Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Octavian Mihalcea: Extensiuni lirico-⁠metafizice

Octavian Mihalcea: Extensiuni lirico-⁠metafizice

Noua carte de versuri a lui Cassian Maria Spiridon, Cu gândiri şi cu imagini (Cartea Românească, Bucureşti, 2018), etalează o accentuată încărcătură ideatică, fiorul sensibil şi accepţiunile mitologice fiind inscriptibile unei elocvente sinteze. Multiple stări hieratice ne facilitează pătrunderea în zone serene, intens spiritualizate. Spaţio-⁠temporalitatea ia valori modificate. Sunt porţi mereu deschise către fertile ascensiuni. Simboluri completudinare animă interiorul labirintic al sufletului poetic. Misteriile hristice se profilează la nivel esenţial, poate singure certitudini pe căile soteriologiei.

Cassian Maria Spiridon readuce în atenţie exemplare arealuri sacre, cu deosebit impact emoţional. Asupra complicatelor date sublunare se revarsă esenţe superioare: „cresc valurile/ ca patimile omului/ în singurătatea nopţii/ şi vânturile aleargă corăbii/ împing oameni şi vase/ în direcţii abia stăpânite// e cugetul pus în ascultare/ sub patrafirul norilor/ al marelui rozariu/ cu delta/ litera ce-⁠l împresoară/ trigonometric/ în triunghiuri echilaterale// e stela creştină/ ce ne îndrumă paşii/ peste crestele învolburate// păşim precum Iisus/ călcăm pe ape/ spre mântuirea ce va fi să fie/ încătuşaţi de nesfârşite patimi/ şi pocăinţe/ nu totdeauna pe măsură// vin valurile/ ca îmbrăţişările/ ce dragostea dintâi inspiră/ şi adună”. Valorile interiorităţii au virtuţi transfiguratoare.

Elemente apodictice (Athos, Tabor ş.a.) veghează înălţările lirice, pe fondul unui trecut cu profunde semnificaţii. Căutările sunt constante, având în prim-⁠plan valorizarea sufletească. Astfel, va trebui resuscitată o materialitate supusă căderii: „nimic nu dă semne/ că ceva va fi să rămână// din caierele nopţii/ se torc toate/ pe fusul încrestat al orelor/ tăiat din arborele vieţii// tristeţea e gata să reverse/ din pahare/ destinul te adună/ în palma-⁠i obosită/ ca o consolare// acum vom face zgomot/ în fapt pentru nimic/ doar către smintirea de inimi amorfe/ şi minţi încremenite/ spre trezirea/ trupului în care duhul îşi are adăpost// loviţi timpanele/ să nu se mai audă/ ce-⁠a fost să fie şi n-⁠a fost/ e zgomotul de roţi pe şine// sacadat/ ca glonţul slobozit/ din arme automate”.

Expresii ale unei condiţii umane marcate de flagelul disoluţiei întunecă orizontul. Doar prezenţa rugăciunilor menţine încă vie speranţa redempţiunii. Natura, aspectată cu tuşe apropiate dramatismului, se raportează consonant la amintitele intensităţi. Tainele iubirii tind să schimbe o realitate nu de puţine ori apăsătoare: „ceratostigma/e floarea amorului/ tufă pitică/ ce înfloreşte întreaga vară/ până roşiatică întâmpină/ toamna/ printre crăpăturile / marilor pietre/ din munţii înalţi// e floarea fără iluzii/ însingurată sub vânturi şi ploi/ cutremurată de sunetul/ prelung de corn/ ce cheamă împreună”. Percutantele ascensiuni ale sufletului au darul de a impresiona. Imaginile ce vizează puritatea dau la iveală un ton interior caracteristic plenitudinii: „e primăvară/ pomii îmbracă haine de gală/ albe/ şi dragostea/ a câta oară/ în creuzetul ei/ ne împreună”. Cu „sufletele arse şi pielea înroşită” au loc incursiuni pe teritorii problematice, incluse în totuşi fascinanta arie existenţială pe care o parcurgem. Cumva fatale, introspectările fluide: „de sunt sau nu pregătit/ săratele ape mă trag în adâncuri/ e soarta/ dintre toate niciodată deplină”. Meandre selenare vor acompania prezentele itinerarii lirice. Întotdeauna, imaginea ideală a ochiului care se deschide menţine intacte speranţele, în pofida variatelor semne aneantizante. Cassian Maria Spiridon ipostaziază poetic încercările parcurse pe căile elevării. Este primordială numirea sensurilor. Motivul corabiei apare de multe ori în volum, îndreptându-⁠ne spre vilegiaturi substanţiale. Din când în când, halouri atemporale învăluie întru pozitivitate versurile. Registrul acvatic s-⁠ar putea constitui într-⁠o veritabilă poartă către lumină. Energiile exteriorizate de cuvinte rezonează profund cu marile idealuri: „sunt cuvinte scurte/ cum e înfrigurata seară/ din care se revarsă neostoită/ jalea/ şi sunt cuvinte în care/ vezi pieirea cum se înfiripă/ e îndeajuns Fiul/ pe stânca însângerată// o! Mumă prea-⁠ncercată/ cu boii inimii/ tu ari/ prin ţarina-⁠ndurării”. Însă, implacabilul condiţiei umane va acţiona întotdeauna. Situările abisale generează texte poetice cu accentuată încărcătură emoţională. Extrem de captivant, Cu gândiri şi cu imagini, prezentul volum al lui Cassian Maria Spiridon realizează inubliabile extensiuni lirico-⁠metafizice.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest