Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Dana Oprica: Numele iubirii

Dana Oprica: Numele iubirii

Italia, ţară avangardistă în ceea ce priveşte acceptarea şi primirea celuilalt – să nu uităm că prim-⁠ministrul Enrico Letta, în 2013, o include în propriul guvern, pentru a se ocupa de probleme de integrare, pe Cécile Kyenge, primul ministru de culoare, un politician originar din Republica Democrată Congo, care din anul următor, 2014, la încheierea mandatului, devine europarlamentar – lansează o avalanşă de acţiuni pentru ca nou-⁠veniţii să se simtă ca acasă şi să poată să continue aceleaşi activităţi pe care le desfăşurau în ţările de origine.

Primăvara acestui an ne-⁠a adus în faţă o carte uşor ieşită din obişnuit, graţie traseului acesteia: autorul Tahar Lamri este algerian, instruit în Libia, cu o experienţă profesională acumulată în cadrul consulatului francez din Bengasi, al doilea oraş ca importanţă din Libia, şi în oraşe din Franţa şi din Italia, unde se stabileşte începând cu anul 1986. Având o personalitate clădită pe trei culturi: algeriană, libiană şi franceză, Tahar ajunge în Italia, care începe să se confrunte încet-⁠încet cu valuri de migranţi, să pună în aplicare politici migratoare, care aduc cu sine concepte precum: toleranţă, integrare, alteritate, intercultural, multiculturalitate. Este domeniul pe care îl stăpâneşte cel mai bine şi, ca urmare, participă la seminarii, congrese, conferinţe cu prezentări ştiinţifice, în care îmbină experienţa trăită în atâtea ţări din două continente.

Italia, ţară avangardistă în ceea ce priveşte acceptarea şi primirea celuilalt – să nu uităm că prim-⁠ministrul Enrico Letta, în 2013, o include în propriul guvern, pentru a se ocupa de probleme de integrare, pe Cécile Kyenge, primul ministru de culoare, un politician originar din Republica Democrată Congo, care din anul următor, 2014, la încheierea mandatului, devine europarlamentar – lansează o avalanşă de acţiuni pentru ca nou-veniţii să se simtă ca acasă şi să poată să continue aceleaşi activităţi pe care le desfăşurau în ţările de origine.

Astfel, începând din 2003, Tahar participă la seminarii de genul „Scriitori migranţi”, „SOS Rasismul”, „Esenţa prezenţei” sau la întâlniri ce au ca temă cultura şi literatura migranţilor. Pentru că pasiunea lui este scrisul, literatura: Pentru mine a scrie este o necesitate fiziologică, nu un parcurs al carierei. Eu scriu pentru a putea respira, pentru a putea merge. (pg. 211). Subiectele nu-⁠i lipsesc, iar Italia este ţara care îl inspiră şi unde publică romane care girează în jurul multiculturalităţii: „Solo allora sono certo potrò capire”, „Le voci dell’arcobaleno”, „Il pellegrinaggio della voce”, „Le vie dei venti”, „Parole di sabbia”, „Ma dove andiamo? Da nessuna parte solo più lontano”. Pentru culegerea de povestiri „I sessanta nomi dell’amore/Cele 60 de nume ale iubirii” a primit premiul internaţional Città di Anguillara şi Microeditoria di Qualità.

Este meritul Simonei Ciobanu – româncă stabilită în Italia de peste 15 ani, absolventă a Facultăţii de Pedagogie socială, la care a adăugat un masterat în imigraţie (fenomene migratoare şi transformările sociale) la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia – de a fi luat în mână colecţia de povestiri a lui Tahar şi de a o traduce în limba română, ca un prim exerciţiu (care sperăm să nu fie ultimul!) pe care l-⁠a rezolvat cu curaj, cu dedicaţie, cu emoţie şi cu succes. Cu această carte ajungem să cunoaştem o lume întreagă: acţiunea se petrece în Italia, întâlnirile, care leagă povestirile pentru a-⁠i da coerenţă volumului, au loc în oraşe încărcate de istorie, Bologna, Ferrara, Veneţia, iar poveştile ne prezintă lumi necunoscute, ancestrale, precum tuaregii din deşert călăuziţi de unicul copac din Ténéré, situaţii stranii precum cea a lui Dayak, musulman, trimis să studieze în Europa „ştiinţa alimentaţiei animalelor”; însă, cum europenii nu văzuseră niciodată un dromader, s-⁠a specializat în alimentaţia porcilor.

Tahar cunoaşte şi povesteşte întâmplări ale oamenilor din Africa, America, Asia şi Europa; într-⁠o singură carte, cititorul e purtat prin Etiopia, Egipt, Senegal (Dakar, Dialakoto, Dienoun Diala, Niokolo Koba, Thiès), Coasta de Fildeş (Abidjan), Mali (Bamako, Bassirou), Pakistan, Serbia, Slovenia, Muntenegru. Macedonia, Bosnia, Rwanda, Columbia, Israel, Turcia (Istanbul), Maroc (Marrakesh), Spania (Granada).

Autorul îşi doreşte să ne facă să îi privim dintr-⁠o altă perspectivă pe locuitorii acestei lumi, şi textul scris e cel care îi permite să explice clar nuanţele. De aceea îl citează pe Italo Calvino (Italo, născut în Cuba din părinţi italieni, primeşte acest prenume de la mama sa, ca să nu-⁠şi uite originile!), mânat şi el de dorinţa de a lămuri, de a pune ordine în lucruri, în sensuri, în idei: „Italo Calvino, într-⁠unul dintre interviurile pentru ziarul francez Le Monde, cu mulţi ani în urmă, a spus: Inexactitatea, vagul, aproximarea, iată ce mă deranjează la cuvinte. Din acest motiv, scriu: pentru a da acestui aproximativ o formă, o ordine, un raţionament”. (pg. 146)

Locurile prin care ne poartă Tahar sunt locuri universale: „Tambacounda este (…) o răscruce, un loc al întâlnirii şi al memoriei. Tambacounda este un spaţiu, este o trecere. Un citat. (pg 140), iar povestitorii, legendari: Mă numesc Niang, sunt griotul gării. Ba mai mult, sunt unicul povestitor al unei gări din lume. Îmi place să inventez arborele genealogic al persoanelor pe care le întâlnesc întâmplător. Aşa mă simt mai aproape de strămoşi. Dacă vrei să vii cu mine, vino, dar nu-⁠mi pune întrebări. Cine pune întrebări nu învaţă”. (p.141). Suntem parcă în faţa învăţăturilor lui Lao Tse sau Confucius, sau Siddhartha Gautama care ne arată că liniştea, tăcerea, privirea interioară sau gândul gol sunt maeştri.

Dincolo de descrierile geografice, Tahar ne dezvăluie lumea cu toate trăirile sale, cu durerea provocată de pierderea fiinţei iubite, cu durerea pe care o trăieşte femeia desfigurată de bărbatul extrem de dur, pe care mereu îl iartă şi îl acceptă mereu, cu ritualurile în care îşi au loc descântecele de deochi, de bunăstare, leacurile băbeşti şi poveţele sentenţioase, cu eternele conversaţii dintre prieteni şi, în acelaşi timp, duşmani, care nu au ajuns încă să descifreze misterul sorţii, precum dialogul dintre Mohammed şi Moshe: „Bunicii noştri erau prieteni şi noi ne învrăjbim astăzi”. (pg. 169) Conversaţiile întrerupte de îndelungi tăceri constituie adevărate lecţii de prietenie şi speranţă: „Va trebui să învăţăm să aşteptăm întotdeauna cu aceeaşi emoţie ca dimineaţa să ne destăinuie dacă ramura va înflori din nou”. (pg. 168).

Sacrificiul a doi tineri din Guineea pentru a cere o viaţă mai bună, plătind cu viaţa, datorită temperaturii scăzute în urma călătoriei clandestine cu avionul spre Bruxelles, în compartimentul dedicat bagajelor, este şi el expus, rupt fiind din jurnalele vremii. (pg. 225)

În cheie multiculturală sunt scrise toate poveştile, iar diferenţele culturale îi privesc şi pe italieni, care ajung să dea sfaturi atât străinilor, cât şi lor înşişi referitoare la cum să facă faţă noii provocări – a avalanşei de străini, fiecare cu o cultură diferită. Autorul nu acceptă tratamentul şi învăţăturile pe care le consideră teoretice, lipsite de sens, se revoltă şi afirmă că niciodată Italia n-⁠a fost monoculturală, iar diferenţele se văd chiar în rândurile lor, între italienii din sud, generoşi, şi cei din nord, mai scrobiţi. Şi oferă un exemplu care emoţionează prin generozitatea care ascunde un fond religios: dimineaţa, mergând la bar să-⁠şi bea cafeaua şi simţindu-⁠se fericit, italianul din sud lasă câţiva cenţi, pe care cârciumarul îi notează conştiincios pe o tablă, pentru ca studentul sau necăjitul care nu-⁠şi permit să plătească o cafea sau un covrig să vadă şi dacă le e foame, să recurgă la această formă de „pomană” aş zice eu, numită suspendat. Ei bine, în nordul Italiei nu există această practică! (pg. 234)

Totul în carte este o expresie a iubirii care înseamnă patriotism, prietenie, acceptare, durere, suferinţă, sacrificiu, sacrificiu suprem; iţele care leagă poveştile ţes iubirea dintre două personaje, autorul, un migrant îndăgostit de o italiancă; se vorbeşte şi de o poveste a iubirii, de şoaptele, de vorbele ei, care trebuie trecute prin structurile celuilalt: „Citesc verbele şi adjectivele tale. Odată ce le-⁠am citit, aştept încet închiderea lor în mine, pentru a nu deforma cuvintele tale, spre a le simţi aşa cum au fost pronunţate. (…) Sunt firele de păr care se joacă cu degetele pentru a nu le lăsa orfane”. (pg. 148)

Amatorii de semnificaţii pot descoperi, la final, traducerea celor şaizeci de substantive arabe care, toate, sunt bucăţi de iubire: pasiune, chinuri, sete, suferinţă, îngrijorare, nebunie, galanterie, tortura aşteptării, confuzie mentală, mici fărădelegi, febră, insomnie, stupoare, puritate, delicateţe, prietenie, panică, vehemenţă, extaz, vrăjitorie, farmec, probă, pierdere, greşeală, nostalgie…
Cum era de aşteptat, autorul face o plecăciune limbii italiene, în care a scris poveştile, încă o demonstraţie că noua limbă i-⁠a oferit totul şi atitudinea sa este extrem de grijulie, precum a celui obsedat de ideea că ar fi uitat gazul deschis sau că şi-⁠ar fi uitat cheile: „Limba italiană nu este un obiect, nici măcar un obiect de cult, este o pasiune”. (pg. 247) Rezultatul e această carte care, aşa cum autorul însuşi declară, ne duce prin locuri pe care limba italiană nu le-⁠a vizitat niciodată, ca să ne arate relaţia lui cu lumea întreagă.

Tahar Lamri, Cele 60 de nume ale iubirii,
traducere din limba italiană de Simona Tarabusi, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 254 p.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Oprica

dana.oprica@contemporanul.ro'
Alexandra-Daniela Oprică s-a născut în data de 10 noiembrie 1970, într-o familie de profesori, care au părăsit fiecare satul natal pentru a urma o carieră universitară la Craiova –oraș oarecum depărtat de freamătul cultural, economic și social al capitalei, dar [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest