Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Constantina Raveca Buleu: Cum să (nu) furi. O distopie satirică

Constantina Raveca Buleu: Cum să (nu) furi. O distopie satirică

Cu un discurs dinamic, lipsit de excese şi digresiuni, romanul lui Dan Căilean reprezintă un joc ficţional elaborat pe reversul celei de-⁠a opta porunci transmise de Dumnezeu lui Moise, încurajat de practici contemporane, dar valid indiferent de epocă, proiectat cu precizie şi rafinament într-⁠o serie hibridă de convenţii literare, de la satiră şi distopie la thriller politic, ce reclamă simultan lejeritate şi reflecţie.

„Oraşul nostru se numea FURDOMA.

Iar celălalt era FURMORA” – precizează la căderea cortinei eroul satirei distopice a lui Dan Căilean, Porunca 8, apărută în 2018 la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-⁠Napoca. În această toponimie transparentă, anunţată cu surle şi trâmbiţe de o luxuriantă onomastică derivată din verbul „a fura” (Furtan, Furprim, Furtot, Furfin, Furmult, Furdes, Furtelia etc), este sintetizată o critică socială exersată cu ironie militantă şi ima­ginaţie savuroasă, proiectată asupra unui teritoriu ficţional, iniţial vag definit drept „Cele Două Oraşe” (pe modelul contrastant al Begumei lui Jules Verne, sau al unuia analogic, preluat din H.G. Wells) şi restrâns ilustrativ la unul dintre ele, în ale cărui tuşe excesive cititorul subversiv recunoaşte cu uşurinţă tarele dominante ale vieţii publice actuale din România. Orice asemănare de principiu este, însă, exclusă: Porunca 8 rămâne, nimic mai mult, şi nimic mai puţin, decât o senină ficţiune…

Strict polarizată, aşa cum vă spuneam, umanitatea Celor Două Oraşe se împarte în mod inegal între casta privilegiată a furtacilor şi casta majoritară a cinstelilor, orice deviere parţială (concentrată în nedoritul şi temporarul statut de semicinstel) fiind inadmisibilă şi, în consecinţă, supusă corecţiilor sociale. La vârful piramidei socio-⁠politice din roman avem o clasă politică parazitară, care excelează retoric într-⁠o discursivitate practic nelimitată şi care exercită o putere aproape discreţionară asupra trecutului, prezentului şi viitorului sistemului, la baza acestuia aflându-⁠se o populaţie majoritară corectă, docilă şi senină, a cărei muncă obedientă întreţine întreaga structură. Departe de a fi o lume ivită din neant, Furdoma (şi, implicit, perechea ei, Furmora) reprezintă creaţia aşa-⁠zişilor Părinţi Fondatori Furtaci, exilaţi din alte ţinuturi, care au găsit în perimetrul celor două oraşe condiţii propice construirii „unei noi şi luminoase societăţi”, naivitatea şi credulitatea cinstelilor autohtoni oferind, de bună-⁠seamă, un sol de creştere favorabil oricărui experiment socio-⁠politic.

Ceea ce separă fundamental cele două clase este atitudinea faţă de îndeletnicirea comunitară care se numeşte muncă. Dacă furtacilor le repugnă orice activitate asociată cu munca, cinstelii manifestă un evident respect pentru ea. În mod (a)simetric, legislaţia prevede dreptul nelimitat al celor dintâi de a furtăci şi al celorlalţi de a se dedica muncii, asigurând un echilibru simbiotic indiscutabil, concentrat în două serii de trăsături morale şi psihologice definitorii: „Aroganţă, trufie, egoism, nepăsare, oportunism vs supunere, slăbiciune, resemnare, frustrare. Pendula timpului oscilând între acestea”. Fisura se produce abia în momentul în care cinstelii, excedaţi de neoboseala antilucrativă a preopinenţilor lor, îşi manifestă personalitatea şi emigrează, plecând în număr mare spre o destinaţie necunoscută, străină de sistemul maniheic în care funcţionează Cele Două Oraşe.

„Deşi cu mult, mult mai puţini, furtacii aveau ascendentul moral al celor puternici asupra celor slabi” – ne spune Dan Căilean în Porunca 8. Menţinerea unui asemenea ascendent reclamă excepţionale abilităţi retorice şi o infailibilă ima­gine de rol, precum şi o recuzită pe măsură: maşini puternice, grădini luxuriante şi case imense, ce reflectă nu numai valenţele utopice ale arhitecturii egolatre, ci şi capacitatea ei de a genera dominanţă prin contrast. Epicentrul acestei arhitecturi a puterii este ocupat de palatul Maestrului Furprim, liderul suprem, despre care circulă diferite versiuni biografice asezonate cu proiecţii legendare. Logica inflaţionistă a imaginii sale se verifică în variantele vârstei sale matusalemice, peste două sute de ani fiind poate cea mai prudentă dintre aproximări. Ceea ce se cunoaşte despre acest lider misterios provine de la un personaj secund în ierarhia puterii furtacilor, Marele Furbos, aparent unicul martor al căsătoriei Maestrului Furprim cu Furtica şi singurul în măsură să traducă dorinţele sale sibilinice în Consiliul Iluştrilor, format din servanţi politici precum Furtot, Furfin, Furmult sau Furdes.

Romanul insistă asupra conservatorismului misogin al acestui Consiliu, dezvoltând o critică ironică în jurul unui incident antimasculin, a cărui protagonistă este voluntara Doamnă Furtelia. Toate acestea îl transformă pe Marele Furbos într-⁠o instanţă de putere ocultă, care operează în perimetrul unui organism politic pervertit, alcătuit din adepţi ai unei programatice şi perpetue atitudini ambigue, deschişi oricărei oportunităţi şi oricărei mutaţii. Artişti ai acaparărilor, dominărilor şi înşelătoriilor cu orice preţ, cu condiţia ca ele să se producă pe faţă, la vedere, furtacii exploatează nu numai munca cinstelilor, ci şi beneficiile acumulate de către semenii lor, totul într-⁠un cadru legal, fie el scris sau subînţeles. De exemplu, un savuros episod relatează cum un furtac a ajuns să fie înmormântat fără coşciug, deoarece un furtac inferior l-⁠a subtilizat înainte de ceremonia funerară, golurile legislative privind asemenea practici permiţându-⁠i celui din urmă să scape nepedepsit şi să păstreze copârşeul.

Noua societate presupune şi o nouă Credinţă, cea a Furtăciei (greu de accesat pentru neiniţiaţi), şi un set de legi şi regulamente explicite, de genul: „Furtăcitul este legal. Furtacii sunt protejaţi prin lege. Cine nu este furtac este cinstel. Doar cinstelii au dreptul să muncească. Nu oricine poate deveni furtac.” Dacă acesta este cadrul „armoniei” societale iniţiale, interesant devine punctul ei de fractură, criza fiind prescrisă de convenţiile genului căruia îi aparţine cartea. În cazul Poruncii 8, criza, conştientizată de eroul romanului, Ofiţerul-⁠Şef Furtan, se traduce prin plecarea masivă a cinstelilor din perimetrul Celor Două Oraşe, ceea ce înseamnă o inevitabilă diminuare a resurselor de furtăcit. Responsabil al Biroului pentru Supravegherea şi Controlul Cinstelilor, singura structură poliţienească existentă într-⁠unul dintre Cele Două Oraşe, Furtan apare la început drept un impecabil agent al păstrării ordinii sociale, dedicat muncii de convertire a devianţilor sociali, adică a semicinstelilor, fiind fidel idolului său, Marele Furbos, membru al Consiliului şi numărul doi în stat, curtat cu intenţii lascive de soţia acestuia, redutabila Doamnă Furtelia. Însă, într-⁠un mod aparent inexplicabil, Furtan suferă peste noapte o mutaţie lăuntrică, o criză de conştiinţă, care-⁠l transformă dintr-⁠un pilon al sistemului într-⁠o instanţă de demascare a tarelor acestuia.

De fapt, ceea ce Furtan demască e înşelăciunea ocultată, cea explicită şi la vedere fiind perfect compatibilă cu legea. Rememorate prin flashback de un scriitor în mod evident amuzat (stare de bine pe care i-⁠o dorim şi cititorului…), evenimentele care duc la declanşarea acestei crize de conştiinţă transformă romanul satiric într-⁠un thriller politic. Pe scurt, Ofiţerul-⁠Şef Furtan descoperă involuntar că liderul de neconstestat al societăţii furtace, Ilustrul Iluştrilor, Marele Furprim, a cărui legendă este în fond construită pe o absenţă, deoarece nimeni nu ştie cum arată, este de fapt decedat şi că Marele Furbos, asistat conspirativ de soţia sa, Furtelia, şi de tânăra Furtica, soţia prezumtivă a Marelui Furprim, a elaborat un plan sofisticat, a cărui miză este preluarea puterii. Din recuzita conspirativă canonică, Dan Căilean reţine eficient câteva elemente: o căsătorie fictivă, un furt de identitate translat în substituirea cadavrului Marelui Furprim (nu se ştie când decedat) cu trupul unui cinstel oarecare (supremă ironie în condiţiile exclusivităţii castelor!), intoxicarea martorului principal (Ofiţerul-⁠Şef Furtan) şi tentativa de transformare a acestuia în ţap ispăşitor.

Cu toate că demascarea complotului contribuie masiv la criza de conştiinţă a lui Furtan, fisurarea încrederii sale în sistemul furtacilor se datorează şi contactului reflexiv cu cinstelii, respectiv descoperirii potenţialului de personalitate al acestora. Discuţiile oneste, infuzate de o vagă, dar inevitabilă promisiune erotică cu virtuoasa Cinstela trezesc în Ofiţerul-⁠Şef Furtan speranţa (principiu fundamental al oricărei variaţii utopice…) schimbării sistemului, în ciuda improbabilităţii atingerii condiţiei prime a acestei schimbări de macaz, care este aceea ca nimeni să nu mai (fur)tăcească. Posibilitatea unei asemenea mutaţii socio-⁠politice este lucid diagnosticată de Cinstela, aflată şi ea pe punctul de plecare: „Crezi tu că asta se va întâmpla, aşa, dintr-⁠odată, asta pentru că acum eşti entuziasmat? Poate că tu nu vei mai furtăci, dar ceilalţi? Vrei să cred că, brusc, vei convinge, în special pe Iluştri, că nu fac bine ceea ce fac? Haida, de! Te rog frumos să nu fii naiv! Poate în timp, da! Dacă asta vei dori, cu adevărat, să faci. Pas cu pas. Dar nu dintr-⁠odată!”

Cu un discurs dinamic, lipsit de excese şi digresiuni, romanul lui Dan Căilean reprezintă un joc ficţional elaborat pe reversul celei de-⁠a opta porunci transmise de Dumnezeu lui Moise, încurajat de practici contemporane, dar valid indiferent de epocă, proiectat cu precizie şi rafinament într-⁠o serie hibridă de convenţii literare, de la satiră şi distopie la thriller politic, ce reclamă simultan lejeritate şi reflecţie. Pe de altă parte, romanul e o inteligentă oglindă satirică, în care fiecare dintre cititori se reflectă aşa cum el doreşte.

Articolele din numărul curent le găsiți aici (Click)

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantina Raveca Buleu

Constantina Raveca Buleu s-a nascut la 16 martie 1979 la Bistrita. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea limba si literatura româna – limba si literatura germana (2002), apoi masteratul Istoria imaginilor – istoria ideilor din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest