Contemporanul » Modele » Boris Marian: Cine îl cunoaşte pe Ludovic Bruckstein?

Boris Marian: Cine îl cunoaşte pe Ludovic Bruckstein?

Ludovic Bruckstein (Arie Joseph-⁠Leib) (27.VII.1920 Lucăceni, Satu Mare – 4.VIII.1988 Tel Aviv) – publicist şi scriitor; în anii ’50 în Sighetu-⁠Marmaţiei, profesor de liceu, în anii ’60 secretar literar în cadrul secţiei de dramaturgie „de pe lângă Ministerul Cul-turii”, semnatar de articole la Viaţa Românească. Şi-⁠a trăit viaţa învăţând, mai întâi, să supravieţuiască. În adolescenţă le-⁠a văzut pe toate: războaie, prigoane, umilinţe şi, proba de foc, anul petrecut în lagărele de exterminare naziste. Ce rămâne după aşa o istorie? Alfred Bruckstein, fiul său, spune că „tata a privit mereu lumea cu optimism şi umor“. Trebuie să aibă o calitate supranaturală aceşti oameni trecuţi prin tem-niţe şi lagăre, care şi-⁠au acceptat soarta cu seninătate, fără să scrâşnească din dinţi a răzbunare. Fără resentimente. Care au putut să vadă binele acolo unde răul domină. Aşa a ţinut piept Bruckstein tuturor persecuţiilor şi anilor care au urmat: păstrându-⁠şi optimismul şi transformându-⁠şi cele mai negre amintiri în piese de teatru. Unele chiar de comedie. A copilărit în Sighetu Marmaţiei, orăşelul din nordul Maramure-şului, renumit, în acele vremuri, pentru prosperitatea comunităţii evreieşti. Tatăl său, Mordechai, deţinea, înaintea celui de-⁠al Doilea Război Mondial, o mică fabrică de bastoane, pe care o conducea împreună cu fratele său, Aaron. Afacerea era prolifică – veneau cereri şi din străinătate. O vreme, familia a făcut comerţ şi cu plante medicinale din zona Maramu-reşului, pe care ţăranii le culegeau din jurul Sighetului. Lucrurile mergeau bine, viaţa era frumoasă pe malul Izei. În liceu, Ludovic Bruckstein scria poezii şi avea planuri mari: voia să urmeze Dreptul în Elveţia, dar situaţia politică incertă din Europa l-⁠a făcut să-⁠şi amâne visele şi să dea o mână de ajutor la afacerile familiei.

Era sfârşitul anilor ’30. Pâcla care se aşternuse peste Europa se transforma, încet, în beznă. Perse-cuţiile împotriva evreilor deveneau tot mai aspre. Umilirea lor în plină stradă era spectacolul preferat al naziştilor. După luni bune petrecute în ghetoul din Sighet, familia Bruckstein – mama, tata şi patru copii – a fost deportată în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Era mai 1944. Ludovic Bruckstein a fost prizonierul cu numărul A37013. „Toată viaţa s-⁠a întrebat dacă 13 a fost sau nu un număr norocos pentru el“, spune Alfred Bruckstein. A fost eliberat un an mai târziu, după un tur prin mai multe lagăre de muncă forţată: Hanovra, Gross-⁠Rosen, Wolfsberg. S-⁠a întors acasă, aşteptându-⁠şi o vreme familia. Avea să afle că doar fratele lui mai mic, Israel, supravieţuise. A rămas în România pentru o vreme şi a început să scrie, iar asta, de multe ori, era şi o terapie. Rănile proaspete, situaţia tragică a evreilor, familia dispărută erau trăiri pe care le-⁠a vindecat scriind dramaturgie.

După un lung lanţ de încercări, viaţa nu mai părea o capcană, lucrurile începeau să se aşeze bine. Ludovic Bruckstein îşi ia diploma în literatură şi ajunge membru al Uniunii Scriitorilor. Se căsătoreşte cu Sarolta, cu care va avea un fiu, pe Alfred Bruckstein. E numit director al Şcolii de Artă din Sighet, unde predă arta dramatică. În perioada de aşa-⁠zisă „liberalizare“, după ’68, de dragul unei familii unite, plănuieşte să părăsească ţara şi să se mute în Israel, mai aproape de fratele său. Abia în ’72 reuşesc să emigreze, luând după ei, pe lângă bibliotecă, şi oprobiul partidului, care-⁠i etichetase ca „duşmani ai poporului“. Nu mai conta. Ludovic Bruckstein a continuat să publice cărţi în limba română şi în ebraică. A fost unul dintre întemeietorii Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Israel. Câteva dintre volumele sale sunt următoarele: Schimbul de noapte (1949), Familia Grinvald (1953), Generaţia din pustiu (1957), Un proces neterminat (1962), Panopticum (1970), pentru care a primit mai multe distincţii. Ludovic Bruckstein a murit în 1988, la Tel Aviv, când avea 68 de ani, fără să fi apucat să revadă România“. Fiul său a devenit o somitate în lumea ştiinţifică, adfmirator al lui Feynman, admirat de colegi mai tineri, unii din România. Cercetarea din România a avut şanse şi reprezentanţi iluştri, dar preocuparea a dispărut, din păcate, afirmă fiul scriitorului, prof. dr. Alfred Bruckstein.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest