Contemporanul » Filmoteca - Cinematurgie » Poezie, violenţă şi farmec metis

Poezie, violenţă şi farmec metis

Festivalul internaţional al noului cinema latino‑american de la Havana

Un alt film despre un triunghi amoros, Vremea noastră/ Nuestro tiempo, i‑a asigurat mexicanului Carlos Reygadas Premiul Coral pentru regie, precum şi Premiul Criticii, oferit de Juriul FIPRESCI (din care am avut onoarea să fac parte)

Cinefilii din România simt deseori o frustrare în privinţa contactului cu cinematograful latino‑american. Numai dacă cineaştii din America de Sud sau Mexic ajung pe lista câştigătorilor de Oscar, precum Guillermo del Toro cu Forma apei /The Shape of Water şi Alejandro Gonzales Iñarritu cu Birdman (2015), sau obţin un Leu de aur la Veneţia, ca Alfonso Cuarón cu Roma (2018), există şanse să le vedem filmele în repertoriul obişnuit sau al festivalurilor de la noi (mai ales Transilvania Festival de la Cluj). Altminteri e foarte greu de recuperat informaţia necesară privind acest cinema din ce în ce mai remarcat în contexte internaţionale. Aşa încât consider o şansă rară participarea mea la Festivalul internaţional al noului cinema latino‑american de la Havana, care şi‑a celebrat a 40‑a ediţie cu un număr record de filme (aproape 400 de lung şi scurtmetraje în programele competitive şi paralele). Principalele cinematografe din oraşul care l‑a fascinat pe Hemingway s‑au dovedit neîncăpătoare pentru un public avid de noutate, format din sute de oameni care petreceau ore bune stând la coadă pentru a apuca un loc la proiecţii.

Nu e de mirare că atenţia tuturor a fost în primul rând captată de selecţia din secţiunile Lungmetraje de ficţiune şi Opera prima, care au concurat pentru diferitele categorii ale Premiilor Coral. Remarcabilă, în termenii audienţei şi nu numai, prezenţa filmului cubanez a fost apreciată şi de juriul (din care au făcut parte cineaşti latino prestigioşi precum argentinianul Luis Puenzo sau mexicanul Jorge Fons) care i‑a alocat câteva locuri în palmares. Juraţii au decis să acorde un Coral Special, ex aequo, principalelor lungmetraje produse în Cuba, din selecţia de lungmetraje. Două dintre ele evocă un trecut relativ îndepărtat : Inocenţa/ Inocencia de Alejandro Gil este povestea condamnării la moarte, în 1871, a opt studenţi la medicină din Havana pentru o falsă acuzaţie de „profanare de morminte”, sub presiunea voluntarilor spanioli, în timp ce Nesupusele/ Insumisas, coproducţie cubano‑elveţiană semnată de Fernando Perez şi Laura Cazadór, se inspiră din biografia primei femei medic venită în zona Caraibelor, la începutul secolului al XlX‑lea, victimă a prejudecăţilor machiste. Celălalt film premiat ex aequo, Cuib de paianjeni/ Nido de mantis de Arturo Sotto, are ca subiect un trio amoros, format dintr‑o femeie şi doi bărbaţi, a cărui poveste are drept fundal momente‑cheie din istoria ţării. Episodul primelor luni de după revoluţia din 1959 conţine trimiteri uşor de recunoscut la filmul Amintiri despre subdezvoltare/ Memorias de subdesarollo de Tomás Gutiérrez Alea, dar şi la clasicul Jules et Jim de François Truffaut.

Un alt film despre un triunghi amoros, Vremea noastră/ Nuestro tiempo, i‑a asigurat mexicanului Carlos Reygadas Premiul Coral pentru regie, precum şi Premiul Criticii, oferit de Juriul FIPRESCI (din care am avut onoarea să fac parte). Cineast cu reputaţie de autor pe cât de total, pe atât de dificil, Reygadas propune acum un lungmetraj autoreflexiv cu accente autobiografice. Trimiterilor autobiografice li se adaugă iniţiativa de a include în ficţiune interpreţi din propria familie: soţia Natalia López, fiul şi fiica lui şi, nu în ultimul rând, pe sine însuşi.

Nuestro tiempo este o poveste despre gelozie şi trădare. Personajul central, Juan (jucat de regizor), este un celebru poet care trăieşte din creşterea taurilor sălbatici pentru coride. În imensa lui hacienda el pare că duce o viaţă liniştită alături de soţia lui Ester, însărcinată cu administrarea fermei, şi cei trei copii. Deşi ţine la imaginea lui de bărbat modern, care‑i garantează soţiei o relaţie deschisă şi o încurajează să flirteze cu alţi bărbaţi, el se autotorturează din gelozie când Ester se înamorează de Phil, îmblânzitorul de cai american care lucrează pentru el.

Din fericire, filmul este mai complex decât sugerează acest sinopsis, şi mixează interesant drama de familie cu convenţii de western şi extravaganţe de cinema de artă. Printre acestea se numără câteva scene foarte îndrăzneţe în reprezentarea subiectivităţii vizuale. Sprijinit de talentul operatorului Diego Garcia (Premiul Coral pentru imagine), regizorul concepe lungi planuri care aduc pe ecran „poezia marilor spaţii” (meritul principal al westernului, după André Bazin), precum lupta spontană dintre doi tauri sălbatici, încheiată cu moartea unuia dintre ei. Inserţiile lirice nu se feresc de riscurile estetice, precum în scena revenirii lui Ester de la o întâlnire cu Phil, în care muzica formaţiei Genesis, ascultată la maximă intensitate de eroină, transmite ritmul său pistoanelor şi valvelor motorului, filmate în prim-plan. Amintind de filme precedente ale lui Carlos Reygadas, ca Silent Light sau Post tenebras lux, lungmetrajul premiat la Havana mixează poezia cu perspectiva machistă (declarata critică a acestuia rămânând palidă) şi întregeşte o operă de autor densă şi originală, de neocolit când vorbim despre inovaţiile cinematografice de limbaj în ultimul deceniu.

Imensitatea spaţiilor care reverberează sentimentele eroilor este poetic descrisă şi în Joel (Premiul Coral pentru scenariu) al argentinianului Carlos Sorín (apreciat mai ales pentru Historias minimas). Filmat în îndepărtata şi înzăpezita Patagonie, lungmetrajul spune povestea unei adopţii, în care inimoşii părinţi adoptivi au de luptat cu prejudecăţile unei comunităţi conservatoare, ostilă copilului provenit din mediu defavorizat. Tot din Argentina vine şi Îngerul/ El Angel de Luis Ortega, reţinut în palmares pentru Premiul de interpretare masculină acordat lui Lorenzo Ferro. Inspirat de un caz celebru, filmul pune în ficţiune istoria unui delincvent şarmant şi manipulator, pe care mâinile de pianist îl ajută să opereze cu măiestrie jafuri .

De altfel, tema delincvenţei străbate multe dintre filmele provenite din zone latino‑americane diferite. O probează şi imaginativa producţie mexicană Museo de Alonso Ruizpalacios, inspirat, de asemenea, de un caz real. Traficul de droguri, o temă contemporană neliniştitoare, inspiră şi argentinianul Sânge alb/ Sangre blanca de Barbara Sarasota Day, dar şi Păsări migratoare/ Pajaros de verano, co‑producţia Columbia‑Mexic‑Danemarca‑Franţa, semnată de Cirro Guerra şi Cristina Gallego, care a câştigat Premiul Coral pentru Cel mai bun lungmetraj. Evocând o perioadă mai puţin cunoscută a istoriei traficului de marihuana dinspre Columbia spre Statele Unite, în anii `70, povestea cinematografică de neaşteptată valoare antropologică ocazionează o incursiune în viaţa comunităţii indigene Wayuu, cu reguli stricte şi ritualuri ciudate. Foarte interesantă apare organizarea matriarhală a acestei lumi dominate de violenţă, dar şi de respectul pentru valorile familiei.

Multe dintre titlurile competiţiei ar merita mai multă atenţie. Printre ele se numără cele care ficţionalizează cazuri reale ale unor adolescente umilite în urma unor postări compromiţătoare pe internet, precum Rugină /Ferrugem (Brazilia) de Ali Muritiba sau Acuzata/ Acosada (Argentina‑Mexic) de Gonzalo Tobal, sau drame şi dramedii care vorbesc despre discriminare socială, precum Roşu/ Rojo (coproducţie Argentina‑Brazilia‑Franţa‑Germania) de Benjamin Naishtat sau Duminică/ Domingo (Brazilia‑Franţa) de Clara Linhart şi Felipe Barbosa. Observând acest eşantion de cinema latino‑american propus de Festivalul de la Havana, am putea da dreptate celor care explicau forţa şi originalitatea acestui cinema prin apartenenţa la o cultură metisă. Vraja acestei culturi este emanată din plin şi de oraşul care ne‑a găzduit, de o frumuseţe exuberantă şi misterioasă, la a 500‑a sa aniversare.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now