Din ultimul număr:
Contemporanul » Lecturi - Despre Cărți » Boris Marian: Oscar Lemnaru – un mare scriitor puțin cunoscut

Boris Marian: Oscar Lemnaru – un mare scriitor puțin cunoscut

Pentru Oscar Lemnaru, genul fantastic este singurul legitim („literatura a vidat toate posibilităţile”), toate celelalte formule părându‑i‑se uzate

A trăit între anii 1907‑1968, a fost prozator de succes, traducător, publicist activ. S‑a născut la Brăila (numele la naştere: Oscar Holtzman). Se naşte în 1907, Bucureşti, moare în 1968, Bucureşti. Provenea dintr‑o familie de comercianţi, a colaborat la Florile Dunării, Brăila, unde a şi debutat, apoi la Facla, Cuvântul, Credinţa, Revista Fundaţiilor Regale (au fost destui evrei care au scris acolo), Azi, Libertatea, Reporter (de stânga), iar ca autodidact a scris filosofie, literatură franceză, a tradus din germană, îl cita pe Spinoza. A fost participant activ la viaţa cafenelei bucureştene, lansând calambururi şi memorabile vorbe de spirit într‑o operă orală, comparabilă cu aceea a unor Al. O. Teodoreanu, Tudor Muşatescu sau Şerban Cioculescu. Sub regimul comunist a scris nuanţat despre noile schimbări, a pledat pentru romanul fantastic, ceea ce i‑a atras marginalizarea sub acuza că „fuge de realităţile socialiste”. A publicat în 1946 volumul de nuvele Omul şi umbra, care mai conţine: Ochii reflectaţi, Ceasornicul din turn, Amăgirea, Ochii fugitei, Triumful lui Crookes. Se simte influenţa unor scriitori pe care îi admira: Poe, Chamisso, Hoffmann, ş.a. Primul său mentor a fost savantul Al. Rosetti. Fiind autor de glume cunoscute, i se spunea Oscar Calambur. Şerban Cioculescu a scris cu admiraţie despre Oscar Lemnaru, iar scriitorul SF Adrian Rogoz îl considera „maestrul său”. Din păcate, şi azi mai scriu unii nostalgici de verde că Lemnar a fost „băgat pe gât” elevilor. De două ori minciună. Lemnaru nu este în programa şcolară, iar pe gât sunt adesea introduşi autori labili sub aspect politic din interbelic. Numele lui Lemnaru este pomenit în Jurnalul fericirii lui N. Steinhardt, evreul convertit. În anii ’50, frecventau „Mon Jardin”‑ul din Bucureşti criticii de artă Petru Comarnescu şi Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru ş.a.

Muzeul anticipaţiei tehnico‑ştiinţifice din România îl pomeneşte şi pe Oscar Lemnaru. El era în relaţii de amiciţie cu Ion Barbu şi a fost membru al Clubului Mateiu Caragiale, înainte de război. Nuvelele fantastice din unicul său volum, Omul şi umbra (1946), au fost citite în cenaclul Sburătorul. A publicat un fragment din romanul neterminat Adonis hâdul în revista Azi (1935). În ultimii ani stilizează, traduce din limba rusă, franceză (Emile Zola, Romain Rolland, Robert Merle). Omul şi umbra are următoarea temă: un singuratic mizantrop ajunge inevitabil şi fatal la narcisism: singurul obiect privilegiat este oglinda, „magicul sau refugiu”. Printr‑o obsesie cultivată istovitor, omul real se abandonează jocului amăgitor de „a se vedea văzându‑se”, pentru ca, în cele din urmă, obiectul să fie acela obsedat de chipul din faţa lui şi să‑i absoarbă viaţa până ce dublul înlocuieşte fiinţa reală.

În Ceasornicul din turn, paznicul orologiului se confundă într‑atât cu mersul acestuia, încât încetarea bătăilor lui îi aduce moartea. În Ochii Fujitei, Melidis înnebuneşte dintr‑o dramă pasională şi retrăieşte cu atâta tărie trecutul, încât poate muri înscenând imaginar duelul cu adversarul său: „Tot ceea ce este pe lume, tot ceea ce a fost cândva revine, dacă e invocat cu forţă şi convingere”, se spune în final, afirmându‑se acelaşi principiu al concentrării adânci în sine, până la a crede în realitatea unei ipoteze ce are în centru o intuiţie fulgurantă de evadare: sugestia e însă atribuită altcuiva, printr‑o disociere de propriul gând până acesta se înstrăinează, pentru a fi din nou însuşit. Autorul pleacă, precum unii nebuni logici, de la premise false, iar faptele se desfăşoară în aşa chip, încât ele semnifică demonstraţia tezei. Elementele de necrezut trebuie să fie prezentate ca posibile şi şansa trebuie să fie indicată ca probabilitate”.

Pentru Oscar Lemnaru, genul fantastic este singurul legitim („literatura a vidat toate posibilităţile”), toate celelalte formule părându‑i‑se uzate.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now