Din ultimul număr:
Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Noir de Timişoara

Noir de Timişoara

Străbatem bulevarde şi străzi aparent liniştite, totul fiind supus însă unui perpetuu exerciţiu de ficţionalizare terifiantă, al cărui rezultat este un volum colectiv care merită să fie citit

După Noir de Bucureşti şi Gastro Noir, colecţia Mystery & Thriller a Editurii Tritonic se îmbogăţeşte în 2019 cu un nou proiect editorial, Noir de Timişoara. Povestiri reunite de Daniel Timariu, antologie de zece povestiri detectiviste, proiectate mai mult sau mai puţin arbitrar pe scena timişoreană. Arbitrar, deoarece, aşa cum ne atrage atenţia Daniel Timariu în Introducere, „o poveste detectivistă impresionează prin umanitatea ei şi mai puţin prin locul de desfăşurare”. Semnate atât de către scriitori consacraţi ai literaturii poliţiste, cât şi de către tineri cunoscuţi mai ales prin creaţii fantasy şi science‑fiction, povestirile adunate în paginile volumului ne obligă să reconsiderăm un gen exclus din canon, ignorat îndeobşte, în ciuda (sau chiar din cauza) popularităţii sale, alocat, în cazul fericit, unei nişe speculative tratate concesiv de către estetizanţi şi simandicoşi, dar care a atras de‑a lungul timpului mari scriitori: noir fiction. „Specific lui este faptul – scrie în continuare antologatorul ‑ că «detectivul» nu mai e neapărat un poliţist şi că nu întotdeauna anchetatorul este de partea legii. Corupţia, interesele personale sau constrângerile sociale au făcut ca diferenţa dintre bine şi rău, dintre negru şi alb să pară greu de distins”.


În cea dintâi povestire, O zi la Timişoara. Un mister chinuit de Stelian Munteanu, un maestru al genului, Bogdan Hrib îşi trimite eroul serial, scriitorul şi editorul Stelian Munteanu (sic!) într‑o questă detectivistă impecabil orchestrată, începând cu tonul familiar al unui telefon auzit în mall şi terminând cu teoriile conspirative generate odată cu decopertarea unui trecut din care fac parte inclusiv evenimentele petrecute în 1989 la Timişoara şi investigarea consecinţelor acestora în prezent. Dincolo de savoarea scenariului detectivistic, fascinant rămâne jocul (pseudo)‑autoreferenţial, exploatat încă din primul paragraf al povestirii, când facem cunoştinţă cu scriitorul‑detectiv, aflat în oraşul de pe Bega cu prilejul unei lansări de carte, din coregrafia căreia face parte şi Daniel [n.n. Timariu]. „Nu‑mi făceam prea mari speranţe că lumea o să se înghesuie la librăria Esotera ca să asculte nişte autori cum spun snoave sau se laudă cu ce mai scriu. Misiunea mea în Trident era tot mai restrânsă, oarecum simbolică. Poate din prietenie, din nostalgie sau poate se gândiseră că vreo televiziune o să mă chestioneze despre poveştile alea vechi cu madam ministru sau cu bătrânul general. Prostii…” – notează cu un cinism avizat naratorul, sugerând din start că spectacolul ţine de o cu totul altă scenă decât cea scriitoricească. Ea se deschide în mod accidental cu replica unui papagal din trecut („Mitică prostule!”), reprodusă în tonul de apel al unui telefon străin, impuls suficient pentru plonjarea în misterul morţii domnului Marcovici, sursă de teorii conspirative ce evoluează de la secretele revoluţiei din 1989 la diferite interese financiare specifice, intrând la un moment dat în rol şi reflexul vindicativ al morţii respective (asasinarea celui vinovat de moartea domnului Marcovici), eludat teoretic până la un punct şi abandonat înaintea punctelor de suspensie de la finalul textului, asimilabile unei invitaţii deschise la continuarea liberă a povestirii de către cititor.

Raţionalitatea clinică şi atmosfera contemporană lasă locul registrului fantastic semi‑paseist în povestirea lui Cristian Vicol, Acolo unde se roteşte mierla. Plasată în iarna anului 1958, acţiunea se concentrează asupra unui profesionist al enigmisticii curente, maiorul Valentin Gherghel. Investigând într‑o pădure din apropierea Timişoarei o inexplicabilă sinucidere, acesta se trezeşte în mijlocul unor fenomene stranii, la originea cărora se află spiritul funest al pădurii, ipostaziat într‑o femeie bătrână ce se arată viitoarelor victime sacrificiale. Devenit el însuşi potenţială victimă a pădurii (într‑o scenă construită impecabil cu instrumentarul prozei de teroare), maiorul încheie investigaţia anticlimactic, adică birocratic şi factual, printr‑un raport sec şi concis, menit să anuleze orice imixtiune a fantasticului.

Spectacolul meu s‑a încheiat demult” – afirmă în epilogul istoriei sale tragice eroul din Povestea Generalului, contribuţia la volum a lui Lucian‑Dragoş Bogdan. Narată la persoana I, naraţiunea dezvoltă, pe scheletul unor crime pasionale petrecute în sânul unei anumite familii, nu numai o percutantă imagine a metodelor de investigare şi interogare ale poliţiei, ci şi o intensă dramă psihologică, cu efecte identitare catastrofale, rafinat transcrise în extensii dialogice fragmentate.

Stilizată ireproşabil şi orchestrată la modul cinematografic, povestirea lui Lucian‑Vasile Szabo, Parcul Catedralei, explorează, cu o fabuloasă atenţie la nuanţe (de la spectacolul argotic la acurateţea sintetizării naturii umane), universul interlop timişorean, descris pas cu pas graţie experienţelor unui cerşetor invalid care‑şi face veacul în jurul catedralei din centrul oraşului. Orchestrată cu măiestrie, povestea lui Pistol Hâţă, zis Americanu, deschide perspectiva unei lumi infracţionare ierarhic organizate, cu un dublu regim existenţial, ce proliferează sub oblăduirea complice a unor ofiţeri de poliţie, spre uimirea altora, care încearcă să o investigheze. Încheiată deloc idealist, prin sugestia unei iremediabile resemnări în faţa inevitabilei caracatiţe interlope, povestirea datorează mult atât curiozităţii jurnalistice a autorului, cât şi harului său de povestitor autentic.

Jocul intertextualităţii revine în forţă în Efectul Baskerville, povestirea semnată de Anamaria Ionescu, graţie referinţei evidente la capodopera lui Arthur Conan Doyle, dar şi unei subtile reconsiderări a genului poliţist prin prisma preferinţelor publicului cititor. Analizând o bibliotecă de la locul unei crime, comisarul Predescu descoperă că: „În prim plan erau volumele unor scriitori cunoscuţi. Cărtărescu, Boia, Amelie Nothomb, Gavalda, Marquez, Coelho. Apoi urmau o serie de volume despre antreprenoriat şi lumea afacerilor. Tot acolo îşi găsiseră locul şi câteva cărţi din seria celor despre dezvoltarea personală, foarte la modă acum. Ultimele două rafturi păreau a fi fost dedicate preferinţelor literare reale ale cuplului. Câţiva clasici ai spionajului, policierului şi anticipaţiei: Forsyth, Daniel Silva, Chandler, P.D. James, Philip K. Dick, Asimov, dar şi câteva nume româneşti: Berteanu, Timariu, Hrib, Teodora Matei, Iulian Ciocan”.

O abatere fericită de la convenţia urbană o găsim în povestirea Eugeniei Crainic, Ioană dragă!, unde crima misterioasă se petrece într‑un sat, într‑o comunitate în care permeabilitatea la mister se loveşte de regimul privirilor încrucişate, iar detectivul improvizat este vecina victimei, tocmai Ioana invocată în titlul transformat în litanie expresivă, ritmic inserată în ţesătura textuală.

Decorul se schimbă în Sofia lui Daniel Timariu, concentrându‑se mai cu seamă asupra elegantului Elisabetin timişorean, a cărui arhitectură beneficiază de o translare aproape lirică în momentele de rapaos: „Noaptea se strecurase pe străzile din Elisabetin. Casele dormeau ca nişte pachiderme prăvălite pe o rână. Felinarele stradale aruncau lumini galbene, descoperind umbre şi şoapte de neînţeles. Vara stătea la pândă, caldă, ca o haină uitată pe calorifer, acum uşor răcorită de o briză molcomă, în ton cu cerul limpede, pe care stelele abia se zăreau”. Aici îşi concentrează inspectorul Ovidiu Danelescu investigaţiile generate de moartea soţiei unui senator şi tot aici descoperă el un sofisticat joc de simulacre, în care sunt angrenate suprapuneri simbolice, victime substituite, trădare şi spionaj internaţional, ameninţări difuze şi indicii ce configurează un puzzle dificil, cu o miză ce depăşeşte cu mult o simplă omucidere.

Unde eşti, Alexandra?, povestirea lui Ciprian‑Ionuţ Baciu, debutează cuminte, cu descoperirea buncărului unui potenţial criminal în serie, urmărit cu tenacitate de procurorul de caz Iulian Mateescu, secondat de comisarul‑şef Dorin Molcoci. Descoperirea unui jurnal pare să clarifice, cel puţin într‑o primă instanţă, dispariţia mai multor fete, înainte însă ca Mateescu să fie la rândul său absorbit în bizarul univers al ţintei sale, configurat într‑un amestec de science fiction şi mistery.

Ancorată în provocarea Blue Whale, promovată pe reţelele de socializare mondiale în 2016, povestirea Teodorei Matei, Blue de Timişoara, urmăreşte eforturile comisarului Anton Iordan şi ale inspectorului Sorin Matache de a rezolva la timp un caz de răpire, duse la bun sfârşit cu ajutorul unei organizaţii interlope timişorene.

O senzorialitate pregnantă marchează ultima povestirea a volumului, Urme de stiletto roşii, semnată de Cătălina Fometici, în care cuplul de investigatori format din ofiţerul Paul Caraiman şi inspectorul Grigore Jianu încearcă să facă lumină în cazul uciderii brutale a unui cunoscut producător de film, întreaga intrigă având un vag iz hollywoodian, proiectat generos pe ecranul de preferinţă tenebros al urbei bănăţene. Aici, ca şi în majoritatea povestirilor anterioare, explorăm, odată cu personajele, cafenelele, pieţele şi cartierele Timişoarei, poposim în mod inevitabil lângă Bega, străbatem bulevarde şi străzi aparent liniştite, totul fiind supus însă unui perpetuu exerciţiu de ficţionalizare terifiantă, al cărui rezultat este un volum colectiv care merită să fie citit, intitulat în mod tandru, de către antologator şi de către autorii săi, Noir de Timişoara.

Constantina Raveca Buleu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now