Contemporanul » Modele » Eugen Simion şi posteritatea lui Lovinescu

Eugen Simion şi posteritatea lui Lovinescu

Cei care au crezut că îi vor afecta invidiabilul prestigiu cu asemenea atacuri nu au făcut decât să i-⁠⁠l sporească şi să-⁠⁠i pună şi mai mult în lumină statura seniorială, cu vorba lui Horia Bădescu, de mare critic şi cărturar cu o bibliografie impresionantă şi o solidă operă de fondator şi coordonator al unor construcţii culturale de anvergură ce vor dura fără îndoială

Reprezentant de frunte al generaţiei a treia postlovinesciene, autor acum aproape o jumătate de secol al eseului monografic, devenit clasic – E. Lovinescu, scepticul mântuit, Eugen Simion era/ este cel mai motivat şi, mai ales, cel mai în măsură să ne ofere imaginea posterităţii marelui critic.

A vorbi despre Lovinescu înseamnă a aborda, înainte de toate, problema autonomiei esteticului, adică problema fundamentală a criticii literare, în fond, a rostului şi condiţiei acesteia. Or, Eugen Simion este tocmai cel care în toată opera sa – şi ce operă! – a făcut dovada unei exemplare fidelităţi faţă de criteriul estetic în judecata literaturii atât în epoca de până la 1990, cât şi în buimaca perioadă postdecembristă considerabil mai lungă, iată, decât cea interbelică, dar aflată departe, foarte departe de spiritul şi valorile aceleia. Luând în considerare în demersul critic şi alte criterii: ideologic, etic etc. şi acordându-⁠⁠le importanţa cuvenită, Eugen Simion nu a abdicat nici un moment „sub vremi”, cu vorba cronicarului, de la programul său critic în care esteticul a ocupat şi ocupă neabătut primul plan.

În volumul Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, apărut recent la Editura Tracus Arte, un fel de epopee critică a lovinescianismului, dar şi o frescă a vieţii literare româneşti postbelice, Eugen Simion constată că ideologicul a presat, iar în epoca noastră, când devine pe zi ce trece mai global, presează tot mai puternic şi din ce în ce mai nociv asupra setului de valori constituit, depăşindu-⁠⁠şi nepermis rolul de „mijloc de determinare a ideilor şi a poziţiei autorului (şi, evident, a operei literare) faţă de spiritul timpului”, şi transformându-⁠⁠se „într-⁠⁠un instrument de a judeca şi falsifica valorile estetice ale operei”. Faptele din spaţiul cultural românesc în devălmăşia producerii şi evoluţiei lor din ultimii 28-⁠⁠29 de ani sunt pe deplin probante (şi) din acest punct de vedere. Aidoma „revizioniştilor” din „obsedantul deceniu”, cei postdecembrişti au încercat şi mai încearcă, într-⁠⁠un mod abuziv şi primitiv, să suspende Estetica şi s-⁠⁠o înlocuiască cu aşa-⁠⁠numita Est-⁠⁠etică, o găselniţă facilă, un aşa-⁠⁠zis concept menit, nici mai mult, nici mai puţin, să schimbe din temelii scara de valori sau, cu un termen repetat obsesiv, îndeosebi în anii ’90 şi în primul deceniu al noului mileniu, canonul. Încât, conform acestui „concept”, precum şi în baza altor criterii extraestetice, s-⁠⁠a ajuns până şi la întocmirea de liste în care s-⁠⁠au operat mutări de locuri ale scriitorilor şi s-⁠⁠au avansat noi ierarhii. Am să le amintesc pe cele menţionate şi de Eugen Simion: Radu Petrescu în locul lui Marin Preda sau Mircea Ivănescu în locul lui Nichita Stănescu, creatorul Necuvintelor fiind pedepsit pentru că ar fi „prea răsfăţat de critica literară”! Nu sunt singurele. Eugen Simion remarcă studiul Nicoletei Sălcudeanu Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistă, în care autoarea afirmă, pe baza unui studiu obiectiv al noilor „revizuiri”, că avem de-⁠⁠a face cu „un jdanovism pe dos, cu semn schimbat, în care toleranţa pare să se fi depreciat ireversibil”, în fine, cu o „rinocerizare în condiţii de libertate”.

Un nou canon?! Bravii „revizionişti” postdecembrişti, care, scrie Eugen Simion, au redus nepermis lovinescianismul „la o expresie, revizuiri, căreia i s-⁠⁠a atribuit un înţeles fără nici o legătură cu cel dat de Lovinescu însuşi, chiar violent împotriva acestuia”, ignoră în furia lor destabilizatoare şi demolatoare un adevăr irefutabil, şi anume că nimeni, nici un critic genial, necum un Gheorghe Grigurcu, nici un regim politic –⁠ dictatorial, autoritar ori democratic –⁠ nu pot schimba canonul, cu atât mai puţin peste noapte şi încă pe criterii ideologice. Ba nici măcar chiar ţinând cont de nişte criterii estetice. Însuşi Lovinescu, cu autoritatea sa incontestabilă, nu a putut, şi, cine ştie, probabil nici nu şi-⁠⁠a propus, să instituie un canon în sensul actual al cuvântului, iar câteva judecăţi critice ale sale s-⁠⁠au dovedit a fi grave erori, de pildă cele binecunoscute, reamintite de Eugen Simion, ce îi priveau pe Sadoveanu sau Caragiale, cu autorul Scrisorii pierdute şi al Nopţii furtunoase criticul de la „Sburătorul” pierzând, în opinia lui Ion Simuţ, citată şi de Eugen Simion, un important pariu cu posteritatea. Ierarhiile valorice, canonul, sublinia reputatul teoritician al lecturii Matei Călinescu, se alcătuiesc în cel mai democratic mod în primul rând de masa tăcută a „alegătorilor”, adică a cititorilor, dar, bineînţeles, şi de critică. În orice caz, subliniază Eugen Simion, revizuirea ca „mijloc de luptă politică şi de eliminare a adversarului”, revizuirea fără respectul unui set de valori adecvat creaţiei artistice este falimentară, în cele din urmă eşuează, dar până la eşec face mult rău. Fiindcă e adevărat că după „deceniul gol” ce a urmat evenimentelor din decembrie ’89, ca şi după cel „obsedant” de la mijlocul secolului trecut, când revizuirile au fost exclusiv ideologice şi politice, în deplin consens cu dogmatica şi partizana „corectitudine politică” a acelei epoci: „Nu s-⁠⁠au prăbuşit vechile ierarhii, dar nici nu sunt lăsate să funcţioneze. Aşa că, în mod cert, va fi nevoie de o nouă revizuire: revizuirea revizioniştilor”. Care probabil va veni. Dacă nu, literatura română, căci ea ne interesează înainte de orice, va fi bagatelizată, sărăcită de adevăratele-⁠⁠i valori şi folosită în dispute şi în scopuri total străine de creaţia artistică.

Monica Lovinescu neagă autonomia esteticului, teoretizată şi ilustrată în linia maiorescianismului de ilustrul său tată, pentru că, decide ea, nu ar mai fi actuală: „Ori politică ori nimic, estetismul este o complicitate cu puterea nedemocratică, apolitismul este o trădare morală, un antilovinescianism odios…”. Numai că, din fericire, actualitatea invocată de ea şi de alţi apostoli ai Est-⁠⁠eticii, aidoma celei din perioada realismului socialist, e, aşa-⁠⁠zicând, foarte scurtă şi fatalmente sortită neantului. Din păcate, „suspendarea esteticului” – sintagmă ce te-⁠⁠ar putea face să zâmbeşti a râde, dacă n-⁠⁠ar fi de plâns –, postulată de cuplul Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, se însoţeşte de minune, ca şi în plin şi sterilizant realism socialist, cu furia demitizării care a cuprins istoria naţională, cultura românească şi miturile noastre întemeietoare. Bunăoară, un istoric, autor al unor cărţi de larg consum, eminescolog de ocazie şi fără nici o competenţă sau vreo aptitudine privind literatura în general şi poezia lui Eminescu în special, este unul dintre cei mai combativi demitizatori. Elegant, prea elegant, chiar dacă ironic, Eugen Simion scrie că fantezia lui „bate departe…”. Aş spune că bate câmpii. Şi încă, cum ar zice Al. Piru, fără niciun talent. Dar el e doar unul dintre mulţii demitizatori atât de dragi elitiştilor. Elitişti care, dacă tot veni vorba, deşi le e greaţă de tot ce este românesc, inclusiv de limba română, despre care afirmă cu neruşinare că e bună numai pentru înjurături, scriu totuşi în limba română pentru a-⁠⁠şi exprima aberaţiile şi obrăzniciile. Unii negaţionişti postdecembrişti şi admiratorii lor au insolenţa de a se raporta la negaţionismul lui Cioran. Între ei, cel mai cioranian pare a fi acreditat H.R. Patapievici, doar că, atrage atenţia Eugen Simion, autorului volumelor Politice şi Omul recent – „îi lipseşte simţul creaţiei şi extraordinara forţă expresivă, izbăvitoare, pe care o are, în negaţionismul ei filosofic, literatura moralistică a lui Cioran”, el, Patapievici, nefiind decât un „ideolog necumpătat şi agresiv, cu un limbaj plin de necuviinţe şi insanităţi”. Precum Adrian Marino ori Alexandru George, acesta din urmă cu „remarcile ciocoieşti şi vag imbecile despre originea ţărănească a lui Marin Preda”, Patapievici este necruţător cu ţăranii români, pe care îi insultă, învinuindu-⁠⁠i că ar sta la baza mojiciei naţionale, dar tocmai el este cel ce întruchipează „un anumit tip de mojicie îngâmfată” şi prostie fudulă. Autoproclamaţilor „boieri ai minţii” de acest tip şi altora ca ei, Eugen Simion le mai atrage luarea aminte asupra unui adevăr ce ţine de un vechi şi mereu valabil cod moral, şi nu numai moral: „Elitismul este de regulă o maladie care, în limba română, se cheamă ciocoism”.

După cum se vede, nu mai puţin necruţătoare, dar dintr-⁠⁠o altă perspectivă şi cu o altă miză, sunt polemica şi schiţele de portret moral-⁠⁠psihologice din cartea lui Eugen Simion, plină de personaje de toate facturile, între care numeroşi demolatori de ieri şi de azi ai fondului principal de valori. Revenind la Lovinescu, deşi numai aparent ne-⁠⁠am îndepărtat de spiritul călăuzitor al ideologului şi promotorului modernismului românesc, să reţinem sublinierea lui Eugen Simion privind denaturarea şi simplificarea teoriei revizuirii ce aduc un grav deserviciu posterităţii părintelui spiritual pentru câteva generaţii, călăuzit neabătut de degetul de lumină al lui Maiorescu. O posteritate dramatică, şi asta după ce în timpul vieţii Lovinescu a suportat contestări şi atacuri din partea „tradiţionaliştilor”, a „urbaniştilor” şi, în fine, chiar a unora dintre cei trecuţi prin filtrul estetic şi moral de la „Sburătorul”. L-⁠⁠au contestat, de asemenea, între alţii, genialul său rival G. Călinescu. Sau Nicolae Iorga căruia nu i-⁠⁠a plăcut lucrarea lui despre Titu Maiorescu, dar nu agrea nici opera critică a lui Lovinescu, elogiindu-⁠⁠i ironic talentul epic: „Singurul roman bun al domnului Lovinescu”. Mai încoace, Constantin Noica îi denunţa lipsa creativităţii.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantin Coroiu

Constantin Coroiu nascut la 6 octombrie 1943. Istoric literar, Publicist, Critic literar si jurnalist cultural cu o bogata si diversa activitate; a fost multi ani realizator de emisiuni literare la Radio Iasi si Radio Bucuresti, membru al Uniunii Scriitorilor din [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest