Din ultimul număr:
Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Spectacol cultural, plăceri de tot felul şi multe alte delicii

Spectacol cultural, plăceri de tot felul şi multe alte delicii

În siajul nostalgiei studenţeşti se conturează, în Am şti, dacă am fi, o profundă reflecţie asupra valenţelor educaţiei, dezvoltată în subtile dihotomii condiţionale, menite să separe adevărata educaţie de simulacrele furnizate de sistemul educaţional autohton

Iată amestecul de înţelepciune socratică şi candoare neconcesivă cu care craioveanca Xenia Negrea îşi începe incursiunea teoretico‑hermeneutică din volumul Elogiu incertitudinii – idei estetice şi mediatice, apărut în 2018 prin efortul conjugat al editurilor Universitaria din Craiova şi al Presei Universitare Clujene: „Nu ştiu dacă intervenţiile pe care le am în acest moment se cheamă critică. Sper să fiu în perioada «nuvelelor care anticipează romanul». Nici nu cred că mi‑am propus să fac critică. Am ajuns din aproape în aproape să fac ce fac acum. În momentul în care am început să scriu despre cărţi, tot ce voiam şi tot ce vreau să obţin era/este să înţeleg […] Mi‑ar plăcea să descopăr că nu‑mi voi pierde puterea să mă entuziasmez în faţa unui text, că nu există mecanică decât pentru cei care se tem, că relaţia text‑metatext este vie şi utilă, iar nu manipulatoare. Mi‑ar plăcea să nu uit niciodată că, de fapt, nu înţeleg nimic şi, în ciuda acestui fapt, caut şi mai mult, cu şi mai multă putere.

În spiritul aceluiaşi scepticism vesel multimilenar, Xenia Negrea intercalează între mărturisirea primă şi plăcerea spectacolului cultural pe care îl comentează o excelentă (şi foarte bine articulată!) arie teoretică, construită pe subtile secvenţe dialogale cu maintream‑ul critic autohton, dar, mai ales, cu sine însăşi. Rezultatul este un program neconvenţional, care provoacă şi infirmă cu argumente precondiţia echilibrului cuminte din cultura română, pledează în favoarea „funcţiei de mediere” a discursului critic (alternativă agreată în raport cu „funcţia de orientare” propusă doct de către inflexibilul Mircea Martin) şi analizează, cu o sinceritate dezarmantă, diferite secvenţe autobiografice de reacţie critică, ceea ce duce la un autoportret creionat în spiritul lui Terenţiu, în care, la modul ideal (!) ar trebui să se regăsească orice critic literar contemporan.

Cred că este destul de greu să‑ţi accepţi şi, mai ales, să‑ţi domini afectele” – afirmă autoarea în preambulul rememorării unei experienţe de receptare controlate preventiv în aşteptarea atingerii stării critice dezirabile: „suficientă stăpânire de sine, suficient rafinament moral şi intelectual”. Odată asumat, clivajul dintre esenţa umană şi idealitatea critică îşi consumă epilogul într‑o mea culpa ratată, pe de o parte, din cauza lipsei de obedienţă faţă de ceea ce este comun, funciară la autoarea noastră, şi, pe de altă parte, din cauza necesităţii vitale a scrisului, exersat cu o voluptate ludică, intelectualizată, contrară tăcerii. Xenia Negrea insolitează decomplexat: şi o face bine, atractiv, la modul incitant.

Toate aceste dimensiuni se regăsesc în Qui prodest? sau A little post‑truth, un fin rechizitoriu în care arta oratorică (sau, mai bine zis, carenţele ei din perimetrul academic autohton) suportă o avizată şi relaxată circumscriere teoretică, abandonată în timp util şi succedată de un apel la redimensionare discursivă, de adaptare la diferit şi la dialog. Povestindu‑şi cu destul de mult umor experienţele conferenţiare unidirecţionale, Xenia Negrea diagnostichează o realitate familiară nouă tuturor, dar trecută sub tăcere de către mulţi: lipsa interactivităţii şi deversarea nediscriminatorie de mesaje înspre un public receptor de la care nu se poate aştepta, în fond, nici un răspuns. Diagnosticul nu echivalează însă cu un tablou întunecat, spectacolul culturii craiovene oferindu‑i autoarei suficiente contraexemple.

O nuanţare a dihotomiei negativ‑pozitiv o furnizează eseul Nostalgii din no man’s land – viziune optimistă, reflecţie bicefală asupra automatismelor de reprezentare, cu un prim subiect în optimism (descris plastic drept „limbul de lemn al demagogiei”) şi cu un apendice în spiritul aulic, orientată axiomatic de înţelegerea faptului că „imaginaţia suportă doar categoriile negative”. Însă, imediat apare şi corecţia, potenţial relativizată de spectrul contraargumentaţiei încapsulate într‑o cu totul altă axiomă: „Niciodată lucrurile nu stau chiar aşa”.

În cazul Xeniei Negrea, alternativa rafinează exponenţial discursul, după cum o dovedeşte şi melancolia Craiovei studenţeşti din textul intitulat Ludicul şi da şi nu, consumată sub semnul unui număr al revistei Dilema, subtitrat „Studenţesc şi‑mi pare rău”. „Mi‑am conştientizat şi trăit studenţia – notează autoarea – drept climaxul libertăţii individuale / un soi de libertate la purtător. Iar culoarele şi sălile de curs drept compartimentări (antifonice) ale unui no man’s land – singurul pe care l‑am cunoscut şi despre care ştiu că există. Nu am 80 de ani, dar am citit (vai!) că nici nu mai este altul. Conştientizarea şi iresponsabilitatea puse să ruleze intricat aici sunt. Te poţi juca de‑a una sau de‑a alta. Poţi să fii şi una şi alta. Nu tu constrângeri, nu tu dileme morale, nu tu urmă de ireversibilităţi! Doar tu cu bibliografiile interminabile care aduceau cu sine medaliile cearcănelor, doar tu faţă în faţă cu zecile de opţiuni.”

În siajul nostalgiei studenţeşti se conturează, în Am şti, dacă am fi, o profundă reflecţie asupra valenţelor educaţiei, dezvoltată în subtile dihotomii condiţionale, menite să separe adevărata educaţie de simulacrele furnizate de sistemul educaţional autohton. Poate că o mostră în acest sens nu strică: „Am şti, dacă am fi [realmente educaţi, fireşte!], că educaţie, cultură înseamnă curiozitate, creativitate, curajul să vorbeşti, să întrebi, să înţelegi, înseamnă spirit critic. Am şti, dacă am fi, şi n‑am accepta în ruptul capului cele ce le vedem/ auzim/ primim gratis zilnic”. Pentru Xenia Negrea, educaţia translează în implicare, în demascarea corectivă a prejudecăţilor ce bântuie societatea românească, fie că este vorba despre propensiunile maculante ale unei categorii gregare şi resentimentare (din eseul „Toţi profesorii sunt javre!”), fie că se confruntă cu un periculos amestec de cinism politic şi prostie colectivă (cum se întâmplă în episodul relatat de Un musiu din politică). De altfel, politica declanşează multe dintre reacţiile critice ale autoarei. Un eseu precum La rentrée vs. Toamna se numără bobocii invocă imaginea toamnei academice ca sărbătoare a cunoaşterii, subminată sistematic de interferenţa rapace a politicienilor: „Nu pot (şi ca mine mai sunt mulţi alţii) să trec peste greaţa toamnei. […] Nu cred că există un grad de cinism şi de penibil mai ridicat decât politicienii cocoţaţi în faţa copiilor, a tinerilor, la deschiderea anului şcolar. Nu cred că este ceva mai cinic, mai ironic”.

Un loc aparte în economia volumului aparţine reflectărilor memorialistice ale României. Astfel, lectura jurnalului lui Matei Călinescu, Spre România (din „România: normalitatea ca utopie”), decantează labirintul unei lecturi a sinelui, insistă asupra configuraţiilor paradoxale şi izolează sursele energetice ale creativităţii mateicălinesciene, în vreme ce Memoriile din exil ale Reginei Maria explorează implicaţiile iubirii ei faţă de România de pe poziţia unui palier psihologic şi istoric pentru care noi nu părem, azi, să fim făcuţi. Textul se intitulează, de altminteri, România iubită. Cum ar fi dacă.

Paradoxurile mentalităţilor întortocheate carpato‑danubiano‑pontice revin în prim‑planul cronicii consacrate substanţialului studiu al Constanţei Vintilă‑Ghiţulescu, Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti 1750‑1860, în spaţiul căreia admiraţia faţă de povestea cercetătoarei despre vremurile trecute generează un difuz frison de actualitate contrariată. Frisonul e acutizat în comentariile la Cărţi cu zimţi, volumul din 2015 al lui Mihai Ghiţulescu, ce beneficiază de reafirmarea ideii potrivit căreia „la noi Machiavelli trece – vrem, nu vrem – prin Caragiale”. Şi nu numai Machiavelli, dacă ne gândim la observaţia generată de cartea lui Wolf Lepenies, Ce este un intelectual european? Intelectualii şi politica spiritului în istoria europeană: „În România, intelectualul‑prototip pare să fi rămas ‘telectualul, altfel spus Rică Venturiano, studintele în Drept, jurnalist, cu vagi irizări lirico‑erotice şi cu o mare consideraţiune pentru literatură”. La polul celălalt, Xenia Negrea plasează adevărul pentru care pledează Gabriel Andreescu, în Cărturari, opozanţi şi documente, valoarea intelectuală şi spiritul intransigent al lui Adrian Marino.

Mai aproape de casă, spectacolul Craiovei literare (şi nu numai) aduce în paginile volumului o anumită doză de serenitate, contrabalansată de imersiunea în teoriile mediatice ale lui Jacques Derrida (în Despre televiziune pe filosoficeşte) sau Peter Gross, de decantarea „idealismului magnetic” cu care Alain de Botton teoretizează ştirile, precum şi de abordarea înspăimântătorului spectru al maculării în era Internetului, descris de Jon Ronson.

Cred că orice formă de interogare a unui text este, într‑o oarecare măsură, o agresiune” – scrie Xenia Negrea în introducerea volumului său, Elogiul incertitudinii – idei estetice şi mediatice. „Agresiunea” implicită a exerciţiului critic consemnnat prin intermediul volumului pe care îl comentăm este orientată cu precădere de plăcerea decomplexată, nedogmatică şi anticanonică pe care autoarea o implică în spectacolul culturii, de plasticitatea vie a discursului ei, de prospeţimea reacţiilor sau profunzimea reflecţiilor pe care autoarea le propune şi, nu în ultimă instanţă, de ceva indicibil şi autentic, care se numeşte savoare.

Constantina Raveca Buleu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now