Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Sincronism şi tradiţie

Sincronism şi tradiţie

Referindu‑se la destinul fluctuant al operelor literare, la metamorfozele receptării, Mircea Braga subliniază faptul că istoriile literaturii nu se pot debarasa de un aer vetust, muzeal, prin conservarea unor „informaţii neutre”, ce pun între paranteze exigenţele axiologice sau evoluţia paradigmelor estetice, producându‑se o încremenire, o stagnare, un fel de mumificare a lor

Preocupat de relaţia dintre sincronism şi tradiţie, de reprezentările modernismului sub zodia conjuncturilor şi a permanenţelor, criticul Mircea Braga a căutat să releve, în cărţile sale, o amprentă proprie unor concepte definitorii ale criticii literare, prin raportare, desigur, la instanţele critice perene, de la Maiorescu la G. Călinescu sau E. Lovinescu. De altfel, Constantin Trandafir observă că „structura intelectual‑afectivă a lui Mircea Braga este a unui spirit scrutător, exact şi subtil, livresc şi empatic, receptiv la noile cuceriri în materie şi în bună relaţie cu tradiţia prestigioasă”.

În Rătăcind prin canon (2013), Mircea Braga reuneşte studii şi articole de istorie literară care, aşa cum precizează autorul în Notă asupra ediţiei, dovedesc „un anume stadiu al nivelului de informaţii, de gândire şi de expresie al autorului”. Observaţiile cu privire la destinul istoriei literare relevă un spirit viu, deschis la noutate metodologică, lipsit de inhibiţii în faţa trecutului literar, dar şi în faţa provocărilor actualităţii. Textul programatic Cîteva întîmplări din realitatea imediată a istoriei literaturii înfăţişează necesitatea unei evaluări axiologice a operelor literare: „Entităţile estetice, asamblate într‑un corpus în interiorul căruia nu este sesizată decît mişcarea mecanică a prezenţelor neraportate la valoare sau, frecvent, apelînd la un «canon» care face abstracţie de axiologic în favoarea mulţimilor amorfe, oferă doar un tablou indiferent, suprimînd orice tentativă de apropiere şi apropriere.” Studiile lui Mircea Braga despre Alecsandri, Titu Maiorescu, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, G. Călinescu, Petru Dumitriu, A. E. Baconsky ş.a. ilustrează, dincolo de miza lor esenţială (analiza operelor, incursiunile în istoria literaturii române sau reconstituirea documentară), şi dinamica relaţiilor, complexe, paradoxale dintre critică, teorie a literaturii şi metodologii ale interpretării.

Referindu‑se la destinul fluctuant al operelor literare, la metamorfozele receptării, Mircea Braga subliniază faptul că istoriile literaturii nu se pot debarasa de un aer vetust, muzeal, prin conservarea unor „informaţii neutre”, ce pun între paranteze exigenţele axiologice sau evoluţia paradigmelor estetice, producându‑se o încremenire, o stagnare, un fel de mumificare a lor: „Cândva, la începuturi, au cultivat oarecum şi axiologicul, apoi l‑au mumificat, încât astăzi asistăm la spectacolul trecerii şi pe‑trecerii valorilor fără viaţă în vastul cimitir didactic”. Mircea Braga sugerează necesitatea unei continue redesenări, motivări sau refuncţionalizări a perspectivelor hermeneutice, subliniindu‑se faptul că instituţia canonică se defineşte prin aspectul său conservator, în opoziţie cu evoluţia sensibilităţii estetice a epocii. Mircea Braga evaluează dimensiunile şi structurile unor texte literare prin apelul la resurse metodologice diverse (conceptualizarea filosofică, instrumentele teoriei literaturii, demersul psihologiei, percepţiile comparatiste sau fenomenologice). Semnificativ este, sub acest aspect, studiul Epoca marilor clasici – un canon bolnav?, în care criticul sancţionează „mortificarea sub egida indestructibilităţii unui sistem de valori odată constituit”, considerând că o astfel de atitudine este, în mod limpede, „neculturală prin tabuizarea antecedentelor şi prin suprimarea înţelegerii critice”. Sunt demontate, cu luciditate, unele ticuri şi poncife ale receptării, de pildă, acela care situează poezia eminesciană în siajul unui romantism întârziat, inadecvarea explicându‑se prin faptul că este vorba de un „«timp întârziat» şi nu acoperă, semnificativ, nici măcar realităţile «formale» ale epocii pe care o numim a «marilor clasici»”.

Îndelung şi în mod exagerat exploatată, cu precădere în mediile didactice, formula „epoca marilor clasici” poate părea anacronică, lipsită de pregnanţă, deoarece „nu întotdeauna raportarea strictă la geografia faptelor literare este concludentă pentru valoarea unei anumite creaţii naţionale. «Anacronia» sau «protocronia» şi în egală măsură «diacronia» rămân de cele mai multe ori simple repere formale, cu prea puţină deschidere axiologică”. Demne de real interes sunt conexiunile relevate între unii scriitori ai epocii, a căror creaţie a fost stimulată de un dialog fertil, de sugestii, corelaţii, de un context emulativ propice. Slavici, de pildă, „aşa cum îl ştim astăzi, este fără îndoială «creaţia» lui Eminescu”, în măsura în care, aşa cum observă autorul, „cultura nu este o «stare» ce se dezvoltă în izolare absolută: prezenţa partenerului, chiar redus la nivelul de simplu auditor, este stimulantă, determinând clarificări, nuanţări, adânciri, de unde continuitate în efort şi tendinţa spre permanentă expansiune a dispoziţiilor de acumulare”. Metamorfozele canonului literar românesc sunt ilustrate, în această carte, prin interpretări minuţioase ale unor opere literare semnificative, prin analiza unor toposuri recurente, ale unor imagini persistente, în studii consistente, sub raportul documentării, al evaluării şi al deschiderilor teoretice pregnante şi adecvate: Ion Ghica. De la construct utopic „pur” la valoare culturală, Drumul întors al lui Slavici, Caragiale şi obsesia „umbrei”, Camera cu oglinzi a interpretării (Ion Creangă), Teatrul lui O. Goga: autenticitate, retorică şi eficienţă, Între epică şi istorie („Vâltoarea” lui I. Agîrbiceanu), Paradoxul Cercului, „Ciuleandra” – la limite şi dincolo de ele; Dramaturgia blagiană sau Triumful artisticului; Generaţia unui eşec prelungit (Oscar Lemnaru); Insurgenţa onirică – între poezie şi context.

Explorarea unor opere literare din perspective inedite se realizează şi prin problematizarea unor aspecte de obicei trecute cu vederea sau insuficient relevate, cum este circumscrierea operei voiculesciene (Mitologie şi religie. V. Voiculescu – la incidenţa cu sacrul) din perspectiva traiectoriei sale dinspre proiect spre realizare, considerându‑se că această creaţie „marchează, pas cu pas, drumul dinspre proiectul expresiv spre cel al sensului până la descoperirea proiectului în proiect, dezvăluind acorduri şi dezacorduri, apropriindu‑şi absenţe şi prezenţe, sub specia unei trăiri al cărei efort de a se cuprinde pe sine a prins contur, în final, într‑o retorică a posibilului”. Detaşarea de cotidian, proiectarea trăirii într‑un orizont al sacralităţii, religiozitatea („căutare şi drum către ne‑timpul de dinainte şi de după fiinţă”) reprezintă repere esenţiale ale parcursului creator al lui Vasile Voiculescu pe care criticul le evaluează cu tact, subtilitate a analizei şi detentă a imersiunii în spaţiul fluctuant al imaginarului: „Nu se schimbă nimic din modul de a fi în lume al lui Voiculescu, nu se petrec mutaţii substanţiale, transformări în altceva, alterări majore; vorbim doar de o acutizare, de o împlinire până la limită. Cu alte cuvinte, adevărul lui Voiculescu nu mai este doar conţinut, ci şi vizibil, devine palpabil, capătă formă, primeşte aura exprimabilului”.

În Ecce Nietzsche, carte alcătuită din 120 de micro‑eseuri ce caută să surprindă fulguranta gândirii filosofului german, Mircea Braga subliniază, înainte de toate, voinţa de libertate a spiritului ce constituie chiar esenţa acestei filosofii, eliberatoare şi radicale, în imanenţa ideilor sale directoare („eterna reîntoarcere, căderea printre oameni a lui Zarathustra, voinţa de putere şi emblema supraomului”). Reevaluarea condiţiei umane şi a valorilor modernităţii din perspectiva nihilismului, critica moralei curente, regândirea esenţei umanului în cheia autenticităţii, toate aceste idei ale filosofiei lui Nietzsche sunt decodificate de Mircea Braga din perspectiva culturii contemporane, în grilă adecvată, cu un instrumentar conceptual riguros pus în scenă. Evident, atenţia criticului se îndreaptă, cu precădere, asupra stilului ideatic, asupra fascinaţiei expresive a filosofiei nietzscheene, care, în esenţa sa, se desăvârşeşte ca postulare estetică: „ceea ce rămâne peste veacuri, din fiecare sistem filosofic, este imperativul său ca operă de artă”. Contextualizarea operei, prin apelul la factorul socio‑istoric sau prin recursul la orizontul de idei al modernităţii produce, înainte de toate, o redimensionare a valenţelor receptării: „pentru a se naşte, creatorul poate avea nevoie de un climat agitat, în tumult, aşa cum este cel al Europei veşnic bolnave, în permanentă transformare, acumulând pericole, dureri şi expediente, trăind (…) o neistovită excitabilitate intelectuală”.

Surprinzând rătăcirile, metamorfozele şi avatarurile canonului, sau ale unor concepte din sfera teoriei şi a criticii literare, Mircea Braga reuşeşte să reprezinte, în studiile şi eseurile sale, printr‑o subtilă mise en abîme, ipostazele multiple ale explorărilor proprii în spaţiul provocator şi viu al istoriei literaturii române.

Referinţe critice
Iulian Boldea, Rătăciţi în canon, în revista „Apostrof”, nr.11, 2014; Vasile Muscă, Mircea Braga: un monument pentru Nietzsche, în revista „Contemporanul”, nr. 8, 2017; Aurel Sasu, Dicţionar biografic al literaturii române, A‑L, vol. I, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004; Valentina Podoleanu, Exerciţiul critic – o utopie?, în revista „Observator cultural”, nr. 56, 2001; Costi Rogozanu, Dimensiunea „tonică” a culturii, în revista „România literară”, nr. 40, 2000; Constantin Trandafir, Pactul conversaţiei: naraţiuni critice, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2014.

Iulian Boldea

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Iulian Boldea

Iulian Boldea s-a nascut la 2 martie 1963, in orasul Ludus, judetul Mures. A absolvit Liceul teoretic „Al. Papiu-Ilarian” si Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debut absolut in anul 1983. Intre anii 1985-1989 a fost redactor [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now