Contemporanul » Modele » Grigore Vieru şi poezia din România

Grigore Vieru şi poezia din România

Ce este foarte interesant e modul în care poezia lui Grigore Vieru se schimbă, se emancipează, de fapt, după contactul prelungit cu cea a confraţilor din ţară…

Care sunt raporturile poeziei lui Grigore Vieru cu cea a congenerilor săi din România şi cum a fost ea receptată de critica profesionistă din ţară? Autorul nu a intrat în circuit ca un oarecare, ci având deja un statut consolidat de clasic în RSS Moldovenească. Interesant e faptul că el e primit cu generozitate de confraţi (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian Păunescu), dar cu vizibilă indulgenţă de criticii importanţi: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu ş.a. notează în primul rând ataşamentul faţă de formele tradiţonaliste ale poeziei româneşti, pe care sigur că îl înţeleg, aducând în discuţie două nume: George Coşbuc şi Octavian Goga. Nici nu e de mirare: o pleiadă de critici străluciţi îşi rafinaseră gustul cultivând o pleiadă extraordinară de poeţi. În numai un deceniu de la recâştigarea propriului statut, poezia din ţară se afla într‑o efervescenţă extraordinară, fixând, după mine, unul din momentele de graţie ale literaturii române, de un nivel măcar egal cu cel interbelic, nume precum cele ale lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Petre Stoica, Ana Blandiana, Leonid Dimov, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Dan Laurenţiu, Vasile Vlad, Virgil Mazilescu, Şerban Foarţă fiind de neocolit. Fără îndoială, citit simultan cu aceştia, Grigore Vieru părea că vine dintr‑o altă vârstă poetică: aceea a începutului de secol, când stringenţele politice imprimau literaturii strategii cu impact cât mai direct. Poezia lui Vieru emitea, citită strict estetic, un iz dulce şi vetust, de relicvă literară. Dar criticii cei mai buni nu au comis eroarea de a‑l taxa din considerente de nealiniere teoretică la actualitatea literară românească, ci au priceput şi au sprijinit imediat specificul şi importanţa poemelor lui Grigore Vieru, spunând ceea ce se putea spune atunci. Eugen Simion, de pildă, percepe imediat necesitatea acestor modele depăşite de poezia din România: „Păstrând proporţiile, el şi generaţia sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generaţia lui Goga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are şi o prelungire în plan poetic. Sub presiunea circumstanţelor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu şi îşi asumă în chip deliberat un mesianism naţional pe care, în condiţii normale, lirismul pur îl evită.” Condiţiile se normalizaseră, cum‑necum, în ţară, dar pe malul stâng al Prutului abia de permiteau mici fisuri prin care literatura începea să redevină ceea ce fusese întotdeauna acolo: un mijloc de cultivare a identităţii.

Emanciparea poeziei lui Grigore Vieru

Ce este foarte interesant e modul în care poezia lui Grigore Vieru se schimbă, se emancipează, de fapt, după contactul prelungit cu cea a confraţilor din ţară: chiar dacă temele rămân aceleaşi, viziunile se rafinează, poezia tinde spre abstracţiunile nichitastănesciene sau cultivă, tot ca la autorul Dreptului la timp, tensiuni semantice discrete; încep să se simtă ecouri din ludicul amar al lui Marin Sorescu. Volumul din 1974, Aproape, e la un alt nivel de poeticitate comparat cu Numele tău: în mod clar, Grigore Vieru asimilase o lecţie importantă, îşi cultivase incontestabilul talent la temperatura unei poezii de o diversitate şi cu o deschidere către experiment extraordinare, aşa cum era poezia care se scria în România anilor 1970. Comparativ cu autorii din ţară, Grigore Vieru avea alte reflexe poetice, determinate de contextul politic dramatic în care poezia sa fusese nevoită să iasă la suprafaţă şi căruia avusese forţa să‑i dea o replică de necombătut: aceea a artei autentice. Nici un regim politic, oricât de dur ar fi el, nu se poate lupta cu literatura adevărată, atunci când aceasta este posibilă. Paradoxal: cu toată fragilitatea şi delicateţea ei, cu tot sentimentalismul sau melodramatismul vizibil, cu patosul ei inconfundabil, poezia lui Vieru avea o forţă extraordinară! După ce, după Numele tău, şi poezia din RSS Moldovenească şi‑a putut recăpăta dreptul la o indentitate lingvistică şi culturală, care era, în esenţă, aceea a românităţii, şi poezia lui Grigore Vieru s‑a aşezat într‑un regim de normalitate şi nu a mai cultivat exclusiv strategiile mesianice, ci s‑a orientat către strategii mult mai apăsat estetice şi mai puţin militante. Aleg aproape la întâmplare un exemplu, din foarte multe altele oricând la îndemână: poemul Această ramură este vizibil influenţat de viziunea lilială, subtilă, delicată din poemele de dragoste ale primului Nichita Stănescu, căruia îi şi este dedicat:

Mai mult, frumoaso,
Ce‑aş putea să‑ţi cer –
Ce‑mi dărui tu puţin e?!
O, dacă‑s pasăre, –
Sub cer
Suflarea ta mă ţine!

Iar părul tău înrourat
Ca busuiocul
Sfinţeşte aerul de sus
În care‑mi strig norocul.

Ca frunzele din cer
Cobor
genele tale, sfânto,
Sărutând pasărea în zbor
Şi locul unde cântă.

În glasul tău
De peste ani
Aud străvechile porunci.
Şi‑mi presur rana cu pământ:
Cu ale tale urme dulci.

Montajul, tensiunea lirică, retorica, imaginarul, tehnica poetică, glisarea subtilă dinspre concret către evanscent, mutarea unei recuzite figurative în abstacţiune şi în metaforă nu mai sunt tradiţionaliste! Grigore Vieru a devenit, în numai câţiva ani, în urma contactului sistematic cu poezia română contemporană, un autor modernist, capabil de virtuozităţi care s‑au scurs apoi, foarte interesant, şi în cărţile altor poeţi basarabeni! A dat o dată tonul revenirii la valorile româneşti, prin Numele tău, şi încă o dată, la emanciparea poeticităţii, la sincronizarea cu poezia contemporană din România prin volumele ulterioare! În mod straniu, autorul nu a ţinut până la capăt această direcţie, ci s‑a întors, chiar şi după 1990, la poezia misionară, naţionalistă, patetică, uneori lozincardă. Dar şi această ultimă ipostază se poate explica prin nevoia unui poet, dedicat dintotdeauna luptei pentru românitate, de a se angaja într‑o cauză sfântă. Cariera ultimă a lui Grigore Vieru nu a mai fost aceea a unui scriitor, ci a unui misionar. Desigur, din păcate, atunci când arta e angajată, fie şi într‑o cauză nobilă, ea se împuţinează inevitabil calitativ: ce câştigă în imediat, pierde în posteritate.

Cum mai e citit Grigore Vieru azi?

Mai este el un model al poeziei tinere? Cred că e destulă ignoranţă în receptarea operei sale: festivismul de care are parte în anumite cercuri (pseudo)culturale, care îl pun alături de Adrian Păunescu, de pildă, aruncă o umbră peste partea foarte bună a operei sale. Aşa cum s‑a întâmplat cu Nichita Stănescu în anii ’80 şi ’90 în România, când a fost contestat în mod repetat de optzecişti, pentru a‑şi face loc, şi poezia lui Grigore Vieru a suferit nu puţine ofense după ce Republica Moldova a devenit un stat independent, iar vechile eroisme au putut părea oarecare.

Dar contestările reprezintă una dintre probele aproape obligatorii ale fixării în canon. Grigore Vieru rămâne, fără dubii, un clasic.

Bogdan Creţu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Bogdan Creţu

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now