Puterea mărturisirii

Ungaria horthystă începuse o vastă campanie de epurare etnică în care au căzut victime şi români, şi evrei. Dintre toate crimele odioase comise atunci, deportarea şi exterminarea evreilor din Transilvania de nord a fost cea mai teribilă şi s‑a petrecut în cel mai scurt timp

S‑ar putea ca supremul eroism, adică lucrul cel mai puţin lesnicios pentru fiinţa umană, să nu fie sacrificiul vieţii, ci mărturisirea înfrângerii sale spirituale.” (B. Fondane)

Organizat de Asociaţia Sionistă din România, la 75 de ani de la deportarea, de către Ungaria horthystă, a evreilor din Ardealul de Nord, Marşul Memoriei, pelerinajul de comemorare a victimelor Shoahului, a început cu o oprire la Oradea, acolo de unde, pe 23 şi 25 mai 1944, mii de evrei au fost trimişi spre lagărele de exterminare din Polonia. Pelerinajul a început în ziua de 16 mai, la Cluj. După câteva opriri pe traseul tragic al deportărilor, în oraşele principale în care au fost marile ghetouri de unde s‑au făcut îmbarcările în trenurile morţii, a avut loc o ceremonie religioasă la Sinagoga Mare din Oradea al cărei preşedinte, Felix Koppelmann, a prilejuit o slujbă de comemorare condusă de Shraia Kav, prim‑rabinul Oradei. Cel mai mare ghetou din Ungaria – cu excepţia celui din Budapesta – a fost cel din Oradea. De fapt, în acest oraş erau două ghetouri: unul pentru evreii din localitate, unde au fost stabilite 27.000 de persoane, aflat în apropierea Marii Sinagogi Ortodoxe; celălalt, pentru cei aproape 8.000 de evrei aduşi din comunităţi rurale din douăsprezece districte. Încă din 1940, după semnarea Pactului Ribbentrop‑Molotov, Ungaria horthystă începuse o vastă campanie de epurare etnică în care au căzut victime şi români, şi evrei. Dintre toate crimele odioase comise atunci, deportarea şi exterminarea evreilor din Transilvania de Nord a fost cea mai teribilă şi s‑a petrecut în cel mai scurt timp. La presiunea ocupanţilor germani ai Ungariei, guvernul maghiar a „reuşit” – cu concursul activ al autorităţilor locale şi al jandarmeriei maghiare – adunarea celor peste 150 de mii de evrei în 12 ghetouri improvizate. Această barbarie s‑a petrecut în mai puţin de 30 de zile. Rapidă a fost şi încărcarea lor în 1500 de vagoane de vite, care au plecat, toate, spre lagărul de exterminare din Auschwitz‑Birkenau. Uciderea celei mai mari părţi a celor deportaţi s‑a făcut prin înfometare, boli, maltratare, schingiuiri, munci de sisif, experimente medicale criminale, împuşcare şi gazare. Cenuşa rămasă din corpurile lor chinuite, arse în crematoriile din Auschwitz‑Birkenau, a fost risipită pe toată întinderea lagărelor. Evreii din nordul Transilvaniei au fost expediaţi fără excepţie în lagărul de exterminare Birkenau‑Auschwitz, unde 70‑75%, uneori chiar 80 % din cei sosiţi erau duşi de pe un peron direct în camerele de gazare. Şi numai cei 20‑30% rămaşi în viaţă au fost trimişi ulterior în lagărele de concentrare din Germania. La Birkenau‑Auschwitz era pusă la punct o bandă rulantă a morţii şi exista o experienţă de câţiva ani în asigurarea funcţionării ei fără perturbări în vederea sosirii într‑un ritm fără precedent a deportaţilor din Ungaria şi din teritoriile pe care le cotropise.


„Am simţit că e de datoria noastră să realizăm Marşul Memoriei, organizat de Asociaţia Sionistă din România (ASR) împreună cu Federaţia Comunităţilor Evreieşti (FCER). Acest pelerinaj simbolic la Auschwitz al comunităţilor din Transilvania îl facem, după 75 de ani de la uciderea nevinovaţilor noştri bunici, părinţi, fraţi, rude sau doar concetăţeni, copii, adulţi şi bătrâni, femei şi bărbaţi, la locul unde moartea i‑a răpit în chinuri năprasnice. Am avut şi avem convingerea că este de datoria noastră, a evreilor din România şi cu deosebire a celor din Transilvania de Nord, să punem câte o piatră şi să aprindem câte o lumânare pe locul unde au pierit 135 de mii de martiri ai poporului evreu, cu prilejul împlinirii unei triste aniversări 75 de ani de la deportarea lor. Este de datoria noastră să păstrăm, pentru memoria viitorului, amintirea soartei lor cumplite. Trebuie să punem pe acel loc unde s‑a risipit cenuşa lor o Maţeva, o piatră de mormânt”, a fost declaraţia organizatorilor manifestării, Tiberiu Roth, preşedintele Asociaţiei Sioniste din România, şi Marco Katz, vicepreşedinte.

Slovacia şterge trecutul… Majoritatea transporturilor au ajuns la Auschwitz trecând prin Slovacia centrală. Gara din Košice, unde trenurile au oprit o singură dată, dar nu pentru a fi coborâte cadavrele, ci pentru ca jandarmii unguri să confişte oropsiţilor şi ultimele bunuri ascunse, este astăzi un loc fără memorie. Nu există nici o inscripţie care să aducă aminte despre aceste orori. Drumul de la Sinagoga oraşului, folosită ca ghetou, până la gară l‑am făcut cu paşi îngânduraţi. Bieţii oameni au însemnat pe pereţii sinagogii durerea acelor clipe readuse, prin scrisul lor tremurat, în memoria noastră.

J’entre dans le mouvement qui me fuit, et j’ai peur,/ mes mains, mes mains et ce qu’elles tiennent du monde./ Dans le passé sanglote une bouche ouverte,/ ce n’est qu’une chanson pour le pays des ombres” (B. Fondane, Le mal des fantômes).

Et in inferno ego! Am trecut peste traversele de cale ferată de unde Moartea şi‑a atras, nesăţioasă, prada. Vineri, în ziua de Izkor („Ziua rememorării”), am păşit pragul locurilor blestemate. Am fost la Auschwitz şi Birkenau, unde a fost evocată memoria celor dispăruţi, stând Shiva şi rostind rugăciunile cuvenite. Rabinul Zvika Kfir şi cantorul E. Pusztay au asigurat serviciul divin şi a fost dezvelită o piatră funerară în memoria celor 135.000 de victime, din care peste 25.000 de copii din Ardealul de Nord dispăruţi la Auschwitz. Nonagenarul Andrei Stern, supravieţuitor al unui lagăr de muncă forţată din România, a spus că a avut norocul să se afle în partea română în anii ’40. „Dacă aş fi fost în partea ocupată de Ungaria, aş fi rămas aici, la Auschwitz. Nu avem voie să uităm.”

Cracovia, cu sinagogile sale în care am păşit cu pioşenie, Sinagoga veche din cartierul evreiesc Kazimierz, Sinagoga Tempel cu fastuosul său interior care găzduieşte azi concerte în timpul Festivalului Culturii Evreieşti, Sinagoga Kupa datând din 1643, cu picturi murale pline de străvechi semnificaţii biblice, iată doar câteva popasuri din drumul nostru către ghetoul înfiinţat la 3 martie 1941 în cartierul Podgórze, cu zidul său înconjurător imitând pietrele funerare, un adevărat mormânt urban pentru miile de evrei înghesuiţi într‑un spaţiu al terorii. Fabrica lui Schindler, cel care a salvat, cu totală dăruire, vieţile a 1.200 de evrei, farmacia „La Vulturul” a lui Tadeusz Pankiewicz, cel care a ajutat nenumăraţi evrei să supravieţuiască în ghetou, ambii recunoscuţi de Yad Vashem ca Drepţi între Popoare. Trecem spre Piaţa Eroilor Ghetoului, numită şi a Scaunelor, acolo unde spaţiul dramatic al pieţei spune povestea tristă a unor scaune goale, cu siluete antropomorfe, încremenite între dalele gri ale pavajului cu patina metalului funerar, infernal, aruncând umbre mute sub soarele tuturor. O pietricică aruncată pe mormântul celor fără morminte, aici şi la Auschwitz, la Birkenau, în regatul umbrelor. O rugă simplă în tăcerea care se lasă ca o oglindă neagră. O rugă simplă care se ţese ca un fum către Cer. O rugă simplă înălţată pe tot parcursul acestei călătorii către noi înşine, la Braşov, la Cluj, la Oradea, la Debrecen… O rugă simplă, tăcută şi fără sfârşit. Şi mărturisirea omului înfrânt ca om.

Irina Airinei

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now