Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » În căutarea Contelui Dracula

În căutarea Contelui Dracula

A doua trufanda, avizat şi amuzant scrisă, îi aparţine Dorotei Babilas şi vorbeşte despre modul în care sensibilităţile publicului şi corectitudinea politică au remodelat puţin câte puţin profilul terifiant al lui Dracula, transformându‑l pe protagonistul însetat de sânge de odinioară într‑un galant şi grijuliu tată de familie, umanismul altruist venind, fireşte, la pachet

Din păcate, puţini de la noi par să ştie de numele universitarului timişorean Marius‑Mircea Crişan, deşi ceea ce a creat el până acum e prodigios şi durabil. E cazul mai tuturor erudiţilor tineri care lucrează cu parteneri ştiinţifici externi, publică în edituri europene sau americane de prestigiu, dar nu bat toba atunci când ajung acasă pentru a le fi popularizate meritele. Câţi ştiu, de pildă, de congresele de la Oxford organizate de către craioveanul Cătălin Ghiţă, sau de volumele colective editate de el împreună cu o colegă din Polonia? La Marius‑Mircea Crişan, prejudiciant pare să funcţioneze chiar şi tema: el e o autoritate europeană recunoscută în vampirologie şi‑n imaginarul Transilvaniilor ficţionale, declanşat de apariţia, în 1897, a celebrei cărţi a lui Bram Stoker, dar la noi oamenii mai strâmbă din nas atunci când aud de Conte şi de exegeza uriaşă crescută în jurul temei, considerându‑le de‑a dreptul ofensatoare la adresa multimilenarei istorii naţionale. Aşa că Marius‑Mircea Crişan face discret şi eficient ceea ce ştie să facă cel mai bine: poartă un dialog intelectual de la egal la egal cu „monştrii sacri” ai domeniului (Goticul imaginar), organizează conferinţe internaţionale notabile, la care timişorenii serioşi se feresc să intre, şi editează cărţi colective cu o audienţă internaţională vastă, cum este Dracula. An International Perspective (Dracula. O perspectivă internaţională), apărută la Palgrave‑MacMillan în 2017, într‑o colecţie specială dedicată imaginarului gotic.

Aceasta nu este, fireşte, cea dintâi ispravă a lui Marius‑Mircea Crişan. El şi‑a susţinut doctoratul la Torino, în Italia (2008), a contribuit cu texte avizate la redactarea Dicţionarului imagologic al oraşelor din România, aşa cum apar ele în literatura britanică de călătorie, editat de Carmen Andraş şi Cornel Sigmirean la Tg. Mureş în 2012 (în limba engleză) şi a publicat două superbe volume personale în 2013 (Dracula şi reprezentarea ficţională a spaţiului românesc, respectiv The Birth of the Dracula Myth: Bram Stoker’s Transylvania), pe care, în treacăt fie spus, m‑aş bucura să le văd difuzate în Pasul Tihuţa sau la Castelul Bran, fiindcă s‑ar vinde ca pâinea caldă, chiar şi‑n condiţii de suplimentare de tiraj.

Domeniul principal de expertiză al lui Marius‑Mircea Crişan e imaginarul analitic, aplicat, nu doar cel teoretic, conceptual, poziţionarea Contelui Dracula de către Bram Stoker în Munţii Călimani venind să confirme al doilea val major al imaginarului geografic şi literar britanic din secolul al XIX‑lea, după cel prim dedicat levantinismului exotic, pitoresc, în centrul căruia se afla Înalta Poartă şi Balcanii. Mecanismul generativ al celor două seamănă întrucâtva, diferenţa majoră constituind‑o absenţa supralicitării erotice explicite la Dracula (dar asta, demonstrează cartea, va fi corectată de către epigoni). Geocultural, locurile sunt prezentate la fel, prin acreditarea unui limes european înnegurat, sălbatic şi sangvinar, dominat de necromanţie, superstiţii, practici magice, ocultism şi ţigănie. Un perfect loc de baştină pentru nemuritorul Dracula, în comportamentul căruia majoritatea exegeţilor nu ezită să identifice un aristocrat de o perfectă civilitate britanică, înconjurat de cărţi, de ezoterisme sofisticat dozate şi de mistere atent gestionate. (Fenomenul e analizat, în volumul pe care‑l discutăm, de Nancy Schumann).

În volumul editat de către Marius‑Mircea Crişan, cel mai incitant text privind geografia Contelui Dracula este scris de către Hans Corneel de Roos, care localizează castelul Contelui în Călimani, cu o minuţie savantă ieşită din comun. Autorul ia ca punct de pornire faimoasa hartă a zonei din volumul lui Charles Boner, Transylvania: Its Products and Its People (Londra, 1865), nu uită – n‑o fac nici ceilalţi autori – la fel de celebra lucrare din 1885 a lui Emily Gerard, Transylvanian Superstitions (din colecţia The Nineteenth Century) şi trasează perfect matematic drumul descris în carte, pe care Jonathan Harker l‑a făcut cu poştalionul de la Bistriţa prin Prundul Bârgăului şi Pasul Tihuţa, unde s‑a întâlnit cu Contele, care l‑a condus la castelul său din zona Bilborului. De Roos lucrează impecabil, ştiinţific: consultă arhiva Bram Stoker aflată în America şi, când necesităţile o impun, răsfoieşte inclusiv Baedekerul austriac din 1896, pentru a calcula segmente de drum şi a înţelege, în cele din urmă, contextul. Desigur, verificările la faţa locului, cu pasul, intră firesc în ecuaţie.

Am insistat pe acest text, fiindcă el indică nivelul calitativ înalt, erudit, al tuturor celorlalte, două fiind semnate de somităţi internaţionale ale domeniului, cum sunt William Hughes sau Clive Bloom. Cel dintâi investighează conexiunile medicale din Dracula lui Bram Stoker în contextul mai amplu al „goticului irlandez”, ceea ce înseamnă, în principal, o tradiţie culturală protestantă (Maturin, Sheridan Le Fanu – In a Glass Darkly –, Stoker şi Elizabeth Brown, cu deschidere ulterioară către Yates), de o acribie şi ştiinţificitate remarcabile, dar „eretice” în raport cu majoritatea catolică, ceea ce explică, în ultimă instanţă, şi racordul „de tip identitar” (sectar…) cu goticul englez. Donatella Abbate Badin întregeşte frumos studiul lui Hughes, scriind despre felul în care protagoniştii din „Irish Gothic” au zugrăvit în cărţile lor Italia, diabolizând‑o ficţional, înecând‑o în toate tenebrele de care Vaticanul este în stare, scopul secund al negativizărilor imagologice tendenţioase constituindu‑l stipularea unei antiteze între italianul rafinat, dar decadent, degenerescent, lasciv şi vizitatorul irlandez sănătos, dintr‑o bucată.

Asociindu‑şi‑l pe timişoreanul Lucian‑Vasile Szabo (autorul unui excelent studiu despre E.A. Poe, din 2014), Marius‑Mircea Crişan investighează subtil incidenţele „Ungariei imaginare” din proza lui Poe (Metzengerstein, Mystification), pentru ca, de data aceasta de unul singur, editorul volumului să scrie şi un text speculativ despre alte două locaţii posibile ale Castelului Dracula, Poenari şi Hunedoara. Sam George publică un foarte incitant studiu dedicat reprezentărilor Transilvaniei din spaţiul cultural german şi britanic, oprindu‑se îndelung la povestea fluieraşului cu puteri magice din Copiii din Hamelin, din ciclul Fraţilor Grimm. Ne amintim despre ce este vorba: cântăreţul din fluier scoate din oraş toţi şoarecii vinovaţi de pestă, dar atunci când nu este plătit cum se cuvine, se întoarce acolo deghizat, vrăjindu‑i de data aceasta pe copii, 130 dintre ei fiind duşi de fluier într‑o direcţie necunoscută. Sam George urmăreşte şi mitul cultural potrivit căruia destinaţia necunoscută ar fi fost Transilvania, unii locuitori de aici fiind urmaşii copiilor amăgiţi din Fraţii Grimm.

Clive Bloom investighează două cazuri ale „climatului psihic” tulburat din zona East End a Londrei (Dracula, respectiv Jack the Ripper), în vreme ce Duncan Light scrie foarte subtil despre diferitele straturi „turistice” din romanul lui Bram Stoker, demonstrând că vizitatorul Contelui, Jonathan Harker, are o perfectă structură de „turist”, pregătit să treacă de la normalitatea scrobită britanică la exotismul histrionic transilvan. Kristin L. Bone scrie despre metamorfozele locative ale tradiţiei vampirice (despre modificările sintactice ale geografiilor gotice va scrie, în finalul volumului, şi Carol Senf), Magdalena Grabias despre gotic şi horror în cinematografia contemporană şi în televiziune, antologia de texte a lui Marius‑Mircea Crişan oferind încă două trufandale intelectuale înainte de a se încheia.

Prima îi aparţine lui John Edgar Browning şi tratează despre reprezentările cinematografice ale tradiţiei vampirice, între filmele celebre ale genului (pelicula clasică de la Hollywood a lui Tod Browning, 1931, respectiv Nosferatu, al lui F.W. Murnau, din 1922) apărând şi o curiozitate, şi anume filmul mut din 1921 – socotit pierdut – Drakula halála [Moartea lui Dracula] al regizorului maghiar Lajthay Károly, originar din… Tg. Mureş.

A doua trufanda, avizat şi amuzant scrisă, îi aparţine Dorotei Babilas şi vorbeşte despre modul în care sensibilităţile publicului şi corectitudinea politică au remodelat puţin câte puţin profilul terifiant al lui Dracula, transformându‑l pe protagonistul însetat de sânge de odinioară într‑un galant şi grijuliu tată de familie, umanismul altruist venind, fireşte, la pachet. Linia tipologică „family man Dracula” culminează – arată autoarea – cu filmul Dracula Untold (2014), ceea ce o determină pe australianca Stephanie Bunbury să conoteze o sintagmă devenită celebră: „Vlad the Dad”…

Volumul pe ansamblu colcăie (ne menţinem lexical în perimetrul vâltorilor transilvane gorgonice…) de detalii savuroase. Ştiaţi, de pildă (cf. Sam George, via Emily Gerard), că Nosferatu reprezintă o transliterare a cuvântului românesc nesuferit, cu oarece ingrediente diabolice la mijloc? Cartea editată de către Marius‑Mircea Crişan oferă, din plin, şi alte delicii. Timişoreanul modest şi muncitor se cere lăudat: în deceniul care a trecut de la susţinerea doctoratului său torinez a făcut mai multe decât fac alţii într‑o viaţă de om.

Ştefan Borbély

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Ştefan Borbély

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now