Din ultimul număr:
Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Cromozomul analitic

Cromozomul analitic

Structura organizată, de tip teuton, a autoarei se simte încă de la palierul selecţiei, fiindcă majoritatea autorilor incluşi în volum apar în abordări seriale, cu mai multe cărţi, ceea ce lasă să se întrevadă, în planul subliminal al discursului, o voinţă exhaustivă de tip integrativ, monografic

Geometrizări (Ed. Limes Cluj/Floreşti, 2019) este, dacă am numărat corect, ceea de‑a şaptea carte a Constantinei Raveca Buleu, după debutul, în 2003, cu Reflexul cultural grec în literatură, ceea ce înseamnă, pe lângă o regularitate editorială de invidiat pentru un autor angajat pe multiple planuri intelectuale, disciplină de sine şi vocaţie. Competenţa multiplă trebuie neapărat detaliată aici: autoarea a mai publicat, până acum, avizate lucrări academice despre Nietzsche şi Dostoievski, o masivă sinteză despre Paradigma puterii în secolul al XIX‑lea, carte pe care literaţii noştri (cei mai mulţi…) ar cam trebui să facă eforturi să o descopere; tot Constantina Raveca Buleu participă, sistematic, la conferinţe de o bună rezonanţă intelectuală internaţională, cum sunt cele de SF şi literatură speculativă de la Timişoara, organizate de Helion (cerc al cărui premiul pe 2019 l‑a primit nu demult), sau la congresul internaţional de thanatologie de la Alba Iulia, care se reiau, iată, anul acesta, după o mică pauză. Să nu uităm, în acelaşi registru de diversitate angajantă, proiectul de sintetizare ştiinţifică (pe modelul profesorului olandez Wouter Hanegraaf) a ezoterismului românesc interbelic, în cadrul căruia Constantina Raveca Buleu a reeditat, tot la Ed. Limes, jurnalul indian al Bucurei Dumbravă şi a diseminat, în presă, câteva studii esenţiale, într‑un domeniu considerat fascinant de către foarte mulţi (inclusiv Umberto Eco a fost angrenat în asta!), dar subapreciat la noi de către conservatorii circumspecţi, pentru care „canonul” a rămas tot cel esteto‑centric de până la 1990, deşi timpurile şi istoria s‑au cam schimbat fără ca ei să observe.

Peste toate aceste lucruri, Constantin Raveca Buleu publică lunar cronică literară la Contemporanul, şi ocazional la Apostrof, Geometrizări fiind, în acest sens, al doilea volum al ei de gen, după Critică şi empatie, din 2017, distins cu un premiu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Structura organizată, de tip teuton, a autoarei se simte încă de la palierul selecţiei, fiindcă majoritatea autorilor incluşi în volum apar în abordări seriale, cu mai multe cărţi, ceea ce lasă să se întrevadă, în planul subliminal al discursului, o voinţă exhaustivă de tip integrativ, monografic. Constantinei Buleu îi plac rafinaţii, estetizanţii melancolici, crepusculari, sau histrionii care îi aduc aminte de senzorializările strălucitoare ale lui Nietzsche. Pe locul I în top figurează inegalabilul Dan C. Mihăilescu (cu cinci cărţi analizate), urmează inevitabilul Radu Ţuculescu (cu patru), Andrei Pleşu cu două (cartea de interviuri, respectiv cea despre „frumuseţile uitate ale vieţii”), Norman Manea cu patru, Augustin Buzura cu trei, printre alte preferinţe mai figurând Adrian Marino (abordat ca „ideolog integral”, dar şi dintr‑o perspectivă mai rară la noi, cea a omului din afara camerei sale de lucru), Ion Manolescu (cu Benzile desenate şi canonul postmodern), Ileana Vesa (cu prima carte dedicată neomedievismului postmodern), regretatul Mihai Dragolea, Diana Adamek (cu superba poveste barochizant‑rafinată a „tristului elefant”) sau poeţii Marcel Mureşeanu, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Petean, Teodor Borz (foarte parcimonios cu editurile, din păcate), sau Virgil Leon, cu una dintre cele mai dificile poezii care se practică azi în România.

Lista e departe de a se încheia aici, fiindcă urmează cercul de afinitate specială al autoarei, atât sub aspectul subiectelor tratate, cât şi al intensităţilor hermeneutice integrate în discurs: Aura Christi, cu cartea despre Nietzsche (obsesie avizată, pe care o mai regăsim şi în alte texte din volum), prodigiosul craiovean Cătălin Ghiţă, surprins cu două volume, cel aproape clasic despre Deimografie şi cel despre reprezentările Orientului în epistema romantică, timişoreanul Marius‑Mircea Crişan, cel mai bun vampirolog de care dispune exegeza noastră literară de acum, organizator de conferinţe internaţionale simandicoase şi editor de volume colective apărute în Marea Britanie, într‑un domeniu pentru care occidentalii se dau în vânt, dar care, iată, e subapreciat la noi de către minţile simandicoase. Giovanni Casadio e recenzat în carte cu un volum colectiv dedicat lui Mircea Eliade, apărut în Italia, despre care nu s‑a prea scris la noi, deşi Casadio vine regulat şi exuberant‑locvace în spaţiul carpato‑danubiano‑pontic, fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai „ezotericului” Eliade, bun partener de dialog al lui Liviu Bordaş şi al lui Ciurtin. Să nu‑i uităm pe Sorin Antohi şi Dan‑Eugen Raţiu (pe linia dezbaterilor din seria antimodern – modern – postmodern), Liviu Antonesei (cu cartea despre rafinamentele, personale şi intelectualizate, ale erosului), tot aşa cum o surpriză foarte agreabilă o reprezintă recenzarea lui Wolf von Aichelburg, cu Criza sufletului modern în poezie şi alte scrieri româneşti (din 2010), carte în interiorul căreia autoarea ne atrage atenţia asupra unei „trufandale”, şi anume eseul despre mitul mediteraneean în spaţiul cultural german, care merită să fie redescoperit.

Simpla înşiruire de teme şi volume indică aspectul esenţial al volumului: Constantina Raveca Buleu e un foarte rafinat om de bibliotecă, verifică „la sânge” toate informaţiile care i se furnizează, scriind în consecinţă o critică de întâmpinare erudită, participativă, al cărei numitor comun îl reprezintă (ni se spune în textul justificativ de la începutul volumului) admiraţia pentru autor şi respectul intelectual pentru pagina tipărită. În acelaşi perimetru de obiectivitate suplă, dar severă, ea nu scrie partizan, n‑are ironii sau deconstrucţii caustice, şi nu declasează, aşa cum procedează mulţi critici tineri din ziua de azi. Dimpotrivă, ceea ce o caracterizează pe Buleu e sobrietatea analitică a lucrului bine făcut: după ce citeşti una dintre cronicile sale, poţi fi sigur că vei afla esenţialul despre cartea respectivă, prezentată într‑un context interdisciplinar, cu racordurile rafinat lucrate.

Pe linie nietzscheană, cuvântul care apare cel mai des în interstiţiile volumului de faţă (indicând, ca atare, disciplina obsesivă a percepţiei) e senzorializare. E surpriza, de pildă, de la textul despre „(in)actualele” lui Adrian Marino, unde, citându‑l pe Destutt de Tracy, autoarea vorbeşte despre „temeiurile senzoriale ale ideilor”, mutând programul ideologic şi politic al lui Marino într‑o sferă a cărei dezvoltare se lasă încă aşteptată în critica noastră dedicată teoreticianului literar de la Cluj, deşi cartea sa despre Etiemble şi „comparatismul militant” poate oferi bune sugestii în acest sens. Ca să nu mai vorbim despre jurnalele de călătorie ale lui Marino, dominate, e drept, de o muzeofilie înverşunată, aproape exclusivistă, dar tot acolo se află şi acel Marino care nu concepea să treacă o zi fără o puternică infuzie de clorofilă în parcul oraşului, neuitând să ne amintească, sentenţios şi pedant, ce anume a scris Olivier Todd despre Sartre, şi anume că nu avea „simţul clorofilei”, ci doar pe acela al citadinismului asfaltat.

Regăseşti „senzorializări” elevate peste tot în cartea Constantinei Buleu. La lectura lui Dan C. Mihăilescu sau Andrei Pleşu, ele vin de la sine, pe o filieră sinestezică regăţeană, care include (şi, de multe ori, începe cu…) gastronomia. La Mircea Petean, autoarea e interesată de Nicanor, ultimul om, în care descoperă o „mitologie personală a socializării”; la Aura Christi, e urmărit nietzscheanismul „ca exorcizare”, în vreme ce alchimia barocă din Dulcea poveste a tristului elefant, romanul Dianei Adamek, se prelinge, şi ea, într‑o narcoză mătăsoasă: „Sub pana Dianei Adamek, memoria este senzorială, iar senzorialul se încarcă senzual şi generează o senzaţie de palpabil dens, de contaminare şi de trăire pe viu, evidentă în descrierile bunătăţilor create de unchiul Féliz şi mai ales de Roro, mare patisier.” Le putem adăuga cele trei cărţi despre călătorii: a regretatului Andrei Bodiu în China, a lui Ilie Rad în Australia şi a lui Constantin M. Popa în Canada.

Nu‑i doresc, în final, scriitorului român decât o singură bucurie: să fie citit şi recenzat de către Constantina Raveca Buleu!

Ştefan Borbély

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Ştefan Borbély

Ştefan Borbély (n. 31 oct. 1953, în Făgăraş) este profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată. Doctorat în literatură comparată (1999). Echinoxist ca formaţie, a debutat editorial în 1995, cu volumul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now