Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Horia Bădescu în spaţiul francofon

Horia Bădescu în spaţiul francofon

Tot despre magia romanului scrie şi Gérard Bayo, o magie „inexplicabilă, savantă, redutabilă”, dublată de o viziune „lucidă şi gravă” şi de lirismul congenital

Întâlnirea unei obsesii intelectuale recuperative cu o axiologie autoscopică filtrată liric generează impresionantul tablou biblio‑biografic din volumul Reflexe francofone. Receptarea operei lui Horia Bădescu în spaţiul cultural francofon, apărut în 2018 la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj‑Napoca. Spiritul său recuperator, de o rigoare impecabilă, verificată deja în nenumărate istoriografii critice similare, este Ilie Rad, care prefaţează şi îngrijeşte pilduitor această ediţie de cronici şi ecouri epistolare în limba franceză ale operei lui Horia Bădescu, conştient fiind de importanţa culturală a bibliografiilor internaţionale consacrate scriitorilor români. Fundamentală în economia sintetizării critice se dovedeşte a fi, neîndoios, cunoaşterea sistematică a scrisului lui Horia Bădescu, mai cu seamă a tălmăcirilor de care beneficiază opera sa în spaţiul de limbă franceză, a bogatului său traseu literar şi existenţial din afara graniţelor României, toate concentrate într‑o foarte utilă fişă de dicţionar şi într‑o remarcabilă istorie intelectual‑spirituală. O istorie din care Ilie Rad selectează cu precădere dimensiunile mai puţin discutate ale profilului creator al lui Horia Bădescu: pe de o parte, calitatea de scriitor francofon, care stăpâneşte perfect limba franceză, şi, pe de altă parte, statura sa de eseist şi de romancier, prea puţin comentată de critica autohtonă, atentă mai ales la poetul Horia Bădescu, „efigie care a devenit, – recunoaşte Ilie Rad – e adevărat, dominantă în creaţia sa”.

Remarcând potenţialul comparativ al acestui volum, ce permite punerea faţă în faţă a receptării creaţiei lui Horia Bădescu în spaţiul românesc şi în cel de limbă franceză, Ilie Rad subliniază diferenţele atitudinale ilustrate de cronicile adunate în Reflexe francofone, înainte de a se lansa într‑o concentrată analiză a dominantelor literaturii subiectului său, care începe cu aprecierile lui Ion Negoiţescu de pe coperta a patra a volumului din 1971, Marile Eleusii, se dezvoltă în trena obsesiilor fundamentale ale poetului, abil descrise prin intercalări hermeneutice datorate lui André Doms, Alain Duveau, Luc Norin, Jean‑Luc Wauthier, Georges Sédir sau Jacques De Decker, alocă un intermezzo ronsetului, specie hibridă între sonet şi rondel, creată de Horia Bădescu, discută corectiv – secondat generos de reflecţiile lui Robert André, Gérard Bayo, Dominique Daguet sau Pierre de Boisdeffre – cele trei romane ale scriitorului (Zborul gâştei sălbatice, Joia patimilor şi O noapte cât o mie de nopţi) şi redimensionează ecourile intelectuale ale eseului Memoria fiinţei, apărut iniţial în limba franceză, în care Jacques De Decker vede „una dintre cele mai vibrante pledoarii asupra posibilităţilor metafizice ale poeziei”. „Dovada cea mai elocventă a valorii acestui eseu – precizează Ilie Rad – o reprezintă faptul că două capitole din carte au fost incluse în Anthologie Manifeste, care conţine manifeste poetice datorate unora dintre cei mai mari poeţi şi filosofi ai culturii din toate timpurile”.

La capătul consistentului său studiu, Ilie Rad caută numitorul comun al vocilor critice prezente în paginile acestei cărţi şi izolează, prin intermediul lor, ardenta implicare şi profundul umanism ce caracterizează scrierile lui Horia Bădescu. Justificare mai mult decât suficientă pentru un volum editat la ceas aniversar – „la împlinirea celor 15 luştri de viaţă”.

O tonalitate reflexic‑lirică guvernează Argumentul lui Horia Bădescu, subintitulat metaforic Proba oglinzii. „Experienţa catoptrică nu are valoare decât dacă înţelegem netimpul oglinzii – notează el şi continuă –: Asemeni drumului, ea nu are timp, căci timpul ei s‑a scurs înainte să vină, tot aşa cum fărădechipul ei nu e decât faţa eternităţii. Mincinoasă în părelnicia ei, ea restituie părelnicului măsura duratei întru care acesta se alcătuieşte şi încheagă orizont pentru lumina lăuntrului. Oglinda cuprinde pentru a desprinde, arcanele ei restituind deopotrivă văzutele şi nevăzutele, mai ales acestea din urmă. Cine suntem, de unde venim, unde mergem? sunt întrebări care deschid nu numai orizonturile filosofiei, ci şi pe cele ale oglinzii. Căci oglindirea este căutare de sine, mesa unei singurătăţi absolute. Tocmai de aceea, obsesia oglindirii nu stă numaidecât sub semnul lui Narcis, al maladivei estetici a iubirii de sine şi nici nu e doar apanajul cochetăriilor hetairice ori al melancoliei vârstelor târzii, ci şi, şi mai ales – ori cel puţin aşa ar trebui să fie – sub rigoarea judecăţii de sine”.

În perimetrul acestei oglindiri se coagulează complementara perspectivare francofonă a creaţiei lui Horia Bădescu, alcătuită, contabiliceşte, din 71 de cronici, 7 articole de sinteză, 14 scrisori şi 8 e‑mailuri, ecouri ale volumelor sale tipărite în Franţa şi Belgia, ale căror coperţi şi pagini de gardă sunt intarsiate în această ediţie bilingvă, marcându‑i primele treisprezece capitole. Cel dintâi act reflexiv are în vizor Le Visage du Temps/Faţa timpului, ce suscită o elogioasă comparaţie cu lirica lui Marin Sorescu, datorată lui André Doms şi Lucien Noulez. În actul secund, guvernat de Le fer des épines/Fierul spinilor, Alain Duveau punctează angajarea multiplă a poemului lui Horia Bădescu, Georges Sédir caută sublimări referenţiale ale poporului român şi ecouri ale revoltei, Laurent Bayart accentuează valoarea sapienţială a versurilor, Jean Poncet salută deopotrivă sensibilitatea poetului şi responsabilitatea onorantă a gestionarului de cultură (referindu‑se, fireşte, la activitatea desfăşurată de Horia Bădescu la Centrul Cultural Român din Paris), iar André Doms urmăreşte palimpsestul liric (tipic balcanic, apreciază el) dintre planul intim şi planul istoric.

A vedea contribuţia românească la poezia franceză poate părea un pleonasm. Nu e nimic evident aici mai mult decât altundeva, dar e necesar să vorbeşti despre forţele centrifuge şi centripete care reprezintă, deopotrivă, forţele de seducţie exogene şi cele de penetraţie, endogene, ale acestei «înaintări de‑a curmezişul tenebrelor frumosului, care este un poem deplin, adevărat şi liber»” – notează Werner Lambersy, inspirat de Exercis de survie/Exerciţii de supravieţuire, volumul de ronsete pe care l‑a tradus împreună cu Paola Bentz‑Fauci. Alain Duveau revine cu un comentariu subtil dedicat volumului Le Syllogismes du chemin/Silogismele drumului, acompaniat de Luc Norin şi, epistolar, de Lucie Spéde.

Extrapolând „admirabilul lirism” al romanului Le vol de l’oie sauvage/Zborul gâştei sălbatice, Jacques De Decker remarcă faptul că Horia Bădescu „are o foarte înaltă idee despre literatură, pe care n‑o concepe decât articulată sacrului”. Perspectiva e împărtăşită şi în dis­cursul critic al lui Robert André, care îi mai adaugă tonalitatea rezervată realismului magic. În proximitatea acestor voci îl găsim şi pe Max Alhau, în aprecierea căruia „acest roman, încărcat de o forţă exemplară, cu o construcţie uneori deconcertantă, înfăţişează personaje care încearcă să descifreze lumea. La această întreprindere – continuă el – ne invită Horia Bădescu, amestecând cu subtilitate magia şi realismul”. Tot despre magia romanului scrie şi Gérard Bayo, o magie „inexplicabilă, savantă, redutabilă”, dublată de o viziune „lucidă şi gravă” şi de lirismul congenital. Lor li se adaugă amplul studiu semnat de Prisca Mamengui‑Otouma, Căutarea fiinţei în Zborul gâştei sălbatice, în concluziile căruia se profilează un „roman metafizic, care interpelează politica şi Istoria ţării sale şi în care mai ales istoria individuală primează faţă de istoria colectivă”. Un elogiu impresionant vine dintr‑o epistolă a lui Pierre de Boisdeffre: „Zborul gâştei sălbatice îmi pare a fi Educaţia sentimentală a vremii noastre”.

Glosând pe marginea eseului La Mémoire de l’être/Memoria fiinţei, prefaţat de către Michel Camus, Dominique Daguet şi Salah Stétié observă valenţele magice, fondatoare şi legitimatoare ale poeziei, în vreme ce Jean Biès disecă atent ramificaţiile mistice şi sistemice ale dis­cursului eseistic promovat de către Horia Bădescu.

Revenirea în perimetrul poeziei se produce odată cu Abattoirs du silence/Abatoarele tăcerii, graţie comentariilor concentrate semnate de Jean Chatard, Michel Camus, Alain Duveau, Jalel El Gharbi şi Anita Beldiman‑Moore, şi continuă cu restrânsa antologie Le vent et la flamme/Vântul şi flacăra, prefaţată de Dominique Daguet şi sensibil analizată de Max Alhau, care scrie: „În acest volum, luciditatea şi grija pentru celălalt devin constantele cele mai remarcabile ale unei poezii întoarsă pe de‑a‑ntregul cu faţa spre o umanitate aflată în pragul deznădejdii”. Un alt comentator fidel, Gérard Bayo, constată că „poetul Horia Bădescu dă o bătălie necesară acum, în acest secol. Întrebările sale afirmaţiile sale sunt simple, esenţiale şi universale”. Aplecat asupra unui alt volum liric, Un jou entier/O‑ntreagă zi, la care rezonează spirite precum Jean Chatard, Max Alhau, Michel Baar, Philippe Leuckx, André Schmitz sau Roland Reutenauer, Luc Norin conchide encomiastic: „Horia Bădescu ne precede în pustietăţile noastre. Şi aşază reperele”.

Ce bine e să mergi alături de poeţi!” – exclamă acelaşi Luc Norin în avanscena reflecţiilor sale despre Miradors de l’abîme/Miradoarele abisului. Ilie Rad vine şi el „alături de poet” cu o restituire de amploare, minuţios lucrată, care‑i confirmă din nou excelentele calităţi de istoric literar. Şi generozitatea, dovedită în atâtea alte cazuri…

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now