Contemporanul » Filmoteca - Cinematurgie » Filme poetice de vacanţă

Filme poetice de vacanţă

Există nu puţine voci care au reproşat filmului compromisul care grăbeşte drumul spre happy end: iubirea împărtăşită cu Ellie, prietena care îl susţine la începutul carierei, şi viaţa lor fericită după acceptarea semi‑anonimatului lui Jack…

Ştiu că mulţi au strâmbat din nas când cantautorul Bob Dylan a primit Premiul Nobel pentru literatură, dar ştiu că există şi contra‑opinia, foarte energic susţinută, că autentica poezie poate sălăşlui în muzica pop. Probabil că autorul filmului Yesterday (un succes cinematografic global al verii), britanicul Danny Boyle, face parte din a doua categorie. Autor al unor alte titluri marcante ale ultimelor două decenii, precum Trainspotting şi Slumdog Millionaire (Premiul Oscar, 2008), Boyle ne propune, în această vară cinematografică dominată de prelungiri ale unor francize (noi episoade din Spider Man, Fast and Furious, Angry Birds), un film atipic, care pleacă de la o premisă incitantă: cum ar fi fost lumea fără muzica celor patru Beatles?

Titlul lungmetrajului care a plăcut pe multe meridiane şi paralele (a făcut în trei săptămâni încasări de peste 115 milioane de dolari) este împrumutat de la una dintre piesele (unii cred cea mai populară piesă) a grupului Beatles, „Yesterday”. Paul McCartney, autorul ei, a declarat la un moment dat că a visat‑o şi că, la trezire, a transcris‑o pe note fără dificultate. Această materie impalpabilă a visului a inspirat scenariul lui Richard Curtis, care a încercat să dea o formă cât mai originală unei poveşti despre fascinaţia muzicii care a marcat spiritul generaţiei flower power. Deşi ne aflăm în plină modă a biografiilor despre grupuri şi personalităţi ale muzicii rock şi pop (nominalizată la Oscar Rapsodia boemiană, recentul Rocketman), Yesterday nu se foloseşte de convenţiile biopic‑ului, alegând o formulă hibridă de comedie romantică şi comedie muzicală pentru a dezvolta o ipoteză fantezistă privind efectul muzicii Beatles în lumea de azi.

Eroul filmului, Jack (Himesh Patel), un muzician obscur care caută să se remarce în tot felul de concursuri mărunte, suferă un accident de maşină în urma căruia îşi aminteşte perfect piesele scrise în anii 1960‑1970 de grupul Beatles. El descoperă cu uimire că nimeni (nici măcar Google) nu păstrează nicio amintire în legătură cu această formaţie iconică a culturii pop, drept care începe să îşi atribuie respectivele cântece, concertând cu succes fulminant. Originalul debut al poveştii ocazionează includerea şi interpretare remarcabilă (de Patel însuşi) a unor megasuccese Beatles precum „Imagine”, „Let It Be”, „Lady Madonna”, „Penny Lane”, „Get Back”. Scenaristul Richard Curtis are inspiraţia de a nu da nicio explicaţie fenomenului ştergerii urmelor acestei muzici legendare şi de a se concentra asupra efectelor lui. Unele efecte justifică avansarea naraţiunii, care urmăreşte parcursul spre glorie al eroului ros de remuşcările plagiatului, intrat apoi în malaxorul industriei muzicale guvernată de legi cinice şi, decis, spre final, să recunoască adevărul în toiul unui uriaş concert. Alte efecte înregistrează fascinaţia bruscă exercitată de muzica şi textele grupului Beatles asupra publicului de azi. „O lume fără Beatles ar fi o lume mai puţin bună” pare concluzia filmului, exprimată de altfel în replica singurei femei de pe planetă care îşi aminteşte de formaţie şi îl asigură pe erou că nu‑l va trăda, pentru că face un lucru eroic redescoperind muzica lui John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Star. Scenaristul specializat în comedii romantice tipic britanice (Patru nunţi şi o înmormânare, Love actually, Notting Hill) a colaborat şi la o comedie muzicală ce include hituri ale altei formaţii, ABBA – Mamma mia 2 –, un alt succes de box office (peste 320 de milioane de dolari), structurată însă mai tradiţional pentru a favoriza includerea pieselor oldies but goldies. În Yesterday evoluţia poveştii e mai imaginativă şi are de câştigat din includerea unor episoade comice şi satirice. Trebuie să admitem că are mult haz includerea personajului Ed Sheeran, solistul britanic pe val chiar în acest moment, jucat de el însuşi în scene de o autoironie şarmantă. Replicile ridică în general nivelul umorului : de pildă, atunci când pierde un concurs de compoziţie în faţa eroului Jack, Sheeran spune, umilit: „Eu sunt Salieri”. Accente satirice apar mai ales în pasajele despre lansarea lui Jack în industria muzicală din Statele Unite, legate de personajul producătoarei (Kate McKinnon), care‑i vorbeşte debutantului britanic despre natura mefistofelică a contractului cu ea.

Există nu puţine voci care au reproşat filmului compromisul care grăbeşte drumul spre happy end: iubirea împărtăşită cu Ellie, prietena care îl susţine la începutul carierei, şi viaţa lor fericită după acceptarea semi‑anonimatului lui Jack. Totuşi, nu poate fi ignorată distanţarea ironică prin felului cum regizorul Danny Boyle pune în pagină această turnură romantică, folosind abil montajul vertiginos, compoziţiile asimetrice şi expresivitatea mişcărilor de cameră cu perspectivă subiectivă. Sunt calităţi similare celor care i‑au adus Oscarul pentru Slumdog Millionaire/Milionarul vagabond, calităţi care l‑au ajutat să insereze firesc happy end‑ul într‑o poveste cu date melodramatice, despre un orfan indian de la periferia Mumbai‑ului. De remarcat că interpretul acestuia, Dev Patel (între timp foarte adesea distribuit în filme şi seriale americane), are un nume asemănător cu protagonistul din Yesterday (Himesh Patel), născut şi el la Londra din părinţi indieni şi afirmat iniţial în producţii TV britanice. Rămâne de văzut dacă şi cariera noului lansat de Boyle va avea un parcurs la fel de norocos ca al primului Patel.

Nu întâmplător, tot în această perioadă de vacanţă, este lansat un alt lungmetraj despre o mare figură a culturii pop britanice, rock starul Elton John: Rocketman de Dexter Fletcher. Acesta împrumută la vedere tropi obişnuiţi ai biopic‑ului, urmărind apisoade relevante din evoluţia eroului, de la copilul cu talent muzical ieşit din comun la starul care umple stadioanele la concertele sale. Se foloseşte şi convenţia confruntării momentelor de spectacol cu ceea ce se întâmplă în culise, precum şi ipoteza privind geneza unor piese. Nici în Rocketman doza de umor şi satiră nu e neglijabilă, vezi mai ales felul caricatural în care ni se prezintă indiferenţa părinţilor faţă de calităţile copilului genialoid. Chiar formulată superficial, această indiferenţă este indicată ca sursă a neîncrederii în sine care a minat mereu personalitatea starului şi explică, în bună măsură, adicţia sa faţă de droguri şi alcool. Întreaga intrigă porneşte, de fapt, de la o şedinţă de terapie de grup, în care artistul e încurajat să‑şi reevalueze trecutul, pretext narativ destul de banal. În contrapartidă, tentaţia poetizării ia forma unor scene onirice în filmul lui Dexter Fletcher, pasaje psihedelice în care Elton John se confruntă cu fantome ale trecutului.

La fel ca în Yesterday, piesele celebre sunt interpretate de actorul în rolul principal (Taron Egerton), prestaţia lui fiind în general apreciată de fanii starului şi de comentatori. Şi aici titlul e împrumutat dintr‑o piesă celebră, „Rocket Man”. Alte cântece celebre din repertoriul lui Elton John, precum „Crocodile Rock”, „Don’t Get Breaking My Heart”, „Goodbye Yellow Brick Road”, pot determina admiratorii cântăreţului să păşească în sala de cinema. Lungmetrajul are calităţi vizuale incontestabile şi impresionează mai ales registrul său cromatic ce încearcă să stabilească un echivalent al stilului extravagant, atât de definitoriu pentru personalitatea lui Elton John. Ambele filme merită văzute, reprezentând alternativa matură şi „de artă” a unui repertoriu estival care privilegiază titlurile adresate adolescenţilor educaţi cu jocuri video.

Dana Duma

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now