Contemporanul » Film » America fără super-⁠eroi

America fără super-⁠eroi

American Independent Film Festival

Tot despre pasiuni apărute într-⁠un context banal vorbeşte şi cel mai recent film al lui Woody Allen, Wonder Wheel (Roata mare), în care autorul dovedeşte o dată în plus că este un mare cineast-⁠scriitor

În timp ce pe majoritatea ecranelor (rămase) din România se lăfăie eroi supradimensionaţi, generaţi de poveşti de benzi desenate agrementate cu multe efecte speciale, în două săli bucureştene au putut fi văzute, la American Independent Film Festival ( 27 aprilie – 3 mai) filme despre oameni simpli, aflaţi pe drumurile obişnuite ale vieţii. A doua ediţie a festivalului iniţiat de Cristian Mungiu a folosit ca deviză sintagma din titlul de mai sus, „America fără super-⁠eroi”, încercând să-⁠i atragă pe cei interesaţi de alternativa la cinematograful dominant, modelat după aşteptările publicului care „vine la cinema să evadeze din viaţa reală”. Gustul necontrafăcut al acestei vieţi este emanat de cele mai multe dintre peliculele selecţiei care alege dintr-⁠o producţie ce respectă (parţial) definiţia cinemaului independent (adică filmele sunt făcute în afara Hollywoodului, cu buget relativ redus şi fără prea mare grijă de a respecta convenţiile narative tradiţionale). Chiar dacă nu atât de radicală ca înainte de a deveni parte a culturii main stream, prin anii ’80, filmele independente propun o altă abordare stilistică şi tematică faţă de un anume stil hollywoodian ce presupune o naraţiune clară şi limitată, continuitatea spaţio-temporală, personaje puternice, respectul faţă de codurile genurilor.

A lucra cu mai puţini bani înseamnă şi a putea risca, estetic vorbind, mult mai mult, rezultatul satisfăcându-⁠i pe cei care aşteaptă împrospătarea limbajului.

Structura fragmentară a fost preferată în unele dintre filme, precum Certain Women (Nişte femei) de Kelly Reichardt, regizoarea cu şase lungmetraje la activ (printre care Mick’s Cutoff, Wendy şi Lucy etc.) din ce în ce mai respectată şi comentată. Inspirat de proza lui Maile Maloy, Certain Women urmăreşte destinele a trei femei dintr-⁠un orăşel din statul Montana, trei destine aparent banale care se intersectează nespectaculos în unele momente. Laura Dern (o avocată excedată de cazul unui client perdant) Michelle Williams (o soţie înşelată care încearcă să-⁠şi salveze căsnicia construind o nouă casă), Kristen Stewart (o studentă în drept care îşi completează veniturile predând un curs despre noi reglementări în justiţie) şi Liliy Gladstone (o fermieră pasionată de discursul profesoarei înainte menţio-
nată) portretizează emoţionant femei în luptă cu dificultăţile cotidiene, cu visuri de evadare din propria condiţie şi cu mici şanse de ieşire din rutina obositoare. Cu o strategie narativă diferită de poveştile intersectate ale lui Robert Altman sau Alejandro Gonzales Iñarritu, filmul lui Kelly Reichard aduce pe ecran fragmente de viaţă pregnant realiste şi figuri feminine greu de uitat, memorabile în peisajul unei cinematografii care privilegiază spectacolul şi eroul masculin supradimensionat.

Personaje memorabile, în ciuda traseului lipsit de spectaculos, creează şi Golden Exits de Alex Ross Perry, unul dintre cei mai importanţi autori ai cinematografului independent american. Pelicula urmăreşte cum vieţile a două cupluri din Brooklyn se intersectează odată cu apariţia lui Naomi (Emily Browning), prietena din copilărie a lui Buddy (Jason Schwartzman), care soseşte din Australia în New York pentru un stagiu de lucru în biroul de arhivare al lui Nick (jucat de Adam Horovitz din celebra trupă Beastie Boys). Prezenţa ei deşteaptă fantasme erotice celor doi bărbaţi, dar şi gelozia partenerelor acestora. Plicticoasa profesie de arhivist de documente culturale este situată în contrast cu pasiunea clocotitoare a unei relaţii de muncă, unde exotismul originii colegei şi misterul ei vin să destabilizeze o existenţă cu repere aparent foarte stabile.

Şi tot despre pasiuni apărute într-⁠un context banal vorbeşte şi cel mai recent film al lui Woody Allen, Wonder Wheel (Roata mare), în care autorul dovedeşte o dată în plus că este un mare cineast-⁠scriitor. Un fel de melodramă cu elemente comice, pelicula include elemente metacinematografice care fac din ea un fel de reflecţie asupra ficţiunii şi asupra teatrului. Venirea unei tinere divorţate (Juno Temple) în casa tatălui ei, angajat al parcului de distracţii în Coney Island (Jim Belushi) şi efectele declanşate de inserarea ei într-⁠o familie cu o soţie romantică şi adulterină (Kate Winslet), cu un fiu piroman sunt demne de teatrul lui Eugene O`Neill sau Tennessee Williams. Aceste voite analogii sunt sugerate chiar în comentariul adresat direct spectatorului de un alt personaj, salvamarul jucat de Justin Timberlake, pasionat de teatru şi cititor înfocat de dramaturgie şi de eseuri despre Shakespeare. Cunoscătorii operei lui Woody Allen vor descoperi asemănări cu filme din creaţia lui anterioară precum Bullets over Broadway sau Match Point şi vor aprecia densitatea de viaţă a personajelor feminine. Chelneriţa frustrată şi tentată de evadarea din rutină jucată de Kare Winslet rămâne în memoria spectatorului ca unul dintre marile roluri feminine ale cinematografului american din ultimii ani. Winslet a meritat cu prisosinţă trofeul Hollywood Film Awards şi ar fi meritat, fără doar şi poate, un Oscar. Iar frumuseţea imaginii lui Vittorio Storaro, care însoţeşte de halouri luminoase chipurile femeilor şi învăluie în tonuri auriu prăfuite tablourile desuetului parc de distracţie nu poate lăsa indiferent pe nimeni, nici chiar pe cei înşelaţi în aşteptările de a vedea un film de Woody Allen plin de situaţii şi replici comice.

Momente poetice traversate de umor se înlănţuie şi în The Florida Project, în care regizorul Sean Baker descrie farmecul copilăriei pururi lipsite de griji, în ciuda unor situaţii familiale preocupante. O fetiţă de şase ani (admirabil interpretată de Brooklynn Price) şi mama ei foarte tânără şi inconştientă (excelentă Bria Vinaite) sunt surprinse în interacţiunile lor afectuoase şi ludice în scene de o spontaneitate decon-
certantă, de un firesc al reacţiilor rareori captat pe ecran. Improvizaţia joacă un rol important în acest efect de firesc, explicat şi de regizor într-⁠o conferinţă de presă susţinută via skype. Ataşant este personajul protectorului lor, manager de motel (Willem Dafoe, în formă de zile mari, nominalizat la Oscarul de anul acesta.) Un portret al copilăriei ce aminteşte de Boyhood, filmul realizat pe parcursul mai multor ani de Richard Linklater, un alt nume de referinţă al cinematografului independent american.

Descrierea lumii copilăriei dintr-⁠o perspectivă originală asigură şi farmecul filmului Wonderstruck, unde regizorul Todd Haynes o distribuie din nou pe Julianne Moore (după multpremiatul Carol). Urmărind istoriile paralele ale unui oraş, New York, şi ale unor locuitori din anii ’20 şi din anii ’70, naraţiunea fragmentară juxtapune poveştile a doi copii surzi din epoci diferite. Bazat pe romanul omonim al lui Brian Selznick, autorul scenariului la pelicula lui Martin Scorsese Hugo, Wonderstruck demonstrează din nou rara capacitate a lui Haynes de a evoca epoci trecute, cărora încearcă să le descifreze misterele.

Completată de comedia indie An Evening with Beverly Luff Linn în regia britanicului Jim Hosking (The Greasy Strangler, 2016), de westernul atipic The Rider (de Chloe Zhao, unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut) şi de Menashe, debutul în ficţiune al regizorului de film documentar Joshua Z Weinstein, selecţia ediţiei 2018 a American Independent Film Festival a inclus şi retrospectiva „American Independent Cinema Curated by Kent Jones”, o selecţie de pelicule din ultimii 50 de ani, printre care The Shooting (1967) de Monte Hellman, unul dintre western-⁠urile americane iconice, cu Jack Nicholson şi Millie Perkins în distribuţie, o selecţie de scurtmetraje semnate de Bruce Conner, regizor pasionat de lucrul cu found-⁠footage (materiale cinematografice realizate anterior de alţii). Kent Jones, curatorul New York Film Festival a prefaţat proiecţiile şi a răspuns întrebărilor publicului bucureştean. Programul a mai inclus câteva dintre titlurile de referinţă ale creaţiei lui John Cassavetes, nume mitic al cinematografului american independent: A Woman under the Influence, Gloria, The Killing of a Chinese Bookie.

Festivalul American Independent Film a avut o primă ediţie la Arad, unde au putut fi văzute The Florida Project de Sean Baker; You Were Never Really Here de Lynne Ramsay; Menashe, de Joshua Z Weinstein, Paterson de Jim Jarmusch;, The Rider de Chloe Zhao şi Wonderstruck deTodd Haynes.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Duma

Dana Duma, publicist, critic de film. Publica la Ideea Europeana monografia „Woody Allen Bufon si filosof”, carte distinsa cu Premiul Uniunii Cineastilor. „Woody Allen este un erou. Nu numai pentru ca multi il considera «ultimul mare comic american» dar si [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest