Filmoteca

Dana Duma: Filmul românesc în timp real

Cinismul mediatic este zugrăvit într-⁠un mod personal în Breaking News, care validează talentul regizoarei Iulia Rugină de a investiga în registrul intimităţii şi al discreţiei. Cartea de vizită înnobilată de reţinerea titlului în palmaresul de la Karlovy Vary îi va da, sperăm, posibilitatea să revină repede cu un nou lungmetraj

În timp ce motivele de nemulţumire ale celor din industria filmului de la noi se acumulează (dispariţia sălilor dispuse să promoveze producţia naţională, sla-ba susţinere oficială etc), văzut din afară, cinematograful românesc pare că nu-⁠şi pierde vigoarea şi valoarea. Numai dacă citim reacţiile presei la cel mai mare festival internaţional spaniol, San Sebastian, unde am concurat în septembrie, şi optimismul revine. După prezentarea filmului Pororoca de Constantin Popescu jr. revista spaniolă Fotogramas scria: „Puternicul cinema românesc inundă festivalul cu un film solid care poate câştiga Scoica de aur (sau, cel puţin premiul pentru cel mai bun actor – Bogdan Dumitrache n.n.). Nimeni nu poate nega puterea captivantă a cinematografului românesc din ultimii ani. Noul secol de cinema de autor e românesc, cel puţin de la Moartea domnului Lăzărescu de Cristi Puiu încoace. Această filmografie demolează festivalurile, cucereşte premii şi seduce publicul. Pororoca nu face excepţie”. (Carlos Loreda, „Fotogramas”, 26 septembrie).

La ora palmaresului s-⁠a confirmat anticiparea comentariului şi Bogdan Dumitrache a câştigat Scoica de Argint pentru Cel mai bun actor. Un alt comentariu, semnat de Gregorio Belinchon în cotidianul „El Pais” (30 septembrie ) subliniază meritele filmului şi ale interpretului care „întruchipează un tată disperat după dispariţia fiicei lui. Ceea ce părea o bucolică duminică în parc, cu copiii, se transformă într-⁠un coşmar pentru părintele fetei, graţie unei interpretări convingătoare, într-⁠un film care, probabil, ar fi meritat mai mult”. Ar mai trebui poate adăugat că toate aceste afirmaţii întregesc un context de reacţii care au criticat decizia juriului de a acorda Scoica de Aur peliculei The Disaster Artist, semnată de o vedetă hollywoodiană, James Franco. Evident, a fost o decizie dictată de preşedintele juriului, o altă vedetă hollywoodiană, John Malkovich.

Dar tot la San Sebastian a fost prezentă, fără a trece neobservată, opera primă a Ivanei Mladenovic, Soldaţi. O poveste din Ferentari, care a primit o menţiune specială din partea juriului celei de 18-⁠a ediţii a Premios Sebastiane, secţiune a Festivalului din Ţara Bascilor care este dedicată filmelor LGBTI (comunitatea Lesbian, Gay, Transgender, Bisexual şi Intersex). Adaptare după romanul omonim al lui Adrian Şchiop, filmul a fost apreciat pentru că „arată o minoritate ascunsă cu dublă faţetă, romi şi homosexuali, pe care noi toţi o abandonăm cu contradicţiile ei”. Presa internaţională a apreciat că avem de-⁠a face cu un debut „în forţă”, „un excelent moment al cinematografiei româneşti”, care trebuie inclus în palmaresul ediţiei de anul acesta a evenimentului. Şi în acest caz, până la premiera românească, trebuie să dăm credit celor scrise în publicaţiile de specialitate din afara ţării. Merită atenţie mai ales co-
mentariul din ediţia online a prestigioasei reviste spaniole Caiman. Cuadernos de cine, semnat de Carlos Herredero: „Autoare a documentarului Turn off the Lights, regizoarea sârbă stabilită în România, Ivana Mladenovic regizează primul ei lungmetraj de ficţiune cu aceeaşi abordare realistă a etniei ţigăneşti din enclava Ferentari (de la periferia Bucureştilor), a mediilor marginale, cu străzile murdare de pe care se culeg cutii pline cu seringi folosite, casele jerpelite, ceremoniile populare, bandele de delincvenţi, populaţia eterogenă. Pretextul narativ este relaţia stabilită între un fost puşcăriaş rom, fără slujbă şi acoperiş, şi un antropolog venit în enclavă pentru a studia compoziţia socială, interpretat de însuşi scenaristul filmului, care a scris şi cartea bazată pe experienţele personale, după mărturisirile proprii, pentru a vorbi despre homosexualitate în societatea romani.”

Pe traseul festivalier s-⁠au afirmat internaţional şi alte recente producţii româneşti. Unele dinre ele au avut deja premiera românească, precum Breaking News, remarcat la Karlovy Vary, în al cărui palmares a rămas cu o Menţiune specială pentru interpretare acordat tinerei Voica Oltean. Al treilea lungmetraj din filmografia Iuliei Rugină (a mai semnat Love Building şi Alt Love Building), acesta ar fi trebuit să constituie debutul autoarei, care a remodelat scenariul iniţial împreună cu colaboratoarele sale constante, Ana Agopian şi Oana Răsuceanu.

Breaking News spune povestea unei investigaţii jurnalistice cu pasaje de thriller şi de dramă psihologică. Totul porneşte de la decizia reporterului Alex Mazilu (Andi Vasluianu) de a realiza un film omagial dedicat cameramanului său, dispărut recent în timp ce filma un incendiu într-⁠o fabrică bucureşeană. Pentru a realiza un reportaj in memoriam despre viaţa colegului, el pleacă la Mangalia, oraşul de reşedinţă al celui decedat, în încercarea de a-⁠i reconstitui viaţa cu ajutorul cunoscuţilor şi al membrilor familiei. Aceştia refuză cu obstinaţie orice declaraţie şi se poartă ostil, mai ales fiica defunctului, Simona (Voica Oltean). Probabil motivate de sentimentul de vinovăţie (pentru că el a supravieţuit accidentului, dar celălalt nu), Alex insistă să afle ce fel de om era fostul camarad care făcea naveta la Bucureşti, de ce relaţia lui cu fiica sa, ascunsă în spatele unei carcase de duritate, era atât de specială. Inserând cu abilitate materiale din arhiva personală a cameramanului (mai ales mici filme de familie), pelicula devoalează pasiunea acestuia pentru muzica soul, pasiune transmisă şi Simonei, pe care a învăţat-⁠o să cânte la chitară.

Cu preţul reproşurilor soţiei şi fiului propriu, care îl aşteaptă pentru pregătirea Crăciunului, reporterul reuşeşte să se apropie de adolescenta rămasă în sânul unei familii de care nu se simte înţeleasă. Procesul naşterii acestei prietenii este descris cu discreţie şi cu tact şi devine convingător şi graţie felului cum este filmat, în planuri apropiate, de Vivi Drăgan Vasile, dar şi interpretării lui Andi Vasluianu (bun comunicator de empatie) şi debutantei Voica Oltean, care portretizează convingător şi emoţionant contradicţiile, decepţiile şi disperările unei adolescente de 16 ani. Filmul are şi meritul unei sobre descrieri a lumii presei electronice, cu presiuni editoriale în favoarea senzaţionalismului şi a superficialităţii, insuportabile pentru cei cu o onestă conştiinţă pro-fesională. Cinismul mediatic este zugrăvit într-⁠un mod personal în Breaking News, care validează talentul regizoarei Iulia Rugină de a investiga în registrul intimităţii şi al discreţiei. Cartea de vizită înnobilată de reţinerea titlului în palmaresul de la Karlovy Vary îi va da, sperăm, posibilitatea să revină repede cu un nou lungmetraj.

Total 2 Votes
0

Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si pentru eroica lui putere de a rezista in cadrul cinematografului dominant. In peisajul din ce in ce mai dezolant al comediei cinematografice, el reprezinta alternativa datatoare de sperante: inca se mai poate rade inteligent in salile de cinema, unde glumele «fiziologice» fac ravagii printre adolescentii hraniti cu hamburgeri si educati cu jocuri video. Cum sa nu-l simpatizezi pe ochelaristul comic american cand el este, in plus, cel mai european (in spirit) dintre cineastii de peste ocean? Desi unii socot ca Woody Allen ar satisface un gust mai sofisticat, adresandu-se celor care apreciaza umorul lui de «bufon literat postmodern», hazul sau cucereste mai degraba prin sinceritatea din care se naste: el este permanent alimentat de obsesiile personale ale regizorului-scenarist. Reteaua lor marcata de referinte autobiografice este tratata in paginile acestei carti ce urmareste parcursul exceptional al cineastului care, ajuns la ora celebritatii, incearca sa lupte cu imaginile-cliseu: «Au vazut ca port ochelari si au crezut ca sunt intelectual». Cand Allen primea, in toamna lui 2002, din mainile altetei sale don Felipe de Borbón, unul dintre prestigioasele premii «Principele de Asturias» si era condus, pe taram spaniol, intr-o caleasca regala, fragilul comic spunea, intimidat : «E o poveste cu zane». Reusita alleniana este, in peisajul cinematografului de azi, un fel de basm cu zane, care merita a fi povestit intr-o carte.” (Dana Duma). „Se pare ca lumea se imparte in buni si rai. Cei buni dorm mai bine, dar cei rai profita mai mult de orele de trezie”. (Woody Allen)

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button