Contemporanul » Filmoteca - Cinematurgie » Dana Duma: TIFF în era digitală

Dana Duma: TIFF în era digitală

Farmecul ediţiei a fost completat de sărbătoriţii cu Premii pentru întreaga carieră, actorul Dan Nuţu, junele prim neliniştit al ecranului românesc din anii ‘60-‘70, de neuitat în Duminică la ora 6 de Lucian Pintilie, Printre colinele verzi de Nicolae Breban sau Dincolo de nisipuri de Radu Gabrea, şi Ana Szeles, tragica Ilona din Pădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei

Ediţia cu numărul 17 a TIFF, festivalul internaţional de film de la Cluj care se menţine pe locul întâi printre cele româneşti şi luptă pentru o poziţie în fruntea clasamentului european, a menţinut în profil tendinţele din ultimii ani. Una dintre ele este numărul (din ce în ce mai mare) al ciclurilor şi programelor care completează competiţia principală (Supernova, Fără limite, Umbre, Ce-⁠i nou, documentarule sau noua secţiune A fi sau a nu fi corect politic), iar alta ar fi amplificarea prezenţei româneşti, acoperind formate, genuri şi specii din ce în ce mai diverse în Zilele filmului românesc. Cozile interminabile pentru bilete la unele filme au demonstrat că, cel puţin în acele zile de TIFF, s-⁠a inversat raportul între videofilie şi cinefilie, pentru că, în era digitală „videofilia a învins cinefilia”, după Gilles Lipovesky şi Jean Serroy („Ecranul global”).

Gala inaugurală a adus în faţa publicului nostru o coproducţie israeliano-elveţiano-germană, Foxtrot de Samuel Maoz, premiat cu Marele Premiu al Juriului la Veneţia, dar controversat acasă, unde a generat un scandal ministerial şi mediatic. Vechea dispută în jurul întrebării „oare filmul trebuie să arate lucruri inconvenabile despre ţara noastră?” a fost aprinsă de această poveste despre uciderea unor tineri palestinieni de către soldaţi în termen israelieni, eveniment muşamalizat grosolan. Structura sofisticată a naraţiunii, cu zigzaguri temporale şi zone de opacitate este opţiunea regizorului care îşi explică astfel intenţiile: „Einstein spunea despre coincidenţă că este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. Foxtrot reprezintă dansul unui om cu propria soartă. Este o parabolă filosofică ce încearcă să deconstruiască acest concept vag, «soarta», printr-⁠o poveste despre tată şi fiu. Provocarea pe care mi-⁠am asumat-⁠o pentru mine însumi a fost să tratez decalajul dintre lucrurile pe care le putem controla şi cele care nu ţin direct de controlul nostru”.

Dacă Foxtrot a fost programat în afara competiţiei, un alt titlu din palmaresul veneţian de anul trecut, Moştenitoarele (Las herederas) de Marcelo Martinessi a plecat de la Cluj cu Trofeul Transilvania. Această producţie din Paraguay vine să confirme ideea că democratizarea accesului la uneltele digitale a adus pe hartă noi centre de interese. Filmul confirmă şi interesul festivalurilor internaţionale pentru poveşti care privilegiază personaje feminine complexe şi interesante şi analizează raportul dintre contextul social şi destinul femeilor. Istoria unui cuplu format din două sexagenare provenite din familii burgheze scăpătate este surprinsă în momentul de criză în care una dintre ele este arestată pentru fraudă. Cealaltă încearcă să se salveze devenind şofer de taxi, ajungând să cunoască medii şi probleme ignorate până atunci. La Veneţia filmul a fost premiat şi pentru interpretarea Anei Brun, în timp ce la TIFF Premiul pentru interpretare a revenit unui trio actoricesc format din Natalia Tena, Oona Chaplin şi David Verdogueur, premiaţi pentru „felul excepţional în care se completează pe ecran, cu inteligenţă şi farmec” (motivaţia juriului) în Ancora şi speranţa, semnat de spaniolul Carlos Marques-⁠Marcet. Danezul Hlynur Palmason a cîştigat Premiul pentru regie cu Iarna trădării, o pasionantă poveste despre rivalitatea dintre fraţi. Nu au rămas în afara palmaresului iranianul Casa (regia Asghar Yousefinejand), o rafinată construcţie narativă în cadre lungi, cu conotaţii alegorice despre ciocnirea dintre mentalităţi tradiţionale şi modern şi Izbiţi de soartă (coproducţie Germania-Belarus) de Ana Kruglova, despre relativismul moral al lumii post-sovietice, ambele premiate cu Premiul Special al Juriului. Iar Juriul internaţional al presei, FIPRESCI, a urmărit secţiunea A fi sau a nu fi corect politic, de unde a ales să premieze distopia Ghid de viaţă de Ruth Mader.

Multe filme (13 lungmetraje şi 22 de scurtmetraje) au fost proiectate anul acesta în Zilele Filmului Românesc, secţiunea cea mai atractivă pentru cei veniţi la TIFF să prospecteze starea cinematografului nostru şi eventual să-⁠i anticipeze viitorul. Au fost incluse în selecţie pelicule deja distinse cu premii importante în marile festivaluri (vezi câştigător al Ursului de Aur la Berlin, Nu mă atinge-⁠mă /Touch Me Not de Adina Pintilie). Cu o structură aproape experimentală, la graniţa dintre documentar şi ficţiune filmul se declară „o cercetare”, o explorare şocantă a ideii de intimitate şi a nevoii umane de contact autentic. El a fost bine primit de publicul din Cluj şi a câştigat o Menţiune Specială a Juriului „pentru curajul şi demnitatea arătate de regizoare şi personajele alese de ea”. Bine primit de spectatori a fost şi debutul în lungmetraj al lui Andrei Creţulescu Charleston, un hibrid de comedie şi dramă amuzant şi sensibil, selectat anterior în competiţia oficială de la Locarno. Creţulescu a fost prezent şi în competiţia de scurtmetraj cu Parabellum.

Premiile importante ale Zilelor Filmului Românesc au fost însă câştigate de filmele premiate în toamna trecută la San Sebastian: Pororoca, al treilea lungmetraj al lui Constantin Popescu (Marele Premiu al Zilelor Filmului Romînesc) şi Soldaţi. Poveste din Ferentari de Ivana Mladenovici (Premiul pentru Debut al secţiunii).

Competiţia românească de lungmetraje a inclus cinci premiere absolute, printre care Povestea unui pierde-⁠vară o comedie dulce-⁠amară de Paul Negoescu despre situaţiile dificile în care ne-⁠aruncă uneori dragostea. Ca şi în O lună în Thailanda regizorul meditează cu umor asupra fricii de angajare sentimentală, aventurile acelui pierde-⁠vară din titlu jucat de Alexandru Papadopol fiind plasate într-⁠un Bucureşti descris în culori afectuoase, extrem de fotogenic. În premieră mondială a fost prezentat şi Caisă, documentarul de debut al Alex Mavrodineanu, despre un antrenor de box care, deşi s-⁠a jurat că nu mai profesează, se răzgândeşte atunci când întâlneşte un tânăr sportiv foarte talentat. Foarte popular s-⁠a dovedit documentarul Dacii liberi regizat de Andrei Gorgan şi Monica Lazurean Gorgan, abordând cu umor obsesia dacomaniei, un subiect controversat legat de naţionalism.

În secţiunea de lungmetraj al Zilelor Filmului Românesc a debutat Bogdan Theodor Olteanu cu Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă, care abordează curajos tema iubirii gay la feminin, un alt debutant în regie fiind actorul Vlad Zamfirescu, care pune în scenă o poveste de suspans despre un triunghi sentimental şi adevăruri incomode, scrisă de Alexandru Popa, Secretul fericirii.

Actorii trecuţi în spatele camerei de filmat au captat atenţia şi în secţiunea de scurtmetraje a Zilelor Filmului Românesc (de pildă, Cristian Bota – Karmasutra, Maria Popistaşu – Pescăruşul, Anghel Damian – Michelangelo, Dorian Boguţă – Duminică). Ultimele două au câştigat Menţiuni speciale ale juriului, pentru că pledează pentru „importanţa adevărului, chiar şi când acesta este dureros”. Premiul pentru scurtmetraj al Zilelor Filmului Românesc a fost câştigat de foarte interesantul Cadoul de Crăciun, povestea unui coşmar familial (poate ultimul) din zilele căderii lui Ceauşescu.

Farmecul ediţiei a fost completat de sărbătoriţii cu Premii pentru întreaga carieră, actorul Dan Nuţu, junele prim neliniştit al ecranului românesc din anii ‘60-⁠‘70, de neuitat în Duminică la ora 6 de Lucian Pintilie, Printre colinele verzi de Nicolae Breban sau Dincolo de nisipuri de Radu Gabrea, şi Ana Szeles, tragica Ilona din Pădurea spânzuraţilor de Liviu Ciulei.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest