Filmoteca

La cinemateca liceenilor. 15 ecranizări ilustre

Programul de iniţiere cinematografică destinat liceenilor şi-⁠a consumat, aşadar, cea de a treia stagiune cu ajutorul a 15 ecranizări celebre ale cinematografiei mondiale, filme „pentru toate anotimpurile”.

Cinemateca Română a inclus şi în stagiunea 2013-⁠2014 – vreme de patru luni, într-⁠un al treilea an consecutiv – un ciclu de filme destinat cu precădere liceenilor (chiar dacă printre spectatorii curenţi nu sunt doar liceeni de azi ci şi calin-afis-1-nr7„liceeni de ieri” sau chiar de „alaltăieri”), axat anul acesta pe ecranizări celebre din tezaurul cinematografiei mondiale. Din multe puncte de vedere, iniţiativa lansării unui asemenea program cinematografic de către gospodarii Arhivei Naţionale de Filme (director – Anca Mitran, redactor şef al Cinematecii Române – Mihai Fulger) este benefică şi binevenită, în primul rând pentru că este un gest de cultură cinematografică absolut necesar în formarea pentru artă şi pentru viaţă a tineretului contemporan. Pe parcursul a patru luni, aşadar, sfârşiturile de săptămână ale Cinematografului bucureştean „Union” au găzduit „Cinemateca Liceenilor”, care a oferit publicului 15 ecranizări ilustre, pe care am avut onoarea şi bucuria să le prezint, alternativ cu criticul de film Dana Duma, punând în discuţie – dată fiind tema principală a ciclului din acest an – şi relaţia complexă dintre cinematograf şi literatură. Dar care au fost cele 15 ecranizări ilustre prezentate la Cinemateca Liceenilor?

Ciclul a debutat – în luna februarie – cu o creaţie reprezentativă a expresionismului german din primii ani ai filmului sonor, Îngerul albastru, un film din 1930 al regizorului Josef von Sternberg, o adaptare cinematografică exemplară a romanului „Profesorul Unrath” de Heinrich Mann. Filmul a însemnat, în primul rând, lansarea unui star mondial devenit de-⁠a dreptul celebru, Marlene Dietrich, în rolul cântăreţei de cabaret Lola, supranumită „îngerul albastru”, dar nu trebuie să trecem prea repede peste subtextul premonitoriu al acestui film de la începutul anilor ’30, care, înfăţişând declinul moral al unui destin individual, profesorul Rath (interpretat de Emil Jannings), cel care-⁠şi ratează cariera şi chiar viaţa din pricina unei clasice femei fatale, anunţă dezastrul moral al unei naţiuni, căzută în acei ani pradă fascismului. Din aceeaşi perioadă (tot din 1930!) datează şi cel de al doilea film al ciclului, Nimic nou pe frontul de vest de Lewis Milestone, pornit deasemenea de la un roman ilustru, cu titlu omonim, de Erich Maria Remarque: tragedia primului război mondial văzută din perspectiva unui tânăr soldat german (romanul originar are, neîndoios, trimiteri autobiografice), într-⁠un film distins la vremea lui cu Oscarul menit „celui mai bun film”, în timp ce veteranul de război Lewis Milestone primea Oscarul pentru regie. A rulat, apoi, la Cinemateca Liceenilor, o altă ecranizare celebră, filmul regizorului William Wyler La răscruce de vânturi, o adaptare pentru ecran a romanului omonim al scriitoarei Emily Bronte, povestea romantică a unei pasiuni mistuitoare, zădărnicită de convenţii sociale şi de situaţii potrivnice. Doi actori de prim rang, Laurence Olivier şi Merle Oberon, susţin tragica poveste de dragoste a acestei ecranizări clasice din 1939.

Un captivant „film noir” a fost proiectat în continuare: Somnul de veci al mereu captivantului regizor american Howard Hawks, adaptare penru ecran a binecunoscutului roman poliţist „The Big Sleep” de Raymond Chandler calin-afis-3-nr7(producţie 1939). Şi de data aceasta, doi actori de elită, Humphrey Bogart şi Lauren Bacall, au desluşit iţele voit încurcate ale unei intrigi pasionante. Ne-⁠am aflat, apoi, în faţa unui alt mare film romantic, Marile speranţe, creaţie a regizorului englez David Lean (din zestrea căruia mai fac parte şi alte filme celebre precum Scurtă întâlnire, Podul de pe râul Kwai sau Lawrence al Arabiei), ecranizare a binecunoscutului roman de Charles Dickens „Great Expectations”. În distribuţia acestei ecranizări ilustre din anul 1946, printre alţii, John Mills, Valerie Hobson şi, la o vârstă foarte tânără, de numai 17 ani, Jean Simmons (cea care, peste doi ani, va fi tulburătoarea Ofelie din Hamlet-⁠ul lui Laurence Olivier). A urmat, în programul Cinematecii, o altă capodoperă, filmul din 1951 al regizorului Robert Bresson Jurnalul unui preot de ţară, ecranizare a unui vestit roman clasic francez, „Journal d’un curé de campagne” de Georges Bernanos. Tot printre capodopere ne-⁠am aflat şi în continuare: întâi a fost proiectat palpitantul film de aventuri din 1956, Moby Dick al regizorului american John Huston, adaptare a romanului cu titlu omonim de Herman Melville, cu Gregory Peck în rol principal, dar şi cu Orson Welles în planul al doilea, iar în ultima săptămână a lunii martie a rulat thrillerul lui Alfred Hitchcock din 1958, Vertigo, o adaptare a unui important roman modern, „D’entre les morts” de Pierre Boileau şi Thomas Narcejac, cu James Stewart şi Kim Novak în rolurile principale.

Merită să amintim şi faptul că într-⁠un relativ recent top occidental de specialitate, menit să numească cele mai bune zece filme ale tuturor timpurilor, spre uimirea multora, filmul lui Hitchcock Vertigo a fost clasat chiar pe locul întâi.
Alte trei mari filme ale lumii au rulat la Cinemateca Liceenilor în luna aprilie. Primul a fost Mic dejun la Tiffany, o seducătoare comedie lirică şi romantică realizată în 1961 de regizorul Blake Edwards (din filmografia căruia mai fac parte titluri precum Pantera roz, Marea cursă sau Darling Lili), o adaptare pentru ecran a prozei lui Truman Capote „Breakfast at Tiffanny’s”, cu Audrey Hepburn, în rolul fermecătoarei Holly, şi cu George Peppard. Acţiunea se petrece în New York-⁠ul de la începutul anilor ’60, şi are în prim-⁠plan o tânără frumoasă şi sofisticată care duce o viaţă lipsită de griji până când intră într-⁠un acaparant „joc al dragostei şi întâmplării”, după ce-⁠şi cunoaşte noul vecin, un tânăr care visează să ajungă scriitor de succes. Acaparant a fost şi următorul film al ciclului, Să ucizi o pasăre cântătoare, un film din 1962 al regizorului american Robert Mulligan, ecranizare a romanului „To Kill a Mockingbird” de Harper Lee. Protagonistul filmului este Gregory Peck, în rolul unui avocat talentat care apără un bărbat de culoare acuzat, pe nedrept, de viol. Un alt film ataşant din programul cinematografic al lunii aprilie a fost filmul Kes din 1969, probabil cel mai valoros film al regizorului britanic Ken Loach, un film care porneşte de la o insolită prietenie, aceea dintre un calin-afis-nr7băiat şi un şoim, dar ajunge departe, aşa cum ajungea şi romanul cu titlu omonim al scriitorului Barry Hines, care a stat la baza filmului, ajunge la contestarea şi denunţarea unui sistem educaţional perimat şi ineficient.

Ultimele patru filme ale ciclului de ecranizări celebre destinat liceenilor au fost programate în sfârşiturile de săptămână ale lunii mai. Întâi a rulat drama morală Conformistul, un film realizat în 1970 de regizorul italian Bernardo Bertolucci, după romanul cu titlu omonim de Alberto Moravia, cu Jean Louis Trintignant (profesorul Clerici), Dominique Sanda (Ann) şi Stefania Sandrelli (Gloria). „Conformistul” Clerici – devenit fascist nu neapărat din convingere ci mai mult dintr-⁠un „joc intelectual” – primeşte din partea partidului său misiunea de a lichida un intelectual de stânga (fost profesor al său), drept pentru care, pentru a-⁠şi îndeplini sarcina, merge la Paris împreună cu soţia sa Gloria, numai că misiunea este periclitată de faptul că eroul se îndrăgosteşte de Ann, soţia profesorului. Acestea sunt premisele – palpitante, nu-⁠i aşa? – acestui remarcabil film politic şi, totodată, psihologic al regizorului Bernardo Bertolucci, printre creaţiile căruia figurează şi alte titluri sonore precum Ultimul tango la Paris sau Ultimul împărat. În programul Cinematecii a figurat, apoi, capodopera regi­zo­rului ceho-⁠american Milos Forman Zbor deasupra unui cuib de cuci, adaptare a romanului cu titlu omonim de Ken Kesey, cu Jack Nicholson şi Louise Fletcher în fruntea distribuţiei, un film din 1975, recompensat la vremea lui cu cinci importante Premii Oscar.

Datorită regizorului Milos Forman şi principalilor săi interpreţi, filmul deschide o perspectivă revelatoare către universul concentraţionar al unui spital de boli nervoase şi vorbeşte explicit despre maladiile şi nevrozele lumii contemporane. A urmat o altă capodoperă, filmul regizorului Steven Spielberg Imperiul soarelui din 1987, ecranizare a romanului „Empire of the Sun” de J.G. Ballard, un scriitor important (dintr-⁠o tradiţională familie engleză, dar născut la Shanghai) care vorbeşte practic, în „Imperiul soarelui” despre propria adolescenţă: filmul derulează povestea tânărului Jim, un băiat răsfăţat dintr-o familie de britanici din Shanghai, despărţit de ai săi în timpul invaziei japoneze, dar învăţând să se descurce în viaţă cu ajutorul unui mercenar, cei doi ajungând în cele din urmă într-⁠un lagăr de concentrare şi luptând pentru supravieţuire. Privilegiul spectatorilor de azi a fost acela de a-⁠l vedea, în rolul lui Jim, pe reputatul actor american Christian Bale la vârsta adoilescenţei (între timp el a fost de vreo trei ori Batman în variante recente ale unui serial de mare succes la publicul tânăr), în timp ce mercenarul cu care se asociază Jim este interpretat de John Malkovich. Ciclul Cinematecii s-⁠a încheiat cu un film mai recent, din 1993, Rămăşiţele zilei de James Ivory, adaptare a bunui roman cu titlu omonim de Kazuo Ishiguro, cu doi actori de elită în fruntea distribuţiei, Anthony Hopkins şi Emma Thompson, angrenaţi într-⁠o ataşantă poveste de iubire autumnală.

Programul de iniţiere cinematografică destinat liceenilor şi-⁠a consumat, aşadar, cea de a treia stagiune cu ajutorul a 15 ecranizări celebre ale cinematografiei mondiale, filme „pentru toate anotimpurile”. Dacă prima stagiune a Cinematecii Liceenilor a fost cosacrată – pur şi simplu – unor capodopere clasice ale filmului mondial, cea de a doua stagiune a fost rezervată unor tandem-⁠uri cinematografice celebre (intitulân­du-⁠se „Genialitate în doi”), cea de a treia stagiune a fost dedicată relaţiilor filmului cu literatura, aşa cum s-⁠au manifestat ele de-⁠a lungul deceniilor, din primii ani ai filmului sonor până aproape de zilele noastre. Ediţia a patra a „Cinematecii Liceenilor” va începe la începutul anului viitor.

Total 0 Votes
0

Calin Caliman

Calin Caliman, critic de film, ziarist, născut la Braşov în data de 17 mai 1935. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti (1957), apoi al IATC „I.L. Caragiale”, secţia teatrologie – filmologie. Din anul 1959, redactor la revista Contemporanul, unde a răspuns decenii la rând de sectorul cinematografic.
A publicat, de-a lungul anilor, peste 6000 de articole în diferite cotidiane şi reviste culturale (printre care Teatrul, Cinema, Contemporanul, Contemporanul. Ideea europeană, Noul Cinema, Caiete critice , Curentul, Ecart). A susţinut in anii ’60-’70 o rubrică de cultură cinematografică la Televiziunea Română, a colaborat vreme de peste patru decenii la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române.
A fost printre membrii fondatori al Asociaţiei oamenilor de artă din institutiile teatrale şi muzicale (ATM). Este membru al Uniunii Cineastilor (UCIN).
A susţinut şi sustine cursuri de „Istoria filmului”, la I.A.T.C. (1969-1970): la Universitatea „Columna” (1992-1996), la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (1997-2002), Universitatea „Hyperion” (unde este cadru didactic asociat din 1997). A fost membru în numeroase jurii la festivaluri cinematografice din ţară şi de peste hotare. În anul 1985, a primit Premiul Uniunii Cineaştilor de critică cinematografică, „pentru îndelungata sa activitate în promovarea filmului romanesc”. 1967 – este autorul volumelor Filmul documentar romanesc, 1997 – Jean Mihail, 1998 – Secretul lui Saizescu sau Un suras in plina iarna etc. Istoria filmului romanesc 1987-2000 (2000) – lucrare distinsa cu premiul Asociatiei Criticilor de film, 2009 – Cinci artisti ai imaginii, A colaborat la volumele colective Cinematograful romanesc contemporan 1949-1975 (1976), Cinema 2000 (2000), 2009 – Filmul romanesc incotro, etc. 2002 – a fost redactor-sef la revista Cinema.

Cărți semnate de Călin Căliman (vezi aici)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button