Contemporanul » Filmoteca - Cinematurgie » Empatia fotogenică

Empatia fotogenică

Cuarón nu se sfieşte să recurgă la împrumutul energic din repertoriul melodramei pentru a demonstra cum personajul înfruntă cu demnitate destinul potrivnic

Toate evaluările privind anul cinematografic trecut gravitează în jurul unui titlu de film deja prezent în palmaresul Globurilor de Aur şi candidat favorit în cursa Oscarurilor. Roma de Afonso Cuarón este un film numai bun de discutat în termeni de recorduri: 10 nominalizări la Premiile Academiei Americane de Film, a doua posibilă statuetă aurită câştigată de Cuarón ca regizor (după Gravity), a doua (posibilă) ediţie consecutivă când o producţie semnată de un mexican cucereşte premiile care contează (după Forma apei de Guillermo del Toro). Şi, desigur, ar mai fi de adăugat noutatea sistemului de producţie în care Roma a fost realizat, streaming‑ul online Netflix, care se ambiţionează să aducă pelicula de artă în casa milioanelor de consumatori. S‑a speculat mult în jurul bătăliei dusă, în rama marilor festivaluri cinematografice, pentru acceptarea unui film destinat în principal micului ecran: în înfruntarea Cannes (care are o viziune conservatoare) versus Veneţia (mai deschis modernitărţii) a câştigat cea mai veche competiţie internaţională. Leul de Aur atribuit lungmetrajului Roma, la ediţia trecută a concursului veneţian, a confirmat mişcarea inteligentă a acceptării lui în selecţie, urmată de alte numeroase recunoaşteri internaţionale. Probabil că şi rezultatele la Oscar vor veni să întărească această impresie.

Dar ce fel de film este Roma? Desigur, personal, de autor, dar asta nu‑l împiedică să încorporeze convenţiile unui gen foarte latino, melodrama. Şi, bineînţeles, să activeze resorturile empatiei. Dacă ne gândim la definiţia dată genului de Noël Carroll, ea este foarte acoperitoare pentru intenţiile autorului pentru că se confirmă că „melodrama îşi trage rădăcina din naşterea unei emoţii complexe, cuprinzând mila şi admiraţia” („Philosophy and Motion Pictures, An Anthology”, Blackwell Publishing, 2006). Cineast mexican cu o filmografie eclectică (de la comedia populară, Solo con tu pareja – 1991, la fantasy după standarde hollywoodiene, Harry Potter şi prizonierul din Azkaban – 2004, de la parabola post‑apocaliptică, Children of men – 2006, la SF‑ul plin de efecte speciale, Gravity – 2013), Cuarón trece acum la mărturia autobiografică. El evocă anii copilăriei petrecuţi, într‑un cartier select din Mexico City, plasând în prim-plan portretul femeii indigene care l‑a crescut, Cleo. Statutul ei în familia prosperă cu patru copii e definit de formule mai elegante (ajutor domestic, dădacă) sau mai brutale (servitoare, femeie de serviciu). Urmărind atent rutina activităţilor ei cotidiene, camera mânuită de Alfonso Cuarón însuşi ne‑o arată îngrijind nu numai de copiii pe care îi hrăneşte, îi îmbracă, îi consolează când sunt supăraţi, dar şi de restul membrilor familiei, tânăra stăpână şi mama ei octogenară. Şi chiar şi de câini, pe care îi scoate la plimbare şi al căror rahat trebuie să‑l adune. Unii comentatori au văzut, mai ales în scenele în care servitoarea, excedată de numeroasele sarcini, rămâne în urmă cu eliberarea curţii de mizerie şi e certată pentru asta, o formă subtilă a criticii barierelor de clasă. Adevărul este că inferioritatea socială a celor de altă rasă e foarte discret semnalată de filmul care portretizează cu tandreţe această femeie care nu se plânge de condiţia ei, are relaţii afectuoase cu toţi copiii familiei şi devine, până la urmă, un fel de rudă. Regizorul a premeditat această viziune asupra evenimentelor din anii ’70 evocate, după cum mărturiseşte în conferinţele de presă, dedicând filmul: „femeilor, familiei şi ţării care m‑au creat”.

Pentru a‑şi câştiga dreptul de a deveni (un fel de) membru al familiei, Cleo trebuie să parcurgă
un drum marcat de evenimente dramatice. Cuarón nu se sfieşte să recurgă la împrumutul energic din repertoriul melodramei pentru a demonstra cum personajul înfruntă cu demnitate destinul potrivnic. Parcursului său i se asociază tropi din cei mai comuni ai melodramei. Ea devine femeia părăsită de un amant violent atunci când află că e însărcinată, mama îndurerată care naşte un copil mort sau salvatoarea de la înec a doi dintre cei patru copii aflaţi în grijă. Nu lipsesc nici faimoasele coincidenţe: aflată într‑un magazin de mobilă să cumpere un leagăn înainte de a naşte, Cleo este aproape ucisă de fostul iubit, membru al grupării paramilitare care a ucis zeci de studenţi la protestele din 1971. Nu ni se dau prea multe detalii despre contextul social care a generat protestele studenţeşti soldate cu ceea a fost reţinut de istorie ca Masacrul Corpus Christi. Scenaristul Cuarón este mai interesat să configureze, cât se poate de expresiv, paralela dintre suferinţele slujnicei şi cele ale Sofiei, stăpâna înşelată şi apoi părăsită de bărbatul cu reputaţie de savant internaţional. Această reputaţie îl ajută să găsească pretexte pentru a lipsi de acasă, ascunzând relaţia adulterină. Devoalarea minciunii accelerează decizia lui de a pleca de acasă, situaţie ce egalizează condiţia nefericită a celor două femei, care se aliază în efortul de a atenua şocul copiilor.

Trebuie să observăm că filmul Roma vine într‑un context unde personajul servitoarei de altă rasă este înnobilat de perspectiva afectuoasă în care este evocat, de obicei de un alter ego al autorului. Rămâne, desigur, în amintirile cinefililor The Help (2011) de Tate Taylor, despre umilinţele trăite de servitoarele afro‑americane în sudul rasist al Statelor Unite, producţia cvadruplu nominalizată la Oscar, pe care l‑a câştigat, la categoria Cel mai bun rol secundar, Octavia Spencer. Dar Alfonso Cuarón abordează subiectul şi în faimosul său road movie Y tu mama, tambien (2001), povestea tragi‑comică a unei călătorii iniţiatice în care unul dintre cei doi tineri eroi se întreabă ce s‑o mai fi întâmplat cu fosta lui dădacă, pe care a considerat‑o mult timp adevărata mamă. Cineastul revine asupra acestei mărturii cu iz autobiografic, descriind cu afecţiune zilele luminoase din copilărie, unde prezenţa lui Cleo nu lipseşte din amintire. Deşi absentează, într‑adevăr, fermitatea unui statement anti‑rasist şi critic faţă de inechitatea socială, Roma include elemente antropologice în încercarea de a reconstitui autentic modul de viaţă al acestor femei fără şcoală şi fără prea mari şanse de a‑şi îmbunătăţi viaţa. Putem vedea cum eroina împarte sarcinile zilnice şi camera cu o altă indigenă, bucătăreasa Adela, cu care vorbeşte uneori în dialectul mixtec (care a generat o polemică legată de traducerea în spaniolă şi în engleză), alături de care petrece după-amiezele libere, împreună cu iubiţii respectivi. Deşi cea mai mare parte a actorilor sunt neprofesionişti, ca interpreta lui Cleo (învăţătoarea Yalitza Aparicio), premiată la Veneţia şi nominalizată la Oscar, cineastul nu a ales un mod de filmare în tradiţie neorealistă. Filmat în alb‑negru, cu rafinate compoziţii şi ecleraje, Roma profită şi de avantajele formatului de 65 mm şi oferă adâncime şi, uneori, monumentalitate reconstituirii atmosferei anilor ’70 în Mexico City, o perioadă de boom economic ce justifică prosperitatea familiei angajatoare. Impresia de autenticitate a reacţiilor şi mediului este asigurată de excepţionala strategie regizorală, care favorizează cadrele lungi, foarte minuţios puse în scenă. Senzaţie densă de viaţă vine şi din compoziţia pe mai multe planuri, cu intrări şi ieşiri a numeroase personaje care relaţionează relevant, ca în scena Crăciunului petrecut de familia de la oraş la ferma prietenilor cu pasiunea trasului cu arma, o piesă de o bravură a execuţiei remarcată de mulţi comentatori.

Foarte interesante sunt trimiterile cinefile ale regizorului. De pildă, episodul aflării adevărului despre adulterul tatălui alege drept fundal un cinematograf, unde copiii sunt duşi să vadă un Science‑fiction faimos al anului, Marooned, scena citată aducând bine aminte de un pasaj din Gravity. Intenţia lui Alfonso Cuarón de a evoca filmele care l‑au marcat, în copilărie, este prelungită de citarea unei alte pelicule, comedia franceză La Grande vadrouille, cu Louis de Funès şi Bourvil în rolurile principale. Aceste notaţii autobiografice legate de sala de cinema pot fi interpretate şi ca un fel de adio adresat acestui spaţiu privilegiat de vizionare a filmelor, legat din ce în ce mai mult de trecut. Realizat cu finanţare generoasă din partea Netflix, Roma are, desigur, şansa de a fi văzut, acasă, prin abonament, de milioane de oameni. Cu toate astea, autorul – şi nu numai el – începe să regrete distribuirea acestui somptuos vizual film în relativ puţine săli. Cea mai dureroasă informaţie vine chiar din ţara natală, Mexic, unde filmul a ajuns numai pe 40 de ecrane, în lipsa unei înţelegeri mai bune dintre distribuitorii locali şi Netflix. Iar marile aşteptări ale publicului din ţările hispanofone se văd şi ele înşelate din aceleaşi motive. Cifrele box‑office‑ului în cinematografe sunt ţinute secrete, ceea ce favorizează, probabil, consumul individual plătit. „Cazul Roma” va genera, desigur, discuţii numeroase despre acest pas (grăbit) în domeniul consumului cinematografic. Rămâne să vedem dacă seducţia acestui film bun conducător de empatie va influenţa şi deciziile votanţilor din Academia Americană de Film.

Dana Duma

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now