Din ultimul număr:
Contemporanul » Istorie – Documente – Politică » O donaţie remarcabilă pentru Pinacoteca Bucureşti

O donaţie remarcabilă pentru Pinacoteca Bucureşti

La sfârşitul anului 2020, Muzeul Municipiului Bucureşti primea o donaţie de o valoare inestimabilă, constând în 50 de picturi realizate de Margareta Sterian. Donaţia a fost făcută prin amabilitatea domnului Mircea Barzuca, moştenitorul patrimoniului deţinut de artistă şi cel care s‑a preocupat constant să valorifice opera acesteia. Donaţia întregeşte în mod fericit colecţia Pina­cotecii Municipiului Bucureşti cu lucrări realizate de pictoriţele din România care s‑au remarcat mai ales în perioada interbelică. Multe dintre aceste femei‑artist şi‑au continuat activitatea şi după cel de‑al Doilea Război Mondial, într‑un dificil context politic şi ideologic.

Donaţia, în integralitatea ei, urmează să fie expusă în toamnă, la Palatul Suţu, în cele două săli de la etaj dedicate expoziţiilor anuale ale Pina­cotecii oraşului Bucureşti. În iulie 2019, Muzeul Municipiului Bucureşti a primit în administrare imobilul din str. Lipscani, nr. 18‑20, fostul Palat Dacia, în scopul organizării unei mari galerii de artă cu lucrările din colecţia Pinacotecii. Conceptul general al viitoarei galerii permanente este gândit să evidenţieze, printre altele, şi contribuţia femeilor‑artist la evoluţia picturii româneşti, un demers unic în peisajul muzeistic românesc. Dintre artistele care au lucrări reprezentative în cadrul Pinacotecii le putem enumera pe: Margareta Sterian, Nina Arbore, Magdalena Rădulescu, Rodica Maniu, Cecilia Cuţescu Storck, Elena Popea, Alma Redlinger, Georgeta Năpăruş, Ana Asvadurova Ciucurencu, Lucia Demetriade Bălăcescu sau Eva Cerbu.

Margareta Sterian a excelat ca poetă, scriitoare, traducătoare, pictoriţă, graficiană, ceramistă, practicând cu succes şi tapiseria. În ţară studiază cu Richard Canisius, pictor‑gravor, şi cu Gore Mircescu. Face studii de artă şi la Paris, la Academia Ranson (frecventând cursul de pictură susţinut de Amédée de la Patellière) şi la École du Louvre, urmând cursuri de istoria picturii şi sculpturii.

Activând şi în cadrul Seminarului de sociologie, etică şi politică din cadrul Universităţii Bucureşti, pictoriţa se implică în al cincilea studiu interdisciplinar de la Drăguş, un eveniment de investigaţie culturală cu un puternic impact în epocă. La Drăguş (Făgăraş), Margareta Sterian pictează, copiază cusături populare şi icoane vechi. Cercetarea a fost coordonată de savantul Dimitrie Gusti. Cu o serie de portrete de copii din Drăguş, naturi statice şi peisaje, deschide prima sa expoziţie personală în anul 1929. A fost un debut plin de succes, remarcat de critica de specialitate.

Colaborarea cu arhitectul şi pictorul Marcel Iancu, între anii 1930 şi 1937, marchează acceptarea sa într‑un cerc select al artei româneşti, unde Margareta Sterian lucrează frescă şi ceramică decorativă pentru diverse reşedinţe din Bucureşti. Pentru câteva dintre aceste imobile, o altă mare artistă, Miliţa Petraşcu, devenită prietenă a Margaretei Sterian, a realizat decoraţia sculptată.

Chiar în perioada colaborării cu Marcel Iancu, în anul 1932, Margareta participă la prima expoziţie a grupării „Arta Nouă”, alături de M.H. Maxy, Miliţa Petraşcu, Michaela Eleutheriade, Olga Grecianu, H. Daniel, Cornelia Babic‑Daniel sau Lucia Dem Bălăcescu. În anul următor, 1933, expune în cadrul grupării „Criterion”. Participă la acest eveniment alături de M.H. Maxy, Marcel Iancu, Ionescu Sin, Henri Catargi, Petre Iorgulescu‑Yor, Corneliu Michăilescu, Michaela Eleutheriade, Henri Daniel, Cornelia Babic‑Daniel. Tot în anul 1933, este prezentă pe simeză alături de cei mai moderni artişti ai momentului în cadrul memorabilei expoziţii de la „Palatul expoziţiei naţionale de artă futuristă din Roma”, organizată sub egida lui F.T. Marinetti, manifestare elogiată de ziarele italiene Il Messaggero, Il Piccolo, La Provincia şi La Tribuna.

Pictoriţa se orientează tot mai clar spre mişcările novatoare. În anul 1934, Margareta Sterian continuă seria de participări la expoziţiile grupărilor de avangardă, iar în anul 1935 va participa la a treia expoziţie „Contimporanul” (sala Mozart), împreună cu grupul de pictori români inovatori şi alături de artişti străini, nume prestigioase ale momentului: Eugène Berman, Giorgio de Chirico, Léonor Fini, Walter Becker, Philippe Hosiasson, Filippo de Pisis, Pavel Tchélitchew şi Léon Zack.

Margareta Sterian a fost foarte legată spiritual de gruparea „Criterion”, o mişcare intelectuală a generaţiei afirmate în deceniul al patrulea al secolului XX. Gruparea s‑a constituit la Bucureşti sub denumirea de „Asociaţia de arte, litere şi filosofie Criterion”, care a activat în perioada octombrie 1932 şi decembrie 1933. „Criterion” continua critica generaţionistă declanşată în anul 1927 în seria de articole ale lui Mircea Eliade, „Itinerar spiritual” din „Cuvântul” şi dezvoltată în „Manifestul Crinului Alb”, lansat în „Gândirea” (1928). Mircea Eliade a descris spiritul criterionist în „Memorii”, ca fiind o emancipare de complexul provincial, de periferie, o creditare a posibilităţilor geniului românesc în direcţia unei culturi majore şi o sfidare a discursului public, acela care afirma că minoratul cultural este caracteristic evoluţiei culturii române. Tot Eliade a văzut spiritul criterionist ca un fel de precursor al existenţialismului francez, care a marcat depăşirea momentului academist în cultură, prin coborârea intelectualului într‑o arenă cu public.

În anul 1932, „Criterion” începea să se afirme public, lansând un nou format de conferinţă: provocator, unic, cu strălucitoare prezentări. Fără longevitate, asociaţia a fost considerată ultima tribună a exprimării libere înaintea scindării ireconciliabile a vieţii publice româneşti. Margareta Sterian participă la toate evenimentele „Criterion” şi, sub această influenţă, creaţia sa devine tot mai originală, pictoriţa reuşind să reproducă plastic poezia propriei sale percepţii a realităţii.

Remarcabilă este şi legătura care a existat între Victor Brauner şi familia Sterian. Brauner o pictează pe artistă într‑o manieră dură, suprarealistă, ea fiind reprezentată având capul tăiat şi suspendat în aer. Artista a văzut în această reprezentare uluitoare o previziune nefastă, dar a apreciat forţa de sugestie a lucrării.

Margareta Sterian continuă să rămână în contact cu arta europeană prin seria de călătorii pe care le întreprinde în Anglia, Austria, Danemarca, Elveţia, Franţa, Norvegia, Suedia şi în Statele Unite ale Americii, în perioada 1929‑1931. Călătoria sa în America (1931) este revelatoare. Acum realizează şi câteva dintre picturile sale pe această temă: „Sosirea la New York”, „Case în port – New York”, „La Niagara”, „Parc la New York”, „Cabaretul”, „Piaţă”, „Dansatori” sau „Banca”.

Din anul 1940, Margareta Sterian este exclusă din viaţa publică, odată cu ascensiunea grupărilor extremiste. Tot în această perioadă divorţează de Paul Sterian şi reuşeşte să se întreţină singură. Margareta Sterian îşi exprimă aspiraţia spre libertate cu mult curaj, promovând literatura americană în România. În 1943, pictoriţa traduce trilogia lui Eugene O’Neill, „Din jale se întrupează Electra”. După un an, în ianuarie 1944, are loc la Teatrul Naţional premiera românească, fără a se menţiona contribuţia ei la realizarea traducerii. Schiţele de decoruri şi costume reproduse în caietul program, desenate de Margareta Sterian şi realizate pentru scenă de Traian Cornescu, au fost prezentate ca fiind preluate de la teatrul „Guild” din New York, unde avusese loc premiera mondială a piesei (1931). Recunoaşterea muncii sale, în acest caz, a venit doar după anul 1944.

Urmează alte vremuri dificile, determinate de instalarea regimului comunist şi în România. Margareta Sterian îşi exprimă în continuare interesul pentru cultura occidentală şi în anul 1945 reuşeşte să finalizeze traducerea volumului de poeme de Walt Whitman. În anul 1947 apare antologia poeziei americane, intitulată „Aud cântând America”. Traduce şi poezie irlandeză şi engleză. Ea însăşi scriitoare şi poetă, publică volume importante: „Evocări de călătorie” (1971), „Castelul de apă” (1972), „Soare difuz” (1974), „Din petice colorate” (1977), „Viaţa prin hublou” (1986) sau „Poezii” (1988).

Chiar dacă pentru o perioadă de timp a fost marginalizată din cauza admiraţiei sale pentru cultura americană, după liberalizarea parţială a regimurilor comuniste, în anii ’60, Margareta
Sterian îşi continuă cu succes cariera, expunând în România, dar şi la Paris, Praga, Geneva, Düsseldorf, Kiev, Roma, Haga, Tokyo, Moscova sau Leningrad.

Creaţia Margaretei Sterian reflectă magistral o parte din parcursul culturii române în secolul XX. Donaţia cu lucrările artistei, care va fi expusă în curând, va aduce în faţa vizitatorilor un întreg spectacol plastic cu o simbolistică aparte şi foarte bine ancorat într‑o realitate care ne‑a marcat pentru multă vreme.

■ Istoric, expert arte plastice şi conservarea patrimoniului mobil, director adjunct Artă, Restaurare, Conservare. MMB

Elena Olariu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest