Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Iulian Boldea: Romancierul Agârbiceanu, în ediţie critică

Iulian Boldea: Romancierul Agârbiceanu, în ediţie critică

Editarea integrală, începând cu anul 2014, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Alba, a operei lui Ion Agârbiceanu, sub egida Academiei Române, reprezintă un eveniment de excepţie. Profesorul universitar Ilie Rad, critic şi istoric literar, se achită cu exigenţă, cu dăruire şi profesionalism de această sarcină, deopotrivă nobilă şi ingrată, a alcătuirii ediţiei. Volumele VII şi VIII din seria de Opere (Ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, comentarii, referinţe şi glosar de Ilie Rad, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2017), cuprinde romane scrise în perioada interbelică şi în timpul celui de-⁠Al Doilea Război Mondial. Volumul VII conţine romanul Licean… odinioară (1939) şi trilogia Vremuri şi oameni (1942-⁠1943), iar volumul VIII romanele Vâltoarea (1940), Prăpastia (1940), Sfântul (1942), Frământări (1943) şi Prăbuşirea (1943). Apreciind eforturile editorilor anteriori (G. Pienescu, Victor şi Mariana Iova), Ilie Rad realizează, prin ediţia sa, o suplinire a unor goluri, redând pasajele eliminate din cauze ideologice, această ediţie restituindu-⁠ne opera lui Agârbiceanu în integralitatea şi, mai ales, în integritatea sa originară.

Acurateţea portretelor, redate în linii aspre, în contur decis, ferm şi în tuşe energice este surprinsă de I. Negoiţescu, într-⁠o formulare sintetică, în care e subliniată fineţea reprezentărilor figurale, lirismul conturului unei atmosfere revelatoare sau intuirea exactă a meandrelor sufleteşti şi ale imaginarului: „Mai fin decât Slavici, mai poet decât Rebreanu, mult mai inventiv decât ei, cu o prodigioasă fantezie epică, Agârbiceanu ne-⁠a dat o întinsă galerie de portrete rurale, care prin varietate şi prin interesul ei uman nu are egal în literatura noastră decât galeria urbană a Hortensiei Papadat-⁠Bengescu”.

Predispus la judecată etică, dar şi la explorarea cu ochi inclement a unei realităţi în care se ascund zone de mister, de fantastic şi de rit, Ion Agârbiceanu se detaşează, prin viziune, stil şi forţă epică, de scriitorii cu care are cele mai acute afinităţi, Slavici şi Rebreanu, fapt subliniat cu acurateţe de criticul şi istoricul literar Mircea Zaciu, în cartea sa în volumul Ca o imensă scenă, Transilvania: „Plasat între două din monumentele prozei româneşti – Ioan Slavici şi Liviu Rebreanu – Ion Agârbiceanu se detaşează totuşi net de profilul acestora: mai îndrăzneţ prin proiectele-⁠i epice decât Slavici, dar mai puţin adânc în sondajele psihologice şi sociale decât Rebreanu, el e mai liric decât amândoi, mai receptiv la zona de fantastic şi de mister a lumii ţărăneşti, păstrând totuşi o atitudine candidă, optimistă şi tonică în faţa existenţei”. Deloc întâmplător, Ion Breazu considera că umanismul reprezintă „nota cea mai de preţ a operei sale. Pentru manifestarea ei, adeseori scriitorul a neglijat compoziţia şi stilul. Cei care nu caută în literatură decât pe aceasta din urmă, îl socotesc pe autorul Fefeleagăi un scriitor învechit. Pentru cei în inima cărora umanul vibrează cu intensitate, el va fi mereu actual”.

Cu o arhitectură diversă, relieful operei lui Agârbiceanu este articulat prin intermediul unor teme coerent structurate, din perspectiva mai largă a realismului etic: sensul omului în lume, relaţia dintre individ şi istorie, raportul paradoxal dintre suflet şi spirit, dintre sacru şi profan sau dintre imanenţă şi transcendenţă. Din această perspectivă, fiinţa umană este una care, pentru a-⁠şi desăvârşi substanţa şi conduita interioară, trebuie sa apeleze la credinţa creştină, să-⁠şi asume semnificaţiile modelului christic, prin jertfă, seninătate, împăcare, definirea condiţiei proprii desăvârşindu-⁠se, astfel, prin continuă propensiune spre absolut, prin tentarea surmontării limitelor şi a obstacolelor şi reprezentarea existenţei ca suferinţă, ca mântuire prin jertfă cotidiană şi renunţare. Din paginile publicate de Ion Agârbiceanu, fie că e vorba de opere de ficţiune, de memorialistică sau de publicistică, răzbate o viziune creştină, un umanism de superioară nobleţe, prin care se dezvoltă şi valoarea educativă, cu substrat etic şi spiritual, a scriitorului atât de mult atras de antinomiile şi interogaţiile existenţei. Lumea pe care o evocă scriitorul este, aşadar, cum observa chiar scriitorul, una înnobilată de transfigurările smereniei şi reculegerii creştine, „o lume neobicinuit de înaltă, de strălucită, vecinică, pe care n-⁠o purtăm nici în mâna noastră, nici în capul nostru, nici într-⁠alt organ, şi pe care, totuşi, o ducem cu noi pretutindenea, concentrată poate într-⁠un singur punct, într-⁠un sâmbure miraculos de aur, ori, poate, în nimic material?”.

Proza lui Agârbiceanu se caracterizează, înainte de toate, printr-⁠o viziune predominant realistă, în care obiectivitatea, umanismul, infuziile de fantastic şi tentaţia lecţiei etice se împletesc în doze diferite în nuvele, povestiri sau romane. Descifrând dinamica reprezentărilor arhaice sau a tradiţiilor folclorice într-⁠o perspectivă a autenticului, fără idilizarea modului de viaţă patriarhal, Agârbiceanu este autorul unei opere care a evoluat „în direcţiile arhaismului şi etnicismului naţional, al unei tradiţii protectoare, urmărind să se desolidarizeze de aspectele combinate ale existenţei, precum: războiul, civilizaţia industrială şi îndepărtarea fiinţei umane de propria moştenire ancestrală, biologică şi ereditară” (Mircea Popa).

Proză de largă cuprindere a unei realităţi surprinse în multiplele ei metamorfoze, şi, în acelaşi timp, de adâncă înţelegere a sufletului omenesc, opera lui Agârbiceanu continuă tradiţia prozei transilvane inaugurată de Slavici şi continuată de Rebreanu sau de Pavel Dan, cum remarcă Ion Vlad, în cartea sa Lectura romanului: „Umanitatea creaţiei, vocaţia povestitorului şi statornica apropiere de fiinţa supusă unor grave şi dramatice încercări, mesajul unei opere pentru care valorile morale sunt fundamentale, fiindcă ele emană din experienţa oamenilor, sunt de natură să readucă în lectura noastră proza unui scriitor autentic. El continuă o tradiţie inaugurată în literatura Transilvaniei de Ioan Slavici şi îmbogăţită de Liviu Rebreanu, Pavel Dan şi Ion Vlasiu. Printre aceştia Ion Agârbiceanu are măreţia şi frumuseţea mesajului umanist, are, nealterată, pasiunea povestitorului şi, în consecinţă, a făuritorului de vieţi”. Chiar dacă romanele din perioada interbelică au şi unele neglijenţe sau asperităţi stilistice, ele sunt valide mai ales în privinţa laturii documentare sau existenţiale.

Viziunea aspră, unele subtilităţi de analiză psihologică, lirismul „rece” (Mircea Zaciu), depăşirea edulcorării, a ornamenticii convenţionale şi a idilismului tipice pentru ideologia sămănătoristă, investigarea cu minuţie a convulsiilor sufleteşti şi a umanităţii transilvane, în naraţiuni ce îmbină descrierea şi observaţia morală sunt însuşiri reprezentative ale unui demers narativ de mare interes, ce ilustrează în mod peremptoriu exigenţele realismului. Vocea scriitorului, cu accente ale spiritualizării şi ale reliefului etic, răsună şi astăzi, cu tărie, într-⁠o operă ce şi-⁠a păstrat actualitatea şi viabilitatea estetică.

Ediţia Agârbiceanu (Vol. VII-⁠VIII) îngrijită de Ilie Rad este una de reală competenţă, ea dovedindu-⁠se utilă pentru cercetători, cadre didactice sau doctoranzi, fiind prevăzută cu un aparat critic riguros (note şi comentarii, referinţe critice şi un glosar explicativ al cuvintelor puţin utilizate astăzi, regionale sau arhaice).

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Iulian Boldea

Iulian Boldea s-a nascut la 2 martie 1963, in orasul Ludus, judetul Mures. A absolvit Liceul teoretic „Al. Papiu-Ilarian” si Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debut absolut in anul 1983. Intre anii 1985-1989 a fost redactor [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest