Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » În căutarea desăvârșirii

În căutarea desăvârșirii

Aprecierile autoarei referitoare la contextul istoric şi geo‑politic întregesc şi elucidează pluralitatea şi complexitatea căutării desăvârşirii în spaţiul slavilor orientali

Reputata profesoară universitară ieşeană Livia Cotorcea dăruieşte publicului cititor, în finalul anului 2017, o carte excepţională despre cultura slavilor orientali, interpretată prin coordonate esenţiale, în stare să faciliteze înţelegerea unui areal istoric şi spiritual pe cât de fascinant, pe atât de inepuizabil în a genera întrebări, interpretări, controverse, dificultăţi de acces la adevărul evenimentelor istorice, la valorile artistice, filosofice, religioase. Exeget erudit şi comunicator talentat, cu suflet de poet, Livia Cotorcea scrie despre această lume, pentru că o cunoaşte, a studiat‑o, a frecventat, comparativ, surse de calitate din spaţiul rus şi european şi, în plus, deloc de neglijat, nu cultivă partizanatul, nu are prejudecăţi şi nici idiosincrazii.

Materialul, foarte dens în informaţie şi foarte variat ca subiect de analiză şi demers al cercetării, reia, dezvoltând şi nuanţând, studii, articole şi interviuri publicate pe parcursul unor decenii de cercetare asiduă a fenomenului literar în interrelaţia lui cu evenimenţialul istoric, social şi cultural. Autor consacrat în domeniul slavisticii, Livia Cotorcea se impune ca un exeget erudit, obiectiv şi competent, ca subtil teoretician şi poetician, ca traducator redutabil şi generos editor al operei predecesorilor din celebra şcoală slavistică a Universităţii din Iaşi.

Studiile, articolele şi interviurile cuprinse în recentul volum dezvoltă şi argumentează ideaţia autoarei despre desăvârşire „în contextul semantic al imaginarului”. Volumul se deschide cu un interviu ce se constituie ca o prefaţă rezultată din dialogul autor‑redactor. Reţinem, ca o cheie de lectură, înţelesul pe care autoarea îl dă vocabulei desăvârşire, folosit în titlul cărţii şi asigurând organicitatea dezbaterilor. Două accepţii se întrepătrund, cea de sorginte creştină, conturată în morala tolstoiană, ca perfecţionare a fiinţei proprii „pe cale, în adevăr şi‑n viaţa vie”, şi cea desprinsă din aspiraţia la perfecţiunea creaţiei poetice, prezentă în mărturisirile vocilor emblematice ale avangardei ruse Osip Mandelstam şi Anna Ahmatova: „săvârşire‑faptă, desăvârşirea şi moartea fizică”.

Explorarea căutătorilor desăvârşirii este structurată pe trei secţiuni: Anamorfozele imaginarului, Modernitatea între antipoetică şi „poetică organică”, Amurgul utopiei roşii, enunţuri incitante pentru cititorii interesaţi să descopere prin intermediul autoarei lucruri inedite despre istoria şi cultura ruşilor, bieloruşilor şi ucrainenilor. Născute din exces de afectivitate şi de imaginaţie ori filtrate prin orgoliul identitar şi prin dilemele existenţiale, personalităţi ale istoriei, ale literaturii, ale vieţii sociale generează în mentalul colectiv legende şi mituri ce se perpetuează ca atare, ignorând cu obstinaţie adevărul păstrat în documente. Anomaliile imaginarului sunt exemplificate în zbuciumata istorie a Rusiei imperiale prin două personalităţi ce au devenit, încă din timpul vieţii, personaje de legende şi mitografii de inspiraţie istorică – ţarul Petru I, numit şi cel Mare, de domnia căruia se leagă europenizarea Rusiei şi devenirea ei imperială, şi Alexandru I, organizatorul şi martorul eşuării armatei lui Napoleon în zăpezile Rusiei. Sunt personalităţi care au inflamat imaginarul colectiv prin paradigma implicată axiologic, istoric şi religios, în destinul individual şi comunitar. Anvergura faptelor ţarului reformator şochează, scandalizează imaginarul popular care va crea imagini memorabile, imagini „cu forţă de ideologem, monarhul substituit sau uzurpatorul… Antihristul, amândouă esenţiale pentru conştiinţa identitară a ruşilor”. Absenţa sau restricţionarea informaţiei alimentează romantizarea istoriei şi a actorilor ei în dimensiunea misterului, echivocului şi enigmaticului care se perpetuează în mentalul colectiv. Aşa s‑a născut şi a dăinuit legenda despre ţarul Alexandru care n‑ar fi murit, ci ar fi plecat în Siberia, dedicându‑se slujirii oamenilor ca stareţ la o mânăstire. Eroul salvator în spaţiu şi timp real devine în spaţiul şi în timpul ficţional ipostază a idealului creştin pravoslavnic de renunţare la sine şi dăruire semenilor, trăind în varii identităţi: sfântul, pelerinul, binefăcătorul, călugărul, mereu viu în memoria oamenilor.

Uneori distorsiunile imaginarului sunt motivate de aspecte îndelung ocultate sau superficial abordate, servind deliberat o dorinţă de mistificare a adevărului istoric. Sub titlul Ecce homo autoarea grupează şapte eseuri cu vădit caracter rectificator privind aspecte semnificative pentru istoria şi hermeneutica literară din biografia şi opera lui Puşkin, Ceaadaev, Gogol, Lev Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski. Este o delimitare necesară de „ritualul tăcerii” asupra faptului incomod, inerent în viaţa oricărui creator şi oricărei culturi şi o opţiune pentru rostirea neîngrădită a adevărului aşa cum se revelează el prin studiul textelor.

Cea de a doua secţiune a cărţii este consacrată avangardei artistice în spaţiul cultural al slavilor orientali. Este o exegeză amplă admirabil ilustrată prin comentarii şi traduceri de poetici‑program, de creaţii din întreg arcul artistic: literatură, pictură, muzică, coregrafie, arhitectură şi prin multe reproduceri, foarte inspirat alese pentru a proba atributul originalităţii şi efervescenţei creatoare. Autoarea insistă asupra atributelor specifice ale avangardei ruse, respectiv dialogul şi sincretismul artelor, raportarea la tradiţie, dialogul cu aceasta, cultivarea relaţiei oximoronice formale, dialectice în conţinut‑tradiţie‑inovaţie; iniţiatorii şi exponenţii mişcărilor de avangardă – Velimir Hlebnikov, în arta cuvântului, Kazimir Malevici şi V.V. Kandinski, în artele plastice, Igor Stravinsky, în muzică, Meyerhold, în teatru, F.O. Schechtel şi A.M. Gan, în arhitectură, cunosc desăvârşirea atât prin finalitatea creaţiei, cât şi prin dăinuirea ei în „memoria identitară”. În condiţiile speciale ale istoriei Rusiei de după 1917, confruntarea artiştilor cu puterea demonstrează fără dubiu că opera de geniu, creaţia, cultura pot fi reprimate fizic, într‑un timp limitat, dar nu pot fi comandate, dirijate, învinse suprimate în planul etern‑spiritual. „Vocile conştiinţei” prezentate în a treia secţiune a cărţii transmit acest mesaj prin opera lui Osip Mandelstam, Anna Ahmatova, Iosif Brodski, Alexandr Soljeniţân, ca să‑i numim pe cei cunoscuţi cititorilor români, la care se adaugă scriitori din exil, „martorii şi profeţii” unei revoluţii eşuate. Lor li se alătură vocile contemporane din literatură, poeţi şi scriitori din Rusia şi din diaspora, unii cunoscuţi cititorilor români prin prezentarea şi traducerile Liviei Cotorcea: Efim Berşin, Svetlana Alexievici. Aprecierile autoarei referitoare la contextul istoric şi geo‑politic întregesc şi elucidează pluralitatea şi complexitatea căutării desăvârşirii în spaţiul slavilor orientali.

Cornelia Cîrstea

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now