Contemporanul » Lecturi » Ada Shaulov-⁠Enghelberg: Cadoul dulce-⁠amar

Ada Shaulov-⁠Enghelberg: Cadoul dulce-⁠amar

Ada Shaulov-⁠Enghelberg, mamă a doi fii şi bunică a şase nepoţi, s-⁠a născut în România şi a ajuns cu familia în Israel la vârsta de 16 ani. A studiat literatura ebraică, a fost profesoară la şcoli primare, licee, colegii şi la Universitate. Este licenţiată a Universităţii din Tel Aviv cu titlul de doctor în Psihologia Educaţiei. Familia ei s-⁠a confruntat cu suferinţele Holocaustului, ale regimului comunist şi greutăţile de adaptare în ţara străbunilor săi, Israel. La 60 de ani şi-⁠a împlinit visul de a scrie romane. A publicat până acum 8 romane, fiecare dintre ele atât în limba română cât şi în limba ebraică. Începând din anul 2013 are o rubrică permnentă la ziarul Gazeta Românească intitulată Dragoste Pacoste.
Ada Shaulov-⁠Enghelberg este membră a Uniunii Scriitorilor şi a Uniunii Ziariştilor atât din România, cât şi din Israel.

Fragmentul de nuvelă face parte din romanul Mărul dulce amar care este şi scenariu pentru un film ce va fi ecranizat în curând.

Anunţul a apărut în publicaţia magazin pentru femei la rubrica „Căutăm parteneri” şi suna astfel: „Fii regină pentru o zi! Permite-⁠ne să te răsfăţăm cu mâncăruri gourmet şi masaje plăcute. Dacă arăţi bine, ai trecut de 18 ani şi ţi-⁠e foame de noutăţi şi surprize, îţi vom oferi posibilitatea să guşti dintr-⁠o «mâncare» din care n-⁠ai mai gustat niciodată. Semnează: O pereche în floarea vârstei (40)”. Numărul căsuţei poştale dădea posibilitatea de răspuns. Anunţul emana o aromă amestecată de promisiuni, plăcere şi primejdie. Oare se va găsi femeia dispusă să ridice mănuşa şi să se dea pe mâini străine, care ar putea în aceeaşi măsură să dăruiască plăceri sau să distrugă?

Cea care compusese anunţul spera că se va găsi măcar una, a cărei poftă de a fi copleşită cu atenţii să fie mai mare decât frica de necunoscut, aşa încât să cadă în plasa de păianjen, pregătită pentru posibila victimă. Şi nu simţea nici un fel de mustrări de conştiinţă. Cea care se va prinde în plasă cu ajutorul anunţului va primi exact ce promitea acesta. Dar nu pe gratis. Regina pentru o zi va trebui să plătească pentru încoronare: plăceri pentru plăceri, adică mâncare şi masaj contra… sex.

Toată povestea începuse când se apropia ziua de naştere a soţului ei. Ca în fiecare an de când se căsătoriseră, s-⁠a simţit obligată să-⁠l surprindă cu un cadou special, care să simbolizeze iubirea ei nelimitată pentru acest bărbat. Cel care adusese în viaţa ei fericirea, onoarea, siguranţa. Cel care o ajutase să se refacă din ruinele primei ei căsnicii nefericite. Nimic nu este prea scump sau prea greu când e vorba de un cadou pentru acest bărbat minunat.

De exemplu, o dată i-⁠a oferit cadou o petrecere în genul „O viaţă ca aceasta”. A reuşit să dea de urma prietenilor lui de la grădiniţă şi de la şcoala primară într-⁠un orăşel uitat de Dumnezeu din Grecia, de unde el făcuse alia, în tinereţe. Pe unul din ei l-⁠a adus pe cheltuiala ei în Israel, ca să poată povesti invitaţiilor ce elev excepţional fusese soţul, într-⁠atât încât a fost scutit de bacalaureat.
Cât de fericit a fost sărbătoritul să-⁠şi vadă vecinii din tabăra de tranziţie de la Pardes Hana; pe prima lui prietenă, pe colegii de la locurile de muncă, unde lucrase în decursul anilor, ba chiar pe amanta lui din timpul primei căsătorii!

Toată lumea a plâns, l-⁠a lăudat şi l-⁠a emoţionat cu povestiri din trecutul comun. Organizatoarea evenimentului n-⁠a mai putut de bucurie, văzând fericirea sărbătoritului.

În alt an a comandat o cameră la un hotel din Ţfat. Soţul n-⁠a fost prea entuziasmat de idee, dar a încercat să-⁠şi ascundă nemulţumirea, ca să n-⁠o supere. Seara, când au ieşit să ia aer, plimbându-⁠se pe unica stradă circulată din centru, au ajuns „întâmplător” în grădina Metzuda. Acolo, lângă restaurantul în formă de navă, i-⁠a întâmpinat un cor care a cântat „Happy birthday to you”. Printre cântăreţi se aflau fiica şi fiul lui împreună cu familiile lor, prietenii lui, verii şi verişoarele şi chiar mătuşa de 90 de ani, adusă în scaunul cu rotile de la azilul din Ierusalim. Realizarea proiectului fusese destul de complicată, dar totul reuşise de minune şi sticlele de şampanie şi-⁠au pocnit dopurile la timpul potrivit şi au răcorit gâtlejuri însetate, focurile de artificii au luminat bezna şi un „picnic nocturn”, programat până în cele mai mici detalii, s-⁠a prelungit până în zori, rămânând pentru toţi participanţii de neuitat şi în special pentru sărbătoritul surprins.

La fiecare zi de naştere a adus bărbatului ei un cadou special, care cerea imaginaţie şi investiţii. Întotdeauna a reuşit să-⁠l emoţioneze până la lacrimi, căci el o merita.

Dar cu ce l-⁠ar putea face fericit în acest an? De două luni se gândea, dar de data aceasta nu reuşea să inventeze nici un cadou original, potrivit. „Doar n-⁠o să-⁠i cumpăr nişte chiloţi sau ciorapi şi nici nu-⁠i voi face vreo prăjitură. Asta fac tot timpul, nu la evenimente deosebite”.

Întâmplător i-⁠a căzut sub ochi povestea lui O. Henry, despre cuplul îndrăgostit, sărac. Şi ei voiau să facă un cadou unul celuilalt, dar nu aveau bani. Soţul şi-⁠a vândut ceasul, unicul lui avut, ca să-⁠i cumpere soţiei piepteni speciali, pentru părul ei lung şi bogat. În acelaşi timp, şi fără ştirea lui, femeia şi-⁠a vândut părul unui coafor, ca să se facă o perucă pentru o clientă bogată. Din banii primiţi, soţia a cumpărat un lănţişor pentru ceasul special al iubitului ei soţ.

Această povestire emoţionantă, simbol al puterii de sacrificiu datorită dragostei, a fost muza ideii care a încolţit în capul celei ce voia să-⁠l facă fericit pe soţ cu un cadou pe placul lui.
„Oare îl iubesc destul? Oare voi putea suporta ca el să fie cu altă femeie care-⁠i place?”, s-⁠a întrebat ea. „Îmi este cel mai scump om de pe lume. Voi putea să renunţ la el temporar, numai ca să fie fericit?” Gândurile ei rătăceau printre diversele alternative, care ar fi putut să controleze intensitatea iubirii ei.

Deodată şi-⁠a amintit că într-⁠una din nopţile lor de dragoste, când se simţeau satisfăcuţi şi relaxaţi, au discutat despre fantezii amoroase. Ea l-⁠a presat să povestească ce i-⁠ar putea face plăcere în acest domeniu. El a spus că este atât de satisfăcut de relaţia lor, încât nu-⁠i lipseşte nimic. Dar la insistenţele ei, a mărturisit în sfârşit: „Nu m-⁠aş opune să fiu cu două femei, bineînţeles una dintre ele fiind tu”. Interesant că soţul, la rândul său, n-⁠o întrebase care sunt fanteziile ei. Oare ar fi fost de acord cu o situaţie inversă? Şi dacă da, ce-⁠ar fi crezut ea? Că nu este destul de iubită, el nefiind gelos, ci dispus s-⁠o împartă cu altul?

„Termină! Gândurile astea nu fac ca proiectul cadoului tău să progreseze. Alungă-⁠le şi concentrează-⁠te asupra esenţialului; cum ai putea convinge o femeie să se culce cu soţul tău, tu fiind prezentă la locul crimei?”

Hotărârea să realizeze fantezia soţului, acesta fiind cadou de ziua lui, a început să apară în ochii femeii ca o dovadă de necontestat a iubirii ei faţă de acest bărbat. „Voi avea grijă ca el să aibă ceea ce-⁠şi doreşte, nu contează care va fi preţul”.

Aşa s-⁠a născut ispititorul anunţ. De fapt, au frământat-⁠o multe îndoieli: dacă el se va îndrăgosti de „cadou” şi o va părăsi? Dacă ea va fi dezgustată de cele văzute şi va întrerupe petrecerea la mijloc? Ei bine, dacă nu va reuşi să suporte un „trio amoros”, va părăsi arena, lăsându-⁠i pe ceilalţi doi să-⁠şi facă mendrele.

Până la nebunia cu acest cadou, care i se instalase obsesiv în creier, viaţa sexuală era cât se poate de banală. Marile ei păcate constau în câteva cărţi erotice, citite pe ascuns, precum Amantul lady-⁠ei Chatterly, Pisica în cizme sau Decameronul. Cu fostul ei soţ încercase să pună în aplicare câteva idei mai excentrice din aceste cărţi cam deşucheate, dar mare minune n-⁠a ieşit din aceste încercări. Ba chiar au cam păţit-⁠o cu acrobaţia.

Odată, când terenul ales a fost masa de bucătărie, picioarele mesei s-⁠au desprins şi toată construcţia s-⁠a dărâmat. Consecinţele le-⁠a suportat fostul soţ: câteva luni cu piciorul în ghips. Ea a avut norocul să „scape” nevătămată!

Altă dată, ea a fost victima îndrăznelii lor neobişnuite. Tocmai încercau o poziţie dintr-⁠un film erotic. Ea, îndoită din talie, era pasivă, lăsând toată treaba pe seama bărbatului. Din păcate, după final, n-⁠a mai reuşit să se ridice din acea poziţie, adică să se îndrepte. Au fost nevoiţi să cheme o echipă medicală de urgenţă, s-⁠o dezdoaie cu o injecţie. Doctorul nu prea i-⁠a crezut că la ora 2 noaptea făceau gimnastică, aşa cum au pretins. Mai mare ruşinea!

Alte performanţe sexuale n-⁠au interesat-⁠o niciodată. Dar acum, din cauza cadoului, era nevoită să încerce ceva nou. Spera că va fi capabilă să facă faţă.

A apărut anunţul, iar după câteva zile au primit o scrisorică de răspuns. Nathalie, aşa s-⁠a prezentat femeia „sedusă”. Lăsase un număr de telefon, unde putea fi găsită. Printr-⁠o convorbire telefonică a aranjat întâlnirea pentru a doua zi, la un pub.
– Voi ţine în mână revista cu anunţul, ca să mă recunoaşteţi, i-⁠a indicat Nathalie femeii.

Nici una din ele n-⁠a pomenit de înfăţişarea ei sau de vârstă. Ca şi cum le era frică să fie dezamăgite sau să ajungă la întâlnire cu idei preconcepute. Acum nu mai era drum de întoarcere. A trebuit să-⁠i povestească soţului toată tărăşenia. Reacţia lui a fost uluitoare. În loc să se arate entuziasmat de cadou şi să-⁠i mulţumească pentru dărnicia şi ingeniozitatea pe care le dovedise, el s-⁠a arătat rezervat:
– Ai înnebunit? Eu sunt o personalitate cu o slujbă la stat. Nu am voie să-⁠mi periclitez poziţia prin fapte nesăbuite. E drept, am spus că vreau să fiu cu două femei deodată. Nu are voie omul să viseze uneori? Trăim într-⁠o ţară democrată… cu dreptul de a te exprima, de a vorbi despre vise. Nimeni nu este pedepsit pentru ce gândeşte sau vorbeşte. Indiferent ce. Dar altfel stau lucrurile când acţionezi contra legii şi a normelor de comportament din această societate. În afară de aceasta, n-⁠am nici o îndoială că femeia respectivă e urâtă, grasă şi curvă. Numai una ca ea îşi caută satisfacţii prin anunţuri la ziar. Dacă ar fi fost frumoasă şi tânără, ar fi găsit altfel de parteneri, la distracţii.

Soţia a rămas uimită de această reacţie. Nu se aşteptase la aşa ceva. După toate planurile, îndoielile ei personale şi frământările care i-⁠au precedat decizia, era de necrezut că el nu aprecia gestul, nu-⁠i purta recunoştinţă pentru generozitatea ei, ba chiar o certase pentru asta.
– Ce pot face acum? Doar mi-⁠am dat întâlnire cu Nathalie pentru diseară. Să nu mă duc? Nu se poate! Nu-⁠mi bat joc de un suflet! Voi merge singură şi-⁠i voi cere scuze că ne-⁠am răzgândit. Tu faci ce vrei. O voi invita pe femeie la o cafea şi o prăjitură, îi voi comunica decizia şi gata.

Bărbatul văzu că soţia nu renunţă la idee şi începu să se teamă că ea ar putea păţi ceva.
– Dar dacă e o capcană a traficanţilor de carne vie?
■ Fragment

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest