Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Julián Marías despre experienţa vieţii

Julián Marías despre experienţa vieţii

Viaţa este un mecanism, o combustie continuă, bazată pe decizii, alegeri între posibilităţi; deciziile luate, crede Julián Marías, au în vedere în mod simultan trecutul, prezentul şi o proiecţie de viitor, într‑un mecanism lipsit de liniaritate temporală

Probabil cel mai important discipol al lui Jose Ortega y Gasset, filosof şi eseist, fondator alături de mentorul său al Instituto de Humanidades, Julián Marías a fost preocupat de problemele existenţialismului atât ca autor, cât şi ca istoric al ideilor, fiind autor al volumului Existenţialismul în Spania. Prezenţa şi absenţa. Julián Marías reia şi dezbate în mai multe volume ideile lui Ortega y Gasset, caracterizând relaţia lui cu mentorul în termeni de autenticitate. Punctul de plecare al relaţiei dintre cei doi a fost un text pe care Julián Marías l‑a scris în apărarea filosofiei lui Ortega y Gasset, realitate trăită, care i‑a dat prilejul să descopere un mănunchi de idei cu care avea o compatibilitate deplină.


Urmându‑l pe Ortega y Gasset, Julián Marías abandonează şi el idealismul şi adoptă perspectivismul, ideea de viaţă ca realitate radicală şi susţine în întregime înlocuirea pe care mentorul său o făcuse între raţiunea pură şi raţiunea vitală. Eu sunt eu şi circumstanţele în care trăiesc (yo soy yo y mi circunstancia) sintetizează noua doctrină ce afirma dimensiunea obiectivă a realităţii (las cosas); omul este în lume şi dacă o gândeşte, o gândeşte tocmai pentru că ea există. În cheie existenţialistă, pentru Julián Marías omul este o fiinţă temporală, biografică. În El metodo de las generaciones, Julián Marías împarte experienţa vieţii în perioade de câte cincisprezece ani: de la naştere până la cincisprezece ani copilăria, de la cincisprezece la treizeci de ani tinereţea, de la treizeci la patruzeci şi cinci iniţierea, de la patruzeci şi cinci la şaizeci dominarea vieţii şi peste şaizeci de ani vârsta senatorială. Această etapizare a biografiei umane vine din distanţarea tipic existenţialistă faţă de uniformizarea tipic raţionalistă (omul este acelaşi în etapele existenţei pentru că raţiunea nu are vârstă, nu îmbătrâneşte, iar, judecând omul în context universal, oamenii sunt identici din perspectiva vieţii, pentru că raţiunea nu are personalitate). Omul este o fiinţă istorică, afirma categoric Julián Marías, nu teoretică; inserarea lui în realităţi istorice concrete şi unice exclude iluzia unei naturi umane a cărei cunoaştere face superfluă experienţa vieţii.
Experienţa vieţii, pentru Julián Marías, nu este o sumă de experienţe punctuale (spre exemplu, experienţa unui război) şi nici experienţa anumitor lucruri (spre exemplu, experienţa de părinte, sau experienţa dragostei), ci experienţa vieţii ca totalitate. În primele trei etape ale vieţii (copilăria, tinereţea şi iniţierea) acumularea de experienţă trăită este insuficientă pentru a vorbi de experienţa vieţii; sunt doar perioade în care se acumulează experienţe punctuale sau experienţe ale anumitor lucruri. Experienţa vieţii presupune o acumulare de material vital care să permită o perspectivă retrospectivă asupra lucrurilor (las espaldas de las cosaş). A trăi presupune un curs, un mers, o proiecţie continuă, dar şi o întoarcere asupra experienţelor punctuale trăite, o decantare a acestor experienţe şi o extragere a semnificaţiilor acestora. În acelaşi timp însă, inserat în spaţiile existenţiale ale celor din jurul lui şi în cultură, inclusiv în perspectivă istorică, omul îşi poate îmbogăţi experienţa vieţii cu semnificaţiile extrase din vieţile altora sau ale altor generaţii. Durata unei vieţi cuprinde două‑trei generaţii, cu specificul fiecăreia, pe care omul le poate asimila, ceea ce creşte şi îmbogăţeşte experienţa vieţii.
Viaţa fiecăruia este o experienţă radicală (experiencia radical, expresia îi aparţine lui Jose Ortega y Gasset), experienţa, care este ireductibilă, este un nucleu de dezvoltare vitală. Dar în viaţa fiecăruia sunt şi alte vieţi, ale celor din jur, la rândul lor ireductibile, faţă de care nu putem fi decât în afara lor. În introducción en filosofia Julián Marías lansează conceptul original de comunicabilitate a circumstanţelor (comunicabilidad de las circumstancias) – posibilitatea ca două spaţii existenţiale să se întâlnească într‑o circumstanţă comună, aceasta, posibilitatea, asigurând relaţiile de prietenie sau de dragoste între indivizi.
Este experienţa vieţii comunicabilă? Poate fi transmisă? Răspunsul lui Julián Marías este nuanţat: în formă teoretică nu este comunicabilă; expunerea ca atare a unei experienţe de viaţă este sortită eşecului, impulsul individului fiind acela de a descoperi el însuşi realitatea vieţii ca asumare personală. De aici sentimentul universal în istorie că omul nu învaţă din greşeli. Experienţa vieţii nu poate fi comunicată prin enunţuri şi explicaţii, dar poate fi împărtăşită prin naraţiune, o formă de a asista la experienţa vieţii altora, cu o şansă ca asistarea la viaţa altora să ducă la extragerea unor învăţăminte active pentru propria viaţă, având dubii că autorul ficţiunii însuşi avea experienţa vieţii de amploarea ficţiunii (Shakespeare sau Hesiod nu au putut avea efectiv o experienţă a vieţii atât de amplă precum este opera lor). Această improbabilitate a ficţiunilor face ca ele să nu fie efectiv asimilate că experienţe.

La ce foloseşte experienţa vieţii? Înţelepciunea comună spune că se dobândeşte o cunoaştere a vieţii abia la bătrâneţe. Julián Marías enumeră trei consideraţii care nuanţează această înţelepciune comună. Există momente în viaţă în care o cântărire a experienţei vieţii trăite duce la concluzia unei anumite acumulări, bază pentru reconfigurare de trasee vitale. În al doilea rând, individul care a acumulat experienţa vieţii va trece mai uşor peste momentul morţii, cu un sentiment de plenitudine, de acumulare de suficient material vital. În al treilea rând, experienţa vieţii foloseşte pentru a înţelege realitatea.
Viaţa este un mecanism, o combustie continuă, bazată pe decizii, alegeri între posibilităţi; deciziile luate, crede Julián Marías, au în vedere în mod simultan trecutul, prezentul şi o proiecţie de viitor, într‑un mecanism lipsit de liniaritate temporală. Raţiunea vitală (Ortega y Gasset), care filtrează realitatea din jur în totalitatea ei, este experienţa vieţii. Mai mult, conchide Julián Marías, în cheie existenţialistă unamuniană (el hombre de carne y hueso), o filosofie autentică este posibilă doar din perspectiva experienţei vieţii.

Mirel Taloş

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Mirel Talos

Mirel Taloș s-a născut în 1973. A absolvit Liceul de matematică-fizică din Zalău în 1992. Studii de filologie hispanică și română la Universitatea București (1992-1996), încheiate cu o teză de licență despre romanul politic al lui Mario Vargas Llosa. În [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now