Contemporanul » Istorie - Documente - Politică » Poezie şi identitate naţională. Grigore Vieru sau forţa fragilităţii

Poezie şi identitate naţională. Grigore Vieru sau forţa fragilităţii

În Basarabia, care a stat, din 1812, decenii la rând, mai bine de un secol, de fapt, sub stăpânire rusească, legăturile cu literatura română erau dramatic întrerupte

Poezia lui Grigore Vieru are nevoie de cât mai multe recitiri critice, pentru a‑şi fixa un loc stabil într‑o istorie internă a poeziei de limbă română care să ţină cont de evoluţia formelor poetice, fără să ignore însă ceea ce a determinat, în momente tensionate ale istoriei, alegerea unor tipuri de discurs şi ataşamentul faţă de un anumit imaginar. În prezent, imaginea sa este disputată între două tipuri deBogdan Cretu receptare, care nu au comerţ una cu alta: pe de o parte, una festivistă, lipsită de spirit critic (în ipostaza sa de „poet naţional”, autorul alimentează diferite evenimente literare, destule statui, dar suportă şi îngemănarea cu Adrian Păunescu, un poet nu lipsit de posibilităţi, nici de reuşite, dar cu un statut total diferit: de poet de curte); pe de alta, una reţinută, reticentă chiar, iritată, desigur, de tapajul nu o dată kitsch pe care adulatorii îl creează în jurul efigiei poetului. Care este locul lui Grigore Vieru în principalele lucrări de istorie literară apărute în ultimele decenii în România? Unul precar, aş spune, el lipsind din sintezele cu potenţă canonizatoare (din a lui Nicolae Manolescu la pachet cu tot ce s‑a scris în Basarabia, din a lui Marin Mincu pentru că nu îndeplineşte exigenţele criteriilor axate nu pe lirism, ci pe poeticitate), figurând în altele, lipsite de importanţă (precum istoriile lui Alex Ştefănescu sau Marian Popa). În orice caz, opera lui Grigore Vieru are nevoie, cu toate monografiile care i s‑au dedicat (uneori chiar din cauza acestora), de hărţuire critică, de un proces autentic de revizuire. Or, o astfel de operaţie nu se poate realiza izolându‑i textele de contextul politic şi social în care au apărut. O receptare eminamente estetică riscă să rateze unul dintre cazurile importante de relevanţă culturală şi socială ale literaturii de limbă română.

Tradiţia estetică şi tradiţia naţională

În 1968, când apărea la Chişinău volumul Numele tău de Grigore Vieru, poezia care se scria în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească părea să fi pierdut orice legătură cu literatura română. După al Doilea Război Mondial, se crease o ruptură nu numai politică, ci şi culturală şi mai ales lingvistică între literatura produsă pe cele două maluri ale Prutului. Atunci când reintroducerea valorilor naţionale a fost posibilă, scriitorii basarabeni s‑au văzut nevoiţi să recupereze o tradiţie de care erau aproape străini sau, mai precis, înstrăinaţi. În orice caz, literatura a jucat un rol de reculturalizare, de recuperare a unei identităţi brutal retezate, de ieşire din aporia unei alte identităţi hibride, imposibile atât cultural, cât şi istoric, cu o singură justificare, cea propagandistică, ideologică: aceea a „moldovenismului”, ca negare a românităţii. Într‑un imperiu cinic, literatura scrisă în Basarabia şi‑a asumat această miză extraordinară, ceea ce explică multe dintre orientările sale, care nu pot fi nici înţelese, nici evaluate în absenţa unei reîncadrări în context. Nu e acelaşi lucru să scrii în Chişinăul sovietizat al anului 1968 sau în Bucureştii excitaţi politic de gestul anti‑sovietic al lui Ceauşescu din 21 august acelaşi an. Atunci când apare într‑un regim totalitar, literatura are, implicit, o miză politică pe care nu o putem ignora în actul reevaluării.

Care este locul lui Grigore Vieru în principalele lucrări de istorie literară apărute în ultimele decenii în România? Unul precar, aş spune, el lipsind din sintezele cu potenţă canonizatoare (din a lui Nicolae Manolescu la pachet cu tot ce s‑a scris în Basarabia, din a lui Marin Mincu pentru că nu îndeplineşte exigenţele criteriilor axate nu pe lirism, ci pe poeticitate), figurând în altele

După 1990, literatura scrisă în Basarabia nu a revenit, cum s‑a tot spus, la sânul literaturii române. Fenomenul se petrece sub ochii noştri abia în ultimii ani, când, într‑adevăr, putem discuta despre un câmp literar normalizat, comun, despre o sincronizare reală, în special prin generaţiile post‑optzeciste. (Comit aici, între paranteze, o afirmaţie care merită, numai ea, un studiu separat: faptul că scriitorii douămiişti basarabeni au dat nu o dată tonul, s‑au fixat în avangarda mişcărilor poetice româneşti se poate explica şi prin nevoia lor de a da o replică fie estetică, fie sfidătoare unui gust anchilozat, unui tip de discurs literar încă rezistent, cel impus de generaţia lui Grigore Vieru, dar, diferenţă esenţială!, de data asta într‑un climat politic chiar dacă dificil, tulbure social, oricum nu opresiv, lipsit de teroarea stalinistă.) Adevărul e altul: critica literară nu a ştiut ce să facă, acum aproape 30 de ani, cu literatura scrisă în Basarabia, nu a ştiut unde să o aşeze, intuind că e un fenomen aparte, cu o identitate proprie. Ataşamentul faţă de tradiţie şi, nu o dată, faţă de tradiţionalism, cu formele şi retoricile sale literare aparent retardate, are o cu totul altă explicaţie în cazul literaturii scrise în Basarabia faţă de reciclarea unui imaginar, a unei recuzite şi a unei retorici poetice în anii 1960 în România, unde legătura cu tradiţia autentică, estetică, deşi vandalizată ideologic, nu fusese întreruptă cu totul şi nu fusese, în orice caz, extrasă brutal, cu forcepsul dogmatic, din memoria colectivă; şi unde, mai ales, limba română nu fusese interzisă. Pentru unii poeţi autohtoni, precum Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu, legătura cu poezia retro‑modernistă se făcea ca un semn de recuperare a unui fond ancestral, trecut însă printr‑o sită culturală deasă, de cele mai multă ori cea a blagianismului. Interzis până la moarte ca poet, Blaga avea să devină un model al tinerilor poeţi, în mai mare măsură decât Bacovia sau Arghezi, de pildă. În orice caz, odată cu ruperea României comuniste de URSS (proces care începe din ultimii ani ai lui Gheorghiu‑Dej şi e asumat în 1964), negocierile, recuperările se făceau în interiorul aceleiaşi literaturi, cenzurată sau deformată ideologic de‑a lungul anilor ’50, dar niciodată intrată cu adevărat în uitare. Literatura scrisă în Basarabia era, cu excepţia intervalului 1918‑1940 (şi atunci cu defazaje evidente), ruptă de aceea din ţară. În plus, literatura din România avea legături trainice, directe cu modernitatea occidentală (mai puternice chiar şi mai sistematice în interbelic decât cele cu scriitorii clasici autohtoni), pe când cea din Basarabia, care a stat mereu sub vremi, răspunzând tensiunilor în primul rând identitare şi abia apoi dilemelor estetice ale unui popor cu un destin dramatic, se lăsase influenţată de experimentele şi diferitele isme ale Vestului în mai mică măsură. De ce? În primul rând, pentru că o sincronizare estetică era nepotrivită, nu avea nici o justificare şi nici o legitimare în plan social; o astfel de literatură a intimităţii, a autenticităţii, a virtuozităţii literare, a solipsismului, a purificării subiectului ar fi fost total străină nevoilor şi tensiunilor identitare şi politice, sociale ale românilor de dincolo de Prut, abia ieşiţi, vremelnic, de sub cizma sovietică. Prin urmare, deşi foloseau aceeaşi limbă, literatura română din România şi literatura română din Basarabia erau două organisme diferite, care cunoscuseră evoluţii distincte şi traversaseră crize specifice, creându‑şi fiecare anticorpii necesari vindecării. Pe scurt, în România anilor ’50, chiar şi în perioada celui mai crâncen stalinism, identitatea naţională, deşi trecută în plan secund, nu a fost niciodată ameninţată cu dispariţia, interzisă, pe când între Prut şi Nistru românitatea a fost, nu o dată, un cap de acuzare care a putut aduce chiar moartea. E diferenţa majoră care marchează şi statutul, şi strategiile şi legăturile literaturii scrise în fiecare provincie a românităţii cu tradiţia. Pentru scriitorii români ieşiţi din stalinism, tradiţia era mai ales modernitatea, o tradiţie estetică, interzisă în „obsedantul deceniu” de rolul de instrument de propagandă pe care comuniştii i‑l imprimau literaturii, pe când pentru autorii basarabeni tradiţia era în primul rând aceea cu un mai mare potenţial naţional, deci, prin natura lucrurilor, aceea de inspiraţie folclorică, arhetipală, rurală, care reprezenta dovada spirituală a vechimii unui popor sugrumat după cucerirea sa şi anexarea Basarabiei la Imperiul Ţarist şi apoi la cel sovietic. Din această pricină, marea ambiţie a literaturii eliberate de sub constrângerile ideologice a fost, în România, esteticul, pe când în Basarabia, naţionalul. Apoi: în România, intervalul dintre 1948 şi 1960 nu fusese suficient pentru ca marea literatură să alunece în uitare; chiar şi croşetaţi, cei mulţi dintre clasici fuseseră treptat publicaţi; scriitorii generaţiei ’60 îi cunoşteau foarte bine, şi‑i fixaseră ca modele. Blaga, Arghezi, Barbu, apoi Bacovia sunt, de la bun început, modelele lui Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Ion Alexandru. În Basarabia, care a stat, din 1812, decenii la rând, mai bine de un secol, de fapt, sub stăpânire rusească, legăturile cu literatura română erau dramatic întrerupte.

Bogdan Creţu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Bogdan Creţu

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now