Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Câteva anxietăţi ale începutului de secol XXI

Câteva anxietăţi ale începutului de secol XXI

Apărută relativ recent, lucrarea Strangers on Our Doorstep and Strangers in Our House este un proiect interdisciplinar editat de Magdalena Hodalska, Cătălin Ghiţă şi Izabela Dixon, centrat pe o serie de frici şi anxietăţi privite dual – frica în faţa alterităţii şi frica motivată psihologic. Concret, volumul este organizat în două părţi: prima parte a studiul este numită Fear of Foreigners and Neighbours şi conţine patru studii, cu teme precum imaginea migranţilor, anxietăţi din spaţiul postsovietic şi frica de alteritate din poezia patriotică; complementar, partea a doua – Fear of Strangers in Our House – abordează fricile şi anxietăţile dintr‑o perspectivă interioară, sub motivaţii diverse, de la psihologie şi limbaj la comparaţii interculturale. Frica nu este doar una din cele mai ubicue caracteristici sociale, responsabilă de modelarea viziunii asupra lumii contemporane, dar în lipsa acestei emoţii şi a diverselor fobii, viaţa este de neconceput – frica poate scoate la iveală „courage, dignity and responsibility” şi doar în faţa fricii şi a diverselor pericole cineva poate da adevărata măsură a fiinţei sale („It is only in the face of fear and danger that one can define the measure of one’s true being”). Dar, aşa cum vom vedea în continuare, responsabilitatea şi demnitatea nu sunt singurele răspunsuri ale oamenilor în faţa fricilor şi anxietăţilor.

În primul studiu, Invasion and Tidal Waves: Fictionalizing EU Migration, Ştefania Alina Cherata examinează modul în care presa şi politicienii locali alimentează frica de alteritate prin prezentarea migranţilor drept o ameninţare la adresa siguranţei publice, dar şi prin transformarea acestora în ţapi ispăşitori pentru diferite probleme socio‑economice. Dar respingerea celor consideraţi străini nu este determinată doar de dificultăţile economice, ci este şi un produs secundar al proiectului de creare a unei identităţi europene („by‑product of creating a European Identity”). Proiectul Uniunii Europene are la bază motive politice şi economice, la care se adaugă, sub presiunea globalizării, depăşirea graniţelor naţionale şi a culturilor locale. Cu toate acestea, centrale rămân simbolurile naţionale – limbă, istorie, religie –, iar interacţiunea interetnică a dus la teama de pierdere a identităţii culturale, de unde reapariţia naţionalismului în multe state comunitare. Însă, spre deosebire de trecut, formele acestui naţionalism sunt mult mai complicate şi voalate („elaborate and veiled than they were in the past”).

Ultimul studiu din prima parte – jumătatea extra muros – îi aparţine lui Cătălin Ghiţă şi vizează întrepătrunderea dintre frica de Celălalt şi caracterul poeziei patriotice. Între patriotism şi naţionalism este dificil de trasat o linie, problema privind diferenţierea între cele două noţiuni rămânând deschisă, totuşi, sentimentele patriotice nu sunt declanşate de dorinţa de identificare cu comunitatea, ci de frica de nefamiliar: „In other words, it is not so much identity of community which triggers patriotic feelings, but rather fear of the unfamiliar, the potential threat which menaces one’s social habits” (p. 70). Prezentând mostre de poezie patriotică provenită atât din Occident, cât şi din estul european, Cătălin Ghiţă observă diferenţe notabile: standardele de viaţă ridicate, revoluţia tehno‑ştiinţifică şi experimentarea mai îndelungată a democraţiei reduc frustrările, poezia patriotică din Occident fiind lipsită de stridenţele vindicative, imageria violentă şi paranoia generalizată, trăsături cultivate de poeţii est‑europeni. Orice legitimitate a patriotismului este subminată de două contradicţii interne: arbitrarul naşterii şi contradicţia etică („ethical contradiction”). În primul caz, nimeni nu îşi alege ţara în care s‑a născut; în cel de‑al doilea, când doi soldaţi sunt angrenaţi într‑un conflict armat, este imposibil de stabilit care dintre ei are dreptate – chiar şi în cazul opoziţiei invazie/apărare‑invadator/apărător, arbitrajul este imposibil, de vreme ce ambii sunt condiţionaţi de standardele morale din societăţile în care s‑au născut şi format.

Miza lui Cătălin Ghiţă este mult mai extinsă: dacă vrem ca omenirea să aibă un viitor şi să nu mai repete experienţele secolului trecut, valori umaniste şi cosmopolite trebuie să ia locul celor parohiale. Pertinentă rămâne întrebarea de la sfârşitul textului său: „[…] how long will it take us all to understand that one is not born English, Algerian, Brazilian or Chinese, but simply a human being?”.

În partea a doua a volumului – jumătatea intra muros – mă voi opri asupra studiului numit Genetics, Fear and Home: Gender‑Conditioned Construction of Meaning, care îi aparţine cercetătoarei Clara Palleja‑López. Combinând genetica şi literatura, autoarea argumentează că femeile au o mai mare predispoziţie pentru fobii precum claustrofobia şi teama de întuneric, la fel cum fetele au o predispoziţie mai mare pentru arahnofobie. Îndelungata izolare a femeilor în mediul familial, mai concret, între pereţii casei, a produs teama de restricţia spaţială („spatial restriction”). Această reducere a libertăţii de mişcare a produs două atitudini opuse: pe de‑o parte, captivitate şi supunere în faţa autorităţii masculine, pe de alta, investirea locuinţei cu trăsături emoţionale, de îndată ce între pereţii casei femeile aveau grijă de copii. Casa ca imagine a ataşamentului şi a anxietăţii („love and anxiety”) este prezentă în literatura horror „feminină” din a doua jumătate a secolului XX – în momentul în care controlul patriarhal cedează. Astfel, dacă în literatura horror „masculină” – dar şi în cinematografie – pericolul este exterior (supranatural, transgresiuni din trecut), în literatura horror a unor scriitoare ca Shirley Jackson (The Haunting of Hill House – 1959) şi Anne Rivers Siddons (The House Next Door – 1978) casa înseşi este un generator al răului şi a fricilor ulterioare.

În concluzie, textele din acest volum academic răspund unei perspective multidisciplinare şi cuprind domenii ca psihologia, istoria, literatura, sociologia, lingvistica, biologia sau teologia, pluralitatea şi specificul vocilor fiind una din trăsăturile remarcabile ale volumului de faţă. Diversitatea discursului este utilă pentru cine doreşte să cunoască tipologiile fricii şi segmentarea anxietăţilor în acest început de secol.

Alexandru Ionaşcu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now