nivelului de cultură asupra identităţii noastre naţionale. Cu condiţia să ne dorim justa plasare „Dincolo de binele şi răul culturii”, topos filosofic excelent surprins de Mircea Braga în volumele dedicate operei lui Fr. Nietzsche şi creionat ca stare utopică a omului culturii, necesar a fi asumată cotidian.

Nu în ultimul rând, avertismentul celui aflat la vârsta rostirilor ferme pare că ar trebui luat în discuţie ceva mai des şi cu o mai mare responsabilitate: „Am fost şi suntem în perpetuu exod spre intoleranţă? Cine ne scoate de sub zodia acestui scepticism al fiinţei?” Este, aceasta, meditaţia intelectualului fin, aşezat, de 80 de ani, în mijlocul utopiei culturale şi asumându-⁠şi-⁠o. Semn clar că nobleţea şi demnitatea culturală se construiesc ritmic, cu principii înalte. Altminteri nu se poate!

Articolele din numărul curent le găsiți aici (Click)

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now