Contemporanul » Filmoteca - Cinematurgie » Un cinema serializat captivant

Un cinema serializat captivant

Serialul are de câştigat şi din harul de dialoghist al lui Mirică, cel cu o ureche sensibilă la argoul actual al interlopilor, la limba vorbită în mahalaua bucureşteană de azi, unde se mănâncă şaorme şi se umblă cu şlapi chinezeşti…

Într‑un interviu acordat televiziunii italiene în anii ’80 ai secolului trecut, marele cineast Michelangelo Antonioni anticipa evoluţia cinematografului, dovedindu‑se un adevărat profet acum, când putem verifica spusele sale. El credea că în mileniul următor (adică acesta) dimensiunea ecranelor va tinde să se egalizeze: cele mici, ale televizorului, vor deveni mai mari, iar cele ale sălilor uriaşe se vor micşora, cu tot cu sală, adaptându‑se scăderii numărului de spectatori. Putem confirma că este exact ceea ce s‑a întâmplat, urmărind, pe plasmele cu diagonale mai mari de acasă filme şi seriale, ultimele devenind deseori mai pasionante, mai bine scrise şi mai moderne decât producţiile cinematografice dominante. Există mult cinema în aceste forme de cinema serializat care se adresează mai ales adulţilor (cei care stau mai mult seara acasă) decât adolescenţilor şi celor până în 25 de ani, care formează publicul majoritar de la mall. Calitatea superioară a serialelor americane văzute la televiziunile noastre în ultimii ani este explicată şi de semnăturile regizorale prestigioase: Martin Scorsese (Imperiul din Atlantic City/Boardwalk Empire), Steven Spielberg (Holocaust şi Terra Nova) sau Ridley Scott (Soţia perfectă/The Good Wife sau Numere/Numbers).

Şi HBO Europe a intuit că regizorii validaţi de premiile internaţionale pot imprima o calitate vizibilă serialelor produse de această companie media. Deşi a activat o plasă de siguranţă adaptând formule de serii aduse din străinătate (vezi În derivă – după un model israelian, Umbre – după unul australian) spectatorii de la noi au fost impresionaţi de siguranţa şi modernitatea regiei, asigurată în primul caz de Adrian Sitaru şi Titus Muntean şi de Bogdan Mirică şi Igor Cobileanski în cel de‑al doilea. Acestora li se poate adăuga mini‑seria Valea mută (după modelul norvegian Martori oculari), în regia creativă a lui Marian Crişan. Un nou sezon, scris şi regizat de Bogdan Mirică, Umbre 3, care a debutat cu episoade puţin mai bine articulate decât precedentele şi pare decis să amplifice tabloul crimei organizate autohtone, ne face să evaluăm din nou cât de mult (şi bun) cinema românesc se află în seriale.

Premiat la Cannes pentru opera prima Câini (2016), Bogdan Mirică semnează şi scenariul care dozează cu pricepere ingredientele genului crime story. Noile episoade din Umbre 3 duc mai departe povestea lui Relu (Şerban Pavlu), un recuperator atletic foarte eficient în misiunile de pedeapsă, care renunţă acum la faţada taximetriei şi se angajează mai decis în slujba interlopului şef de clan poreclit Căpitanul (Doru Ana). Lumea interlopilor bucureşteni, cu luptele sale pentru zone de influenţă şi pentru putere, este populată de o faună portretizată savuros‑terifiant de Dorel Vişan (Domnul Toma, alt periculos şef interlop), Sergiu Costache (sadicul Sabin, şcolit în practici de violenţă în închisoare) sau noul lider în ascensiune, sălbaticul Nicu (Costel Caşcaval). Nu lipseşte versiunea feminină a interlopului, în persoana roşcatei Nico (Andreea Vasile) şi nici poliţistul abuziv, Emilian, foarte asemănător în metode cu delincvenţii urmăriţi (Laurenţiu Bănescu).

Noul sezon explorează o lume interlopă căreia se străduieşte să‑i găsească un specific, urmărind acţiunile delincvenţilor în traficul cu droguri, în prostituţie, în lupte ilegale şi şantaj de tot felul. Sunt descrise foarte expresiv zonele periculoase bucureştene unde aceşti indivizi, de o cruzime terifiantă, colcăie, vorbesc răstit, vulgar şi lovesc intempestiv. Violenţa se revarsă subit asupra bărbaţilor, dar şi asupra femeilor. Echipa pare a se fi documentat serios asupra mediului, restituit pe ecran poate cu accente prea apăsate uneori (mai ales la nivelul cruzimii de limbaj şi al stridenţei sonore).

Scenarist foarte dotat, Bogdan Mirică a înţeles că încleştarea între bărbaţi violenţi nu e suficientă unei naraţiuni în cheie poliţistă ca aceasta, că nici tehnicile de amânare a deznodământului nu ajung să ţină publicul lipit de ecran. Miza conflictului se hrăneşte şi din meandrele poveştii unei familii în descompunere, familia recuperatorului Relu, care execută comenzile şefului, dar e tentat să‑i saboteze permanent deciziile. Publicul urmăreşte cu interes cum se complică, de la un episod la altul, povestea familiei, în care soţia, Gina (Maria Obretin) pleacă de acasă şi se combină cu şeful obsedat erotic (Mihai Călin). Declinul şi deruta sunt completate de interlopizarea treptată a fiului lui Relu, Chuckie (Dan Hurduc), intrat parcă în competiţie cu propriul tată, dar şi cu bunicul foarte dur (Ştefan Velniciuc). Blestemul asupra familiei o atinge şi pe fiica cea mare, Magda (Mădălina Craiu), care pierde sarcina în urma unui accident provocat şi are conflicte din ce în ce mai dramatice cu proaspătul soţ, fiul Căpitanului (Gabriel Huian). Cu toţii sunt apăsaţi de autoritatea insuportabilă a celor din vârful ierarhiei acestei lumi a delincvenţei, organizată ca un fel de Cosa Nostra românească. Ca orice serial care ţine la diversitatea tipologică, Umbre 3 include, în ţesătura despre declinul familiei, personaje savuroase precum Sasha, fata răsfăţată şi drogată de Dorobanţi (Silvana Mihai). Această strategie cu agenda antropologică a regizorului‑scenarist urmează modele celebre precum filmele din seria Naşul care l‑au făcut celebru pe Francis Ford Coppola sau peliculele cu mafioţi ale lui Martin Scorsese (de la Mean Streets la Casino, de la Goodfellas la serialul Imperiul din Atlantic City). Vorbind despre Scorsese, ar trebui să observăm că noul sezon al seriei lui Mirică este lansat pe micile ecrane în acelaşi timp cu superproducţia realizată pentru Netflix de marele cineast italo‑american cu reputaţia de abil cronicar cinematografic al mafiei. Dacă Scorsese profită din plin de avantajele noilor tehnologii, intervenind asupra fizionomiei actorilor puşi să se joace la vârste diferite (mai ales Robert De Niro şi Joe Pesci), Bogdan Mirică trebuie să demonstreze că ştie să povestească despre evenimente petrecute aici şi acum, folosindu‑şi talentul pentru a adapta convenţiile genului la spaţiul nostru şi la problematica românească.

Impresia aproape unanimă este că cineastul reuşeşte să se ridice la înălţimea aşteptărilor, să regizeze scene de mare suspans (vezi mai ales urmărirea nocturnă dintre Relu şi poliţistul Emilian pe terasele blocurilor din centrul Bucureştilor). Mirică este bine înţeles de operatorul Andrei Butică, şi el eficient în descrierea dramatică a spaţiului întunecos străbătut de fante de lumină, în bună tradiţie a filmelor cu gangsteri sau noir.

Serialul are de câştigat şi din harul de dialoghist al lui Mirică, cel cu o ureche sensibilă la argoul actual al interlopilor, la limba vorbită în mahalaua bucureşteană de azi, unde se mănâncă şaorme şi se umblă cu şlapi chinezeşti. Printre meritele regizorului ar trebui amintită şi distribuţia, plină de actori care portretizează memorabil. Nu este vorba numai de Şerban Pavlu, care îl întruchipeză pe maiestuos‑ameninţătorul Relu, ros uneori de remuşcări, ci, mai ales, de interpretul celui mai obstinat adversar al său, poliţistul bipolar Emilian, jucat excepţional de Laurenţiu Bănescu. Descoperit de Nae Caranfil în 6,9 pe scara Richter, acest actor foarte înzestrat şi pentru filmul muzical probează capacitatea lui de a acoperi registre variate, interpretând acum acest apărător al ordinii publice cu apucături de delincvent violent, capabil de şantaj şi de violenţă pentru a‑şi atinge obiectivele. Uneori el face pe clovnul sau pe prostul, alteori pe investigatorul de temut, mânuieşte cu pricepere replica tăioasă, dar şi armele, îi place să se facă temut şi să bage în sperieţi fiinţe corupte şi trădătoare precum Nico, ea însăşi prezenţă terifiantă pentru alţii. Prezenţa lui Bănescu condimentează trama poliţistă scrisă de Bogdan Mirică şi îi asigură momentele de contrapunct umoristic necesare în economia acestei poveşti întunecate, cu vendete sângeroase şi lupte pentru supremaţie, despre crima organizată bucureşteană.

Probabil că mulţi dintre cei care apreciază cinematograful de calitate lasă totul pentru a urmări noile seriale din Umbre 3. Statisticile, dar şi reacţiile cunoscuţilor care trăiesc în străinătate demonstrează că serialul scris şi regizat de Mirică este, deocamdată, cel mai apreciat produs românesc de gen, la scară internaţională, fiind distribuit în 21 de ţări europene, din Polonia până în Croaţia, din Spania până în Bulgaria etc.

Dana Duma

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now